KorAP: Find »[drukola/base=revedere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...156 >

3,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

nu cumva suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face Întotdeauna plăcere să stau la taclale cu voi, fetelor. Vă urez amândurora o dimineață plăcută. La revedere. — La revedere, domnule Tomlinson! i-a zis Emily În timp ce el o cotea pe hol În drum spre recepție. — De ce ai fost așa nepoliticoasă cu el? m-a Întrebat În timp ce Își scotea blezerul subțire din piele, numai ca să dea la iveală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face Întotdeauna plăcere să stau la taclale cu voi, fetelor. Vă urez amândurora o dimineață plăcută. La revedere. — La revedere, domnule Tomlinson! i-a zis Emily În timp ce el o cotea pe hol În drum spre recepție. — De ce ai fost așa nepoliticoasă cu el? m-a Întrebat În timp ce Își scotea blezerul subțire din piele, numai ca să dea la iveală o bluziță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
partea din față, ca un corset. — Nepoliticoasă? L-am ajutat să descarce catrafusele și am stat de vorbă cu el până ai venit tu. În ce fel am fost nepoliticoasă? — Ei bine, În primul rând, nu i-ai spus la revedere. În al doilea rând, ai expresia aceea pe față. — Expresia aceea? — Da, expresia aceea a ta caracteristică. Aceea care spune tuturor cât ești tu de superioară, cât urăști tu faptul că ești aici. Asta merge, poate, cu mine, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și cinci la sută, sută la sută. Absolut. Da, Miranda. Da, am obținut chiar eu confirmarea și sunt sigură. Te așteaptă cu plăcere. OK. Îți urez un zbor plăcut. Da, am confirmarea. Îl trimit chiar acum prin fax. OK. La revedere. A pus receptorul În furcă și am avut impresia că tremură. — De ce nu pricepe femeia asta? I‑am spus că ora ei la coafor și cosmeticiană e confirmată. Și pe urmă i‑am spus din nou. De ce trebuie să i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
tranziția ei la stilul familiar - faptul că se referise la Miranda folosindu‑i numele ei mic - și m‑am străduit să scap de ea. — OK, așa mă gândisem și eu. Dar Îți mulțumesc că ai căutat, Îți sunt recunoscătoare. La revedere. — Stai așa! a strigat ea și, deși receptorul era deja la jumătatea distanței spre lăcașul lui, excitarea ei m‑a făcut să ascult din nou: — Da? — Ăă, păi, eu, ăă, voiam doar să Îți spun că dacă pot face vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să te rog să pleci acum. Ticălosul și‑a stins țigara și și‑a săltat cu un gest teatral brațele În aer, prefăcându‑se că se predă. Nici o problemă, amice. Fac doar un dușuleț rapid, Îmi iau ca lumea la revedere de la micuța mea Lily și pe urmă o iau din loc. Și‑a dat picioarele jos din pat și s‑a Întins după un prosop atârnat lângă biroul ei. Alex a Înaintat, i‑a luat rapid prosopul din mâini și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din lume nu puteau cumpăra rasa și eleganța ei, nu au Încetat nici o clipă să și le dorească. I‑am adresat un zâmbet sincer atunci când m‑a expediat acasă, cam pe la jumătatea dineului, fără măcar un „mulțumesc“ sau un „la revedere“ - ca de obicei („Ahn‑dre‑ah, nu vom mai avea nevoie de tine astă‑seară. Poți pleca“ă. Am căutat‑o pe Ilana, dar ea o ștersese deja. Mașinii de la firmă nu i‑au trebuit decât vreo zece minute să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Helen, mi-e teamă că trebuie să Închid. Ursula a zis c-o să sune. — O, zise Helen, brusc prudentă. Ursula Waring? Așa a zis? — Are cîteva chestii plictisitoare despre emisiune, bănuiesc. Da. Ei, În ordine. — Pe curînd. — Da, desigur. La revedere Julia. — La revedere. Un hîrÎit, apoi linia se Întrerupse cînd Julia Închise telefonul. Helen stătu o clipă cu receptorul Încă la ureche, ascultînd ecoul stins și fîșÎitul care rămăseseră În urma legăturii Întrerupte. Apoi o auzi pe Viv ieșind din toaletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
teamă că trebuie să Închid. Ursula a zis c-o să sune. — O, zise Helen, brusc prudentă. Ursula Waring? Așa a zis? — Are cîteva chestii plictisitoare despre emisiune, bănuiesc. Da. Ei, În ordine. — Pe curînd. — Da, desigur. La revedere Julia. — La revedere. Un hîrÎit, apoi linia se Întrerupse cînd Julia Închise telefonul. Helen stătu o clipă cu receptorul Încă la ureche, ascultînd ecoul stins și fîșÎitul care rămăseseră În urma legăturii Întrerupte. Apoi o auzi pe Viv ieșind din toaletă și puse telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
uitîndu-se la perucile din vitrina peruchierului, hotărîndu-se asupra celor pe care le-ar cumpăra, dacă ar fi cazul, și rîzÎnd de celelalte. Apoi o luară Împreună pînă la colțul lui Oxford Street, căscînd În clipa În care-și spuseră la revedere și strîmbîndu-se comic la gîndul că or să se Întoarcă a doua zi să ia totul de la capăt. După aceea, Viv o porni agale, de parcă n-ar fi avut nici o treabă, privind la vitrinele magazinelor, dorind ca momentul cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bordurii, privi În dreapta și În stînga, apoi traversă În fugă. Pantofii ei cu toc aveau căputa de culoare deschisă; arătau, se gîndi Kay, ca sclipirile albicioase de blană pe care le vedeai pe fundul iepurilor care țopăiau. Nu spusese „La revedere“ sau „Pa“, și nici nu privise măcar Înapoi. O uitase deja pe Kay. O luase pe cealaltă fată de braț, și dăduseră colțul și dispăruseră. 2 — Unde ți-e drăguța? Îl Întrebă Len pe Duncan stînd În partea cealaltă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vă țin la curent. Luă mîna Juliei și i-o strînse În joacă. Am una sau două prietene care ar fi Încîntate să te cunoască, Julia. Îți sînt fane! Își trase mănușile și se Întoarse Încă o dată spre Helen. La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere să te cunosc În carne și oase. — Ei, făcu Julia, cînd Își reluă locul. O urmărea pe Ursula cum traversa repede și elegant parcul spre Portland Place. Da, spuse Helen destul de neconvingător. — E nostimă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de țigan, apoi o luă grăbit Înainte, clătinîndu-se puțin, ca o bătrînă solidă, pentru că piciorul stîng Îi era mai scurt și sudat la genunchi. Fetele și femeile mai În vârstă o luară și ele repede din loc. Își luau la revedere cînd treceau pe lîngă el: — Mulțam’, Duncan! Pe curînd, iubire! Pe luni, Duncan! Duncan doar dădea din cap. Nu suporta atmosfera din fabrică la această oră a zilei - veselia forțată, nebunească, graba la ieșire. Serile de sîmbătă erau cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
e-n ordine, replică Viv repede. Pleopele Îi tremurau. O să-l iau pe domnul Fraser cu mine afară. Domnule Fraser...? — Desigur, spuse el, Îndreptîndu-se spre scări Împreună cu ea. Își Înclină capul amabil spre Helen, cînd trecu pe lîngă ea. La revedere! Îmi cer scuze pentru deranj. Dacă o să-mi schimb părerea În legătură cu alegerea unei soții, o să vă comunic. Coborî rapid treptele, cu pași băiețești, dezordonați. CÎnd ușa de jos se deschise, Îl auzi spunîndu-i lui Viv, cu o voce scăzută, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mă ucide. Acum nu-și mai Închipuia că ar putea spune așa ceva. I se părea absurd! Rămase la fereastră, privind jos, pînă cînd Îl văzu pe Fraser făcînd un pas pentru a strînge mîna lui Viv, de parcă Își spuneau la revedere; apoi se Întoarse repede la biroul ei și luă un dosar cu hîrtii. Auzi pocnetul zăvorului care era tras la ușa de jos și sunetul pașilor. Viv urca Încet scările și intra În camera de așteptare. Rămase În ușa biroului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În particular. Nu numai despre fratele tău, vreau să zic. ZÎmbi. Și despre alte chestii. Da, răspunse ea, vîrÎndu-și hîrtia În buzunar. Bine, În regulă. Eu... Îi Întinse mîna. Îmi pare rău, domnule Fraser, trebuie să plec acum. La revedere! Se Întoarse și-l părăsi, traversînd În grabă piața, fără să privească În urmă. Probabil că el stătea și o urmărea cum fuge, Întrebîndu-se cu cine naiba se Întîlnește și de ce; nu-i păsa. Continuă să alerge, printr-o breșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
luase pentru a-l vizita pe Duncan. În metrou, se așezară unul lîngă altul, dar nu puteau să vorbească din pricina zgomotului și zăngănitului trenului. CÎnd ea coborî la Marble Arch, el ieși cu ea pe peron să-și ia la revedere. Peronul era folosit drept adăpost pe timp de noapte. Erau priciuri, găleți, hîrtii aruncate și un puternic miros de urină. Oamenii Începuseră deja să se adune: copii și bătrîne care se instalau acolo. Am ajuns, Îi spuse Viv tatălui ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
timp? — La naiba, zise O’Neil scoțîndu-și un ac de siguranță din gură. Eu și Cole. Cole? Cole căscă și se ridică În picioare. Nimeni nu se mai veselea. — Bravo, fetelor, zise Kay așezîndu-se mai bine În scaun. — Da, la revedere, fetelor! zise Hughes, Împingînd În sus bandajul de pe un ochi. Puneți-i o atelă din partea mea! — O clipă, zise Binkie. O’Neil, Cole - Își coborî vocea - mi-e teamă că-i o cursă pentru morți. Nu sînt supraviețuitori. Sigur un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
eu să fac asta, zise Helen. Dar Îmi dau seama că mă simt și mai rău dacă nu știu decît dacă știu tot ce se Întîmplă. Ajunseră deja la primărie, și se opriră la baza scărilor să-și ia la revedere. Treptele erau flancate de doi lei de piatră cu figuri neliniștite, acoperiți de un strat de cenușă, ca o blană. Julia Întinse mîna, Îl bătu ușor pe unul dintre ei și rîse. — SÎnt foarte tentată să sar pe spatele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de cenușă, ca o blană. Julia Întinse mîna, Îl bătu ușor pe unul dintre ei și rîse. — SÎnt foarte tentată să sar pe spatele lui. Ce crezi c-ar spune domnișoara Chisholm? Cred c-ar face infarct, zise Helen. La revedere, Julia. Întinse mîna. Să nu te mai cațeri pe luminatoare. — O să fac tot ce pot. La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere. E-un cuvînt groaznic, nu-i așa? — E-un cuvînt măreț. Și mie mi-a făcut plăcere să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
SÎnt foarte tentată să sar pe spatele lui. Ce crezi c-ar spune domnișoara Chisholm? Cred c-ar face infarct, zise Helen. La revedere, Julia. Întinse mîna. Să nu te mai cațeri pe luminatoare. — O să fac tot ce pot. La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere. E-un cuvînt groaznic, nu-i așa? — E-un cuvînt măreț. Și mie mi-a făcut plăcere să te Întîlnesc. — Chiar așa? Atunci, sper că mă mai ciocnesc de tine. Sau poate Îi spui lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să vadă dacă nu cumva Fraser o să renunțe la disputa cu Watling și-o să se Întoarcă la el... Dar Fraser nu se Întoarse, și curînd mirosul Împuțit al canalului blocat fu de nesuportat. Duncan Își strînse cuțitul și furculița. La revedere, le spuse el jucătorilor de domino. — Da, la revedere, Pearce. Nu... Cuvintele lor au fost Întrerupte de un strigăt: — Iuhuu! Tragica Domnișorică! Iuhuu! Era mătușica Vi și cîțiva dintre prietenii ei - doi băieți, doar cu cîțiva ani mai mari decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
disputa cu Watling și-o să se Întoarcă la el... Dar Fraser nu se Întoarse, și curînd mirosul Împuțit al canalului blocat fu de nesuportat. Duncan Își strînse cuțitul și furculița. La revedere, le spuse el jucătorilor de domino. — Da, la revedere, Pearce. Nu... Cuvintele lor au fost Întrerupte de un strigăt: — Iuhuu! Tragica Domnișorică! Iuhuu! Era mătușica Vi și cîțiva dintre prietenii ei - doi băieți, doar cu cîțiva ani mai mari decît Duncan, porecliți Monica și Stella. Mergeau cu pași mărunți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În plus cu ea... — Probabil că ai biroul pe undeva pe-aici, zise el cînd ajunseră la ultimul etaj. Îmi dau seama după zăngănit. Își mută bastonul din mîna dreaptă În mîna stîngă, ca să-i strîngă mîna. Ei bine, la revedere domnișoară...? — Domnișoara Pearce, spuse Viv. — La revedere, domnișoară Pearce. Poate că o să vă mai văd bătînd laptele, cîndva? Sau... dacă doriți o băutură mai tare...? Îi spuse că o să se gîndească, pentru că nu dorea ca el să creadă că Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
biroul pe undeva pe-aici, zise el cînd ajunseră la ultimul etaj. Îmi dau seama după zăngănit. Își mută bastonul din mîna dreaptă În mîna stîngă, ca să-i strîngă mîna. Ei bine, la revedere domnișoară...? — Domnișoara Pearce, spuse Viv. — La revedere, domnișoară Pearce. Poate că o să vă mai văd bătînd laptele, cîndva? Sau... dacă doriți o băutură mai tare...? Îi spuse că o să se gîndească, pentru că nu dorea ca el să creadă că Îl refuza din cauza piciorului. S-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]