4,965 matches
-
de semnificație din interiorul unui ansamblu dificil și aparent obscur. De aceea voi incerca sa arat, în continuare, ca poemele profetice, desi subminate de o organizare deficitară, de fire narative desfășurate în paralel și greu de urmărit și de repetiții retorice, sunt esențialmente construcții logice, chiar unitare. În pofida faptului că retorica lui Blake devine, fără îndoială, absconsa adesea, poetul pare a anticipa obiecția și, într-un rând din Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds 13, notează: "Obscurity is Neither
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acordăm atenție ideilor generale, care se metamorfozează subtil pe masura ce se face trecerea de la un poem la altul, coerentă lor devine evidență. În finalul acestor rânduri introductive, trebuie să mă opresc în treacăt asupra unei probleme de detaliu: aceea a codificării retorice blakeene, care implică existența unei serii complexe de cifruri literare, unele intenționate, altele aleatorii. Merită să le prezint pe cele mai importante dintre ele, de vreme ce o atare sistematizare nu a făcut obiectul vreunei exegeze de până acum. Astfel, cele mai multe greutăți
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pentru a fi înțelese. Punctuația liberă și capitalizarea aparent întâmplătoare sunt alte două obstacole în calea clarității, laolaltă cu utilizarea constantă a hipotaxei, mai ales in poemele mai lungi, fapt care generează construcții multietajate, cu numeroase intrigi secundare și ramificații retorice. Prezenta efigurațiilor, adică a descrierilor minuțioase, în special în The Four Zoas și în Jerusalem, abate atenția lectorului de la dezvoltarea intrigii. Simultan, Blake utilizează commoratio (sublinierea unei idei prin repetiție), mai ales in profețiile timpurii: de pildă, întregul fir epic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viziuni profetice, acomodând fenomene aparent divergențe, dar esențialmente convergente. Opera să ocultează și, simultan, dezvăluie sensuri prin menținerea unui echilibru între formule criptice și exhortații fanice, într-o manieră nu foarte diferită de cea a profeților veterotestamentari 32. Stratagemele sale retorice atent concepute ne conving de similitudinile cu stilul marilor profeți evrei. În definitiv, ce este un profet? Sigmund Mowinckel și Max Weber oferă, în acest sens, cele mai utile definiții. Potrivit lui Mowinckel, profetul este "acela care, cu binecuvântarea atât a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este pur si simplu un naiv idealist sau daca, perfect conștient de laudele exagerate pe care i le aduce lui Hayley, el o face pentru a-și asigura, în continuare, susținerea financiară a patronului. Este interesant de observat că modelul retoric este similar cu cel din scrisoarea anterioară, cuprinzând o scurtă relatare a evenimentului concret, dimensiunea suferinței (și, implicit, a reparației spirituale) și scuzele false din final: "I know (subl. în text, n.m.) that if I hâd not been with You
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conotațiile textuale și de relațiile intertextuale, într-un domeniu al salvării colective, fiindcă artistul nu se limitează la un mediu solipsistic. În termenii lui Mary Lynn Johnson, autoreprezentarea lui Blake în ipostaza de vizionar "este mai mult decât un artificiu retoric solicitând reacții critice obișnuite. Scopul său este acela de a schimba vieți, astfel încât, grație acelor vieți salvate, o națiune sau o lume să poată fi mântuite" (2003, p. 247). În încheiere, ar fi util să rezum câteva dintre principalele caracteristici
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
împotriva unei formă mentis iraționale și de aceea greu tolerabile de o societate din ce in ce mai materialista. Aspectul cel mai controversat al stării de inspirație se leagă de momentul ei de incipit. Schleiermacher este primul care observa că expresia poetica, opusă celei retorice, se bazează pe un moment primar, care-i permite eului creator să întrevadă, chiar dacă în contururi încă neclare, forma generală a operei încă necreate. Atât de puternică este aceasta clipă originară și atât de bogate îi sunt conținuturile vizionare, încât
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ale cărei caracteristici de bază pot fi sintetizate în felul următor: 1. Neregularitate. Se presupune că opera de artă blakeană, în special cea literară, nu este modelata în acord cu standardele umane, astfel încât se poate elibera din start din chingile retorice ale lui Aristotel. Viziunea estetizata este, de aceea, profund neregulata, atât la nivelul formei, cât și la cel al conținutului. Blake disprețuiește uniformitatea epica și desenul rectiliniu și nu depune niciun efort în direcția eliminării contradicțiilor și a îmblânzirii asperităților
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o]amenii asemenea profeților, care-și formulau gândurile în ore de mare inspirație și care, acum, le proclama, plini de emoție, sunt capabili să vorbească numai în ritmuri poetice" (1987, p. 31). Poezia, crede același cercetător, preceda proza că stil retoric, de vreme ce ultima este informată de reflecție rațională și de detașare emoțională. Cei doi metri, identificați de Gunkel, care definesc poezia profetica, genul strict (caracterizat de structuri recurente) și genul liber (caracterizat de variații stilistice), sunt perfect valabili în contextul poeziei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de mic, rămâneți doar cu punctele de maxim și de minim fără cantitate și devine limpede că aceste puncte sunt unul și același; de fapt, punctul minim este superlativ întocmai celui maxim" (1979, p. 13). Rezultă din tot acest balet retoric fundamentat antinomic că Dumnezeu, ca Maximum ontologic, îmbrățișează toate formele și ființele conceptibile, anulând, prin această, însăși ideea de opoziție: argumentele lui Nicolaus Cusanus "ne arata Punctul Maxim că Ființă, în opoziție cu care nu se plasează nimic, fiindcă toate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
compune într-o epocă obsedată de formule pseudoreligioase, precum subliniază Jon Mee: "Platformă profetica, exprimând nemulțumiri sociale și viziuni utopice în termenii paradigmelor biblice ale opresiunii babiloniene și ale așteptării milenariste, era, de fapt, de mult timp fixată în resursele retorice ale culturii populare în momentul în care Blake scria" (1992, p. 28). The Song of Los conține două secțiuni: prima (Africa) și a patra (Asia). Potrivit lui Erdman, acestea "par a fi preludii ale unor profeții nescrise" (1969, p. 258). Bloom
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Hospitals: Castles: Palaces: / Like nets & gins & traps to catch the joys of Eternity / And all the rest a desart; / Till like a dream Eternity was obliterated & erased" (E: 67). Consider că aparentă pedestra a secțiunii Africa este un alt artificiu retoric utilizat de eul creator cu scopul de a evidenția caracterul intelectual limitat și castrant al viziunii simple. Fiindcă "somnul lui Newton" este definit, altundeva, drept vederea cu ochiul, nu prin el185, eul creator înfățișează trama și atmosfera ce o învăluie
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tărâm al non-contradicției, în care opoziția este respinsă, iar armonia îmbrățișată. Mai mult, eul creator subliniază că Beulah "is evermore Created around Eternity" (E: 129), oferind o viziune mai rafinată a întregului proces în versurile subsecvente. Propensiunea blakeană pentru reificări retorice este reiterata magistral în acest fragment liric dens, deoarece locul magic sus-menționat se presupune a fi creat de acțiunea conjugata a cuvintelor inspirate rostite de oamenii din Eternitate, fapt care-i conferă și un atribut distinct dialogic: "And it is
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
125-135. 30 Un gest căruia iubitorii de poezie din România îi pot găsi un corespondent insolit în poezia lui Mihai Eminescu. 31 Astfel crede și M.H. Abrams (1973, p. 375). 32 Cu privire la caracterul secret al textelor veterotestamentare, cf. prezentarea strategiilor retorice ale profeților evrei din Gunkel, 1987, pp. 38-43. 33 Deși exagerează în privința rolului jucat de dimensiunea istorică în contextul "manuscriselor iluminate", Erdman are esențialmente dreptate atunci cand scrie că "deși vorbim în general despre operele dificile ale lui Blake ca fiind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
The Four Zoas, Night the First, el pretinde că este nici mai mult, nici mai puțin decât "God from Eternity to Eternity" (E: 307). În continuare, în Night the Third, pretențiile urizenice de autoritate supremă se fac auzite în note retorice chiar mai prolixe: "Am I not God said Urizen. Who is Equal to me / Do I not stretch the heavens abroad or fold them up like a garment" (E: 328). 44 Pentru mai multe amănunte, cf. Abrams, 1973, p. 295
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ore este destinat atât muncii cât și televiziunii: aproximativ 39 de miliarde de ore. Față de această situație, Nathalie Coste-Cerdan și Alain Le Diberder (1991, p. 150) autorii unei lucrări de dimensiuni relativ reduse, dar dense despre televiziune se întreabă ușor retoric: Să tragem de aici concluzia că dacă n-ar exista televiziunea, produsul industrial brut s-ar dubla? Desigur că tot aceștia doi autori răspund în continuare: Evident că nu, din multe motive dintre care majoritatea sunt prea evidente pentru a
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
acest jurnal. Graficul mai pune în evidență un lucru interesant: ziarul Curentul, în cele 28 articole publicate despre greva profesorilor, nu face nici o referire la PSD și, evident, ocupă ultimul loc în grafic. Față de această situație se naște o întrebare retorică: Chiar acest partid aflat la guvernare timp de patru ani înaintea declanșării grevei generale a profesorilor din noiembrie 2005 nu are nici o "contribuție" la starea actuală a învățământului românesc? Graficul din figura 8.11 arată că ceva asemănător cu poziția
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
furnizeze liantul necesar pentru sinteza teoriilor lui S. Kripke, pe de o parte, și ale lui S. Mill, pe de altă parte. După R. Martin (1987, p.147), SP nu este gol de conținut, ci își poate adapta diverse întrebuințări retorice: metonimice (Recitesc Duras); metaforice (Este chiar André Breton: identificare obiectiv falsă, însă justificată prin proprietățile comune: de exemplu, o artă poetică comparabilă); de exemplificare (Un Sartre ar fi atacat: "un om ca Sartre..."). În schimb, SP este gol de sens
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Cîteva spații comerciale [P3] Locuri în care găsim [P4] Locuri în care poți vorbi [P5] Unde fiecare este în măsură [P6] Viitorul cărții se bazează pe aceste librării. În acest caz, avem de-a face cu o variantă a anaforei retorice care pretinde ca fiecare cuvînt să fie repetat la începutul frazelor. Totuși, această descriere lexicală este insuficientă și trebuie dublată de o abordare atentă a interpretării realizate de destinatar. Această progresie textuală cu temă constantă ordonează nucleul central al paragrafului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lui (rematică și argumentativă: prezentarea ultimului cuvînt din text). De fapt, ultimul cuvînt din text obligă la o recitire a întregului paragraf: introdusă printr-o reluare demonstrativă, această hipertemă include componentele enumerate anterior; de aici rezultă așteptarea declanșată de anafora retorică a paragrafului. 1.4. Notele de catalog Ca ilustrare (printre multe altele), am ales să abordăm două prezentări paratextuale ale cărților din catalogul "L'Imaginaire" de la Gallimard (1984): Povestiri orientale și Obolul visului scrise de Marguerite Yourcenar. Criteriul de selecție
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai mult decît imitare ca practică generică, este o țesătură de imitări. [...] Pastișorul are un anumit stil [...] și textul îi este dictat de stil. [...] imitatorul are, prin excelență, de-a face cu un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aceeași nuvelă? Și al doilea, care dintre ei a putut înnoda o intrigă dramatică mai în stare să pună în relief stările fundamentale sufletești ale personagiilor așa cum o întâlnim în aceeași nuvelă?"5. Răspunsul ce urmează suitei de întrebări aproape retorice e ușor de ghicit: el conține un îndemn la reflecție și la schimbare: moderația să ia locul entuziasmului în aprecierea literaturii noi, iar superficialitatea să fie înlocuită de adâncime și intuiție "în temeiul etern și totuși veșnic mișcător al vieții
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
prin păcat. Față în față cu Lică, de pe o poziție care se vrea cel puțin de egalitate dacă nu de adversitate dominatoare, Ana se impune de la început. Să nu umblăm cu vorbe deșarte. Acu rămâi... e răspunsul femeii la întrebarea retorică a sămădăului, teatrală de altfel, − Nu spuneam că trebuie să plec? Ea are inițiativa coabitării. Cu obrajii aprinși, cu ochii plini de văpaie sălbatică, cu buzele desfăcute ca și caisa răscoaptă, cu trupul înalt, mlădios și fraged, Ana pune stăpânire
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tematicii lor, manifestările imaginarului mitic evidențiază, într-adevăr, unele trăsături comune. Altfel spus, aceste manifestări țin de un anume tip de discurs sau, dacă vreți, de modalitățile originale de expresie, care sînt, fără îndoială, tot atît de îndepărtate de construcția retorică, pe cît poate fi și limbajul muzical de structurile enunțului verbal. A nu ține seama de acest lucru, oricît de dificilă ar putea fi, uneori, înțelegerea, ar însemna să-ți interzici orice posibilitate de apropiere. În acest sens, înainte de toate
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
desigur, un fapt de neexplicat și cu adevărat miraculos ("un dar minunat pe care nici nu-l înțelegem, nici nu-l merităm", spune autorul). De fapt, mirarea lui E. Wigner privind eficiența surprinzătoare a matematicii în fizică este mai degrabă retorică și pare a proveni dintr-un punct de vedere unilateral asupra matematicii privite ca sistem formal abstract derivat deductiv dintr-un set finit de axiome. Matematicienii care s-au pronunțat asupra esenței raționamentului matematic ca instrument al cunoașterii, în primul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]