6,394 matches
-
revadă! rosti propoziția pentru a nu știu câta oară - mai mult nici nu spunea - vădind o pustiire a limbajului prin emoție, emoția era evidentă în mișcarea ochilor, a degetelor, în căderea sugrumată a cuvintelor. - Și eu abia așteptam să vă revăd! Nu era o minciună, numai că în acest „să vă revăd” nu intra numai familia lui, cum ar fi putut crede el, ci toată așezarea aceea cu oamenii și casele lor. Niciodată nu poți să uiți locul în care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nici nu spunea - vădind o pustiire a limbajului prin emoție, emoția era evidentă în mișcarea ochilor, a degetelor, în căderea sugrumată a cuvintelor. - Și eu abia așteptam să vă revăd! Nu era o minciună, numai că în acest „să vă revăd” nu intra numai familia lui, cum ar fi putut crede el, ci toată așezarea aceea cu oamenii și casele lor. Niciodată nu poți să uiți locul în care ți-ai început profesiunea. Ne apropiam, iată liziera pădurii și iazul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n zilele vieții până azi, răzbătând, e adevărat, tot mai rar, ca o veche amintire dar cu aceeași prospețime ca-n dimineața când le-am revăzut întâmpinându-mă. Ana dispăru de îndată, apoi sora ei, ca după câteva minute să revină amândouă cu trei scaune de răchită ce urmau să se adauge măsuței rotunde și celor două fotolii, tot din răchită, aflate în cerdac, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochi, mie mi-era teamă să vină cineva, dar chiar în clipa acelei temeri mă sărută, din nou, pe amândoi obrajii, era o nebunie, ținându-mi fața în mâini, eu intrasem într-o lume pe care n-am s-o revăd niciodată, iar ea plecă după ce adăugă, cu o voce dincolo de real, cuvintele: „Toată viața!” Trecură minute, nu-mi reveneam din uluirea pe care o trăisem, nu puteam să cred că e adevărat. Lung mă căuta prin odăile pline de invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
începu să crească foarte înalt. Deodată vocea lui Lung: „Să fiți fericiți!, Dar nu-l văzurăm, pentru că în momentul acela Universul se îmbrăcă într-o lumină necunoscută pe pământ. 26. Mă trezii deodată cu el alături. Eram bucuros că-l revăd. Privirea îi era tânără, cutezătoare, nimic în ființa lui nu trăda vreo îndoială. Ce bine e să fii sigur pe tine, îmi spusei. El mă privi zâmbind: - Au trecut câteva luni, rosti. Știu la ce gândești. În procesul acela, colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să plec în curând, eram fericită de ideea ce-mi trecuse prin cap și o realizasem, dar nu-ți puteam spune, te-ai fi speriat. O înseninare a ființei, și o imensă durere. Eram mângâiată de faptul că ne vom revedea într-un viitor poate al contopirii. N-ai să bănuiești niciodată, ce-ai însemnat pentru mine: cât de mult te-am iubit, cât de mult te iubesc. Ce importanță aveau numele meu de familie și unde locuiam? Acum îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aparținea, la fel ca în urmă cu milioane de ani, vitalității lui primordiale, ordinii universale din care făcea parte, nimeni, nimic nu-l va mișca vreodată, și la acest din urmă gând, răsărit în legănarea șaretei, Lung zâmbi în somn, revăzu ședința de la primărie cu primarul și cei doi de la oraș, ce e val ca valul trece, iar cei ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei în vântul și cernoziomul câmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tăcut, - nu-i nimic, mi-am spus - o să mai vină o dată, și... Și în adevăr chiar în noaptea aceea am visat-o, dar nu era chiar vis, îmi mângâia fruntea, salcâmii înfloriră de bucuria noastră; nu este puțin lucru să revezi un prieten după atâția ani. „Ce s-a întâmplat cu tine după ce-ai plecat cu tatăl tău, și voi toți, pe căile Europei, atunci în primăvara anului 1940? Din clipa aceea nu mai știu nimic de tine”. - „Ai crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un viitor magistrat, dar eu niciodată n-am fost un bun psiholog. Am reflectat mult pentru că am pierdut mult, și cel mai important este țara de care mi-e dor, și pe care cred că n-am s-o mai revăd vreodată. Tu cel puțin ești în țara ta. Nici nu-ți dai seama ce înseamnă să-ți pierzi țara, o pierzi în suflet, dar rana se mărește odată cu trecerea timpului, e ca și cum te-ai pierdut de tine însuți, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ani. Ajunsese rău de tot. Ce-au avut cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult, în casa mătușii dumneavoastră, în Ajunul de Crăciun când ne-am revăzut și noi. Ei spun că e „omul capitaliștilor, că i-a slujit” - auziți prostie! pentru că lucra în fabrică - la asta, ca argument, faptul că „vorbește și acum despre frumoasele vremuri trecute, dinainte de război”. Atât a fost de-ajuns. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu le cunoșteam, știa că nu mă pricepeam la flori și de asta cred că zâmbea. „Nu, nu de asta, corectă ea când ajunsei acasă, așezându-se pe marginea canapelei. Nu de asta ci de bucuria de a te fi revăzut după aproape două luni de uitare, acum în dimineața asta de primăvară. Ai plătit jumătate din costul crucii... Ce bine! simt mâna ta pe mormânt. Vreau să-ți spun... apropie-te! Mă așezai alături, ea mă înlănțui după gât, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primire, deosebit de atentă și corectă. Convorbirile oficiale au fost normale, la obiect, mai ales în ceea ce privește dimensiunea raporturilor economice dintre cele două state românești. În cursul vizitei la Palatul Parlamentului, Voronin mi s-a părut vădit impresionat. Mi-a spus că revăzuse cu puțin timp înainte Kremlinul, recent restaurat, cu un consum ridicat de foiță de aur, dar că Palatul nostru al Parlamentului este, la rândul său, o realizare remarcabilă, de care poporul român are tot dreptul să se mândrească. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Delegației române domnea un aer de încordare și de supărare. În schimb, câțiva lideri de frunte sovietici N. S. Hrușciov, N. Kosâghin (mai puțin A. A. Gromiko, care părea că nu zâmbise vreodată) afișau o mulțumire de parcă și-ar fi revăzut după mult timp rudele apropiate. Am plecat într-un convoi de automobile spre Moscova, iar la sosire ni s-a distribuit invitația de a participa, în acea seară, la un spectacol de operă la Balșoi Teatr. La spectacol, o parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cunoștință cu activismul unor colegi pe care inițial nu i-am înțeles (Asbjorn Eide din Norvegia, Theo van Boven din Olanda, Louis Joinet din Franța și alții), dar apoi am apreciat sinceritatea și dedicația lor față de cauze umanitare. Îi voi revedea ulterior, în ipostaze mai bune pentru mine și voi beneficia de cooperarea lor. 2. În această perioadă, am fost trimis să susțin raportul României în fața Comitetului pentru eliminarea discriminării rasiale. Știam că situația minorităților în România era de departe mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
întâlnim și am avut o discuție la Geneva, unde mă aflam ca membru al subcomisiei; în acel an dl. Voyame a întocmi un raport pe bază de informații din afara țării. El va fi primit însă în 1990 și ne vom revedea în țară; raportul său nu se va mai referi la drepturile politice, ci va prezenta noile dezvoltări din țară; va insista asupra situației dificile a romilor, iar în 1992 Comisia va închide examinarea situației din România. 4. Tot în această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
pe care eu le tradusesem parțial pentru tânărul lucrător de la protocol. A făcut-o întocmai și am avut senzația că intram în normal. Imediat, apăru o tânără cu cafelele, după care ministrul deschise convorbirea: Excelență, îmi face plăcere să vă revăd, acum, la început de an, și sunt gata să vă ascult mesajul colegului meu de la București, căruia vă rog să-i transmiteți toată considerația și urările mele de sănătate și succese în importanta misiune a Domniei Sale. Domnule ministru, după cum știți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
facă. Iar teascurile de jderi le poate purta Onu. Ai făcut bun ucenic din băiatul ăsta. Nici n-am văzut ucenic mai semeț decât Bezarbarză. Culi nu părea nemulțămit de vorbele ce i se spuneau; dar își plecă fruntea. — Ne revedem în luna lui april, la cucoși, Culi. Da, domnule doctor Micu. Am să-ți trimet medițină, și să mânci vârtos. — Da, domnule doctor, trupul îl simt eu că se face bine și am să ies la slujbă nu târzie vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi jucat cu ea frun copil... își făcea el socoteală. În liniște, dădea glas adânc boul-bălții. — Ce spui tu? întrebă pescarul. Spui bine? Spune bine, își îndreaptă el spre mine glasul. Zice că mâine prinzi crap. Am adormit brusc; am revăzut într-un adânc de vis toată drama pe care mi-o reprezentase Mitrea Pescăruș. Apoi m-am trezit deodată. Uncheșul nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiu, pentru că mă tot gândeam la tipul de care mă ciocnisem. Simțisem ceva. Și nu era vorba doar de simetria cicatricelor noastre, a lui și a mea. Dar, când voi ieși din clădire, probabil că n-aveam să-l mai revăd nicicând. Decât dacă făceam ceva în privința asta. Dacă nu ceri, nu primești. (Și chiar și așa nu funcționează întotdeauna.) Mai întâi trebuia să-l găsesc, și banca asta era o clădire destul de mare. Și, dacă reușeam să-i dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
autobuz - mergea în direcția complet opusă, dacă mergea la lucru. Nu se poate să fi fost el. Trebuie să fi fost cineva care semăna cu el. La perfecție. Dar dacă era el? Dacă aceea fusese singura mea șansă să-l revăd? Capitolul 18tc "Capitolul 18" Gardienilor nu le venea să creadă că mă întorsesem. Nici un angajat de la McArthur on the Park nu-și luase vreodată un concediu așa de îndelungat - chiar niciodată, nici de sărbători, nici ca „să plece în Arizona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am reușit, dar mi-am impus să nu mă gândesc că plângea din cauza lui Aidan. Plângea pur și simplu, și faptul nu avea nimic de-a face cu mine. Aș da orice să dau timpul înapoi. Doar să-l pot revedea, știi? Leon ne privea întrebător, cu fața scăldată în lacrimi. — Doar să-i mai pot vorbi... Asta mi-a amintit că aveam nevoie de un medium. Dana s-ar putea să știe pe cineva. În domeniul ei de activitate, întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Sigur că doare! — Cum ai putea tu să știi? a strigat Jacqui. Tu... tu... bărbat ce ești. —Jacqui? a zis Frumosul surprins. Tu ești? —Karl? Jacqui s-a rostogolit pe spate și i-a zâmbit încântător. —Mă bucur să te revăd. Ce mai faci? —Bine. Bine. Tu? — Cinci minute! am zis, uitându-mă fix la cronometru. Sunt la cinci minute. Haide. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Jacqui s-a schimbat într-o elegantă rochie petrecută à la Von Furstenburg. Cu valijoara LV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doar al lui Dumnezeu și al pământului, și la ei mă voi întoarce într-o zi nu prea îndepărtată. Iar tu vei rămâne după mine, fiule. Și îmi vei duce amintirea mai departe. Și îmi vei citi cărțile. Și vei revedea atunci scena asta: părintele tău, în veșmânt napolitan pe galionul care-l aduce spre coasta Africii, tot mâzgălind hârtia, ca un neguțător care-și face socotelile la capătul unei lungi călătorii. Dar oare nu asta fac: ce am câștigat, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zicea el, n-am mai avut parte nici măcar de un singur an de fericire! „Blestemata aia de Paradă!“ Maică-mea simți că o cuprinde iarăși greața, la fel ca în primele săptămâni de sarcină, iar în mintea ei încețoșată se revăzu fetiță de zece ani, desculță, așezată pe jos în noroi în mijlocul unei ulicioare părăsite pe care trecuse de sute de ori, dar pe care acum nu o mai recunoștea, ridicându-și poalele rochiței roșii mototolite, ude și pătate, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
evitau, deși el le fusese recomandat de personaje de vază. Așteptând să fie primit, le adresa necontenit mesaje și jalbe, lucru care, în acele vremuri de război, nu putea decât să-i sâcâie pe suverani. Mohamed nu l-a mai revăzut niciodată pe acel genovez, însă eu, unul, am avut adesea prilejul să aud vorbindu-se despre el. La câteva zile de la întoarcerea tatălui meu, ducele Yahya îl chemă la el pentru a-i cere să-și reia funcția de măsurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]