15,122 matches
-
pe care‑l potolești și‑l faci să renunțe la lupta inutilă împotriva sa și a altora și să stea cuminte. Sophie privește cerul, iar Anna face la fel. Peisajul se îndepărtează de Anna fără încetare, nimeni și nimic nu rezistă prea mult în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc. Rainer fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu capul plecat. Avea aceeași expresie ca atunci când Îi adusesem cureaua. Abia atunci am sesizat mirosul emanat de trupurile celor două femei care inunda Întreaga cameră. M-am Întors În camera de oficiu și am izbucnit În lacrimi, Încercând să rezist dorinței de a mă masturba. Acum Înțeleg de ce mi-au dat lacrimile atunci, dar nu aș fi În stare să exprim asta În cuvinte. Asta-i tot ce-am avut de spus. Mulțumesc că ai avut răbdarea să-mi asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari, cele două ceșcuțe, și la insistențele soției mele“, mă anunțase directorul lăudându-se. Încălțările și tricoul pe care le purta Porcușor păreau genul de articole făcute să reziste o viață, Însă nu mai Încăpea nici o Îndoială ca omul era doldora de bani. — Aș vreau să știu... aș vrea mai Întâi să știu cum ar trebui să mă adresez dumneavostră? l-am Întrebat eu. N-aș fi fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
meu. De atunci am prins gustul drogurilor. Numai cu marijuana nu m-am Împăcat, În rest mi se potrivea orice. Însă atunci când duci o viață bazată numai pe sex și pe droguri, vine o vreme când nu mai poți să reziști, Înțelegeți? Mă Întreb deseori cum de mai sunt Încă În viață. Presupun că asta s-a Întâmplat pentru că eram motivată de dorința de a-mi Îndeplini visele. M-am asociat cu câțiva oameni influenți și puternici și mi-am creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mea Kyōko, ceea ce vreau eu să-mi spui e ce simți concret. Doar te-am Învățat, nu? Vreau să spui că Îți vine să mori de rușine, dar cu toate acestea te-ai udat toată de excitare și nu mai reziști dacă nu spui asta cuiva! Ei, poți să spui asta, nu? Keiko Kataoka Începu să-i vorbească cu blândețe fetei, Îndrumând-o cum să satisfacă anumite plăceri carnale ale bărbatului. De exemplu, trebuia să se așeze Într-o poziție În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din cauza a ceea ce i se spune. Pe de-o parte e ceva dureros, Însă chiar Îmi vine să râd, bărbatul o viola deja de mai bine de trei ore, dar nu Îi dădea voie să aibă orgasm. Nu Înțeleg cum rezista Mie să nu-și dea drumul când era clar că bărbatul Îi plăcea și ar fi ajuns foarte ușor la orgasm cu el. Probabil că era la un pas de a-și pierde mințile, mai exact, deja Înnebunise de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dus special pentru ea la Nagano, deși nu avea nici o altă treabă acolo. — Ție nu am nimic să-ți ascund, așa că o să-ți spun sincer: vroiam să mai strâng o dată În brațe acel corp mititel. Orice-ai spune, nu puteam rezista sentimentului ciudat pe care mi-l oferea nepotrivirea dintre noi. Cu tine și cu Reiko mă potrivesc de minune: aveți picioarele lungi, inspirați noblețe prin felul În care arătați, machiajul vostru arată impecabil, vă Îmbrăcați elegant. Așa mică de Înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acum, dacă e vorba de dansuri nu prea dificile, Keiko se pricepe mai bine decât Reiko. Dar, vezi tu, au constituții fizice total diferite. Keiko obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două săptămâni. Reiko e exact opusul ei, În stare să-și stăpânească perfect nervii, să se mențină nemișcată, Într-un calm absolut, sau, dimpotrivă, să-și mobilizeze Întreg corpul. E perfectă pentru rolul principal. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și fiu. Din când În când femeia ridica câte-o șuviță de păr care cădea pe fruntea bărbatului care stătea cu capul plecat. Câteodată Îi mângâia buzele cu o mână ridată. Bărbatul nu-și ridica ochii din pământ. Părea că rezistă cu stoinicie umilinței. Din când În când un surâs vag flutura pe fața acestei femei care avea probabil de două ori vârsta Însoțitorului ei. Priveam scena cu interes, așteptându-mă ca bărbatul să se ridice enervat În orice moment. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timp păreau de culoarea grâului copt, atât de Întunecate. Unghiile ovale păreau tari ca sticla, dar totodată păreau fragile, gata să se rupă la prima atingere. Erau niște unghii cu striațiile foarte neregulate, dar care Îți dădeau impresia că pot rezista la orice tortură. În mintea mea se suprapuneau două imagini contradictorii: unghiile acelea smulse prin tortură și aceleași unghii atingându-mi ușor pielea. Aveam impresia că semiluna albă formată la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de o funie gata să se rupă În orice moment. Am auzit clar un pârâit, ca și cum funia Întinsă la maximum ar fi plesnit, și am simțit o durere ascuțită de parcă cineva Îmi jupuia pereții stomacului. În timp ce Încercam cu stoicism să rezist durerii insuportabile, mi-am dat seama că substanța excitantă Îmi străbătea pereții stomacului, răspândindu-se În Întreg corpul. Am simțit o asemenea energie Încât am avut impresia, doar o secundă, că eu eram cel care punea avionul În mișcare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bici din piele. Știți, am văzut cadavrul. Nu mai rămăsese centimetru de piele pe ea. Se așeză din nou, vizibil satisfăcut de efectul pe care revelațiile sale îl avuseseră asupra mea și a lui Korsch. Chiar și așa, nu putu rezista să mai adauge câteva detalii deocheate când îi veniră în minte: — Mai e și colecția de pornografie a lui Streicher, despre care se laudă că e cea mai mare din Nürnberg. Lăudatul este lucrul la care Streicher e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vomită peste tot.... — Este într-adevăr groaznic, domnule. Așa e. — Știi, Becker, nu cred că putem să băgăm pe cineva ca Herr Lange acolo. Nu cred că ar considera-o pe gustul lui, ce zici? — Nemernicilor. Nu cred că ar rezista până dimineață, domnule. Mai ales dacă ar fi să-i găsim ceva special de îmbrăcat din garderoba sa. Ceva artistic, cum îi șade bine unui bărbat cu sensibilitatea lui Herr Lange. Poate chiar un pic de machiaj, nu, domnule? Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este autorul unor scrisori licențioase - în realitate, redactate de Diotim stoicul; se culcă cu toate femeile din școala sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zise Felix. Îi făceau la cercurile „Minitehnicus”, pentru intersecții, la traversat în orele aglomerate. Când au venit piesele noi și n-au mai avut ce face cu ei, i-au mutat în spațiu. Adevărul e că, datorită programării foarte simple, rezistă la orice. Nici meteoriții nu-i doboară. Sunt mereu la datorie. Episodul 7 Ca de obicei, lucrurile se complică Trecuseră o zi și o noapte-lumină și nici urmă de satelitul natural „Veac Nou”. În nava spațială „Bourul” era zăpușeală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de ce râde, se constatase alt fenomen îngrijorător, anume acela că ei își transmiteau bancurile drept sarcini, așa că ieșise o harababură generală, de nu se mai înțelegea om cu robot și râsul fusese scos definitiv din circuit. Singura cartelă ce încă rezistase și pe care o aveau majoritatea roboților era cartela cu amintiri; robotul o putea întrebuința în momentele de respiro, la o șuetă cu tovarășii sau în delegații, cum făcea și Felix S 23 acum. Noi am fost patru la părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
e, cunosc cazul - spuse comandantul Felix S 23 - și nu e singurul. Însă problema e: ce facem cu rapița? — Lăsați-o încolo de rapiță, tovarășe Felix! zise responsabilul satelitului. Problema e dacă ne mai țin mult aici, căci nu mai rezistăm. Asta nu-i treaba noastră, răspunse Felix S 23. Noi avem sarcina să vă găsim, nu să vă luăm. Nici n-am avea cum, și-așa suntem supraaglomerați. Și noi ce facem? zise tov. Roșca, făcând semn tarafului să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Avem vreo trei avioane, dar sunt mai mult în reparație. — Femei aveți? — Nu-i o problemă, răspunse tractoristul. — Și cum trăiți? Cum sunteți organizați? — De trăit, trăim cum putem, dar de organizat suntem organizați foarte bine. Asta ne face să rezistăm, pentru că altfel solul e cam sărac. Episodul 6 Discuția continuă — Vasăzică, mediocri... medită comandantul Aciobăniței. Asta înseamnă că nu gândiți prea mult? — Nuuu, răspunse tractoristul. Cum să nu gândim?! Gândim de ne trec sudorile, dar gândim greșit. Înțeleg, spuse comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din linguroiul de varză pe care trupeșa bucătăreasă i-l răsturnă în castron. — Nu e rea, își informă el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice boală. Fierbe câte 6 ore. Numai noul soi de cartofi mai rezistă atâta. Ca să-i mâncăm la surpriza de sâmbătă, se fierb de vineri și, vă dați seama, asta costă: lemne, personal de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice boală. Fierbe câte 6 ore. Numai noul soi de cartofi mai rezistă atâta. Ca să-i mâncăm la surpriza de sâmbătă, se fierb de vineri și, vă dați seama, asta costă: lemne, personal de supraveghere... Încet-încet, mai c-o vorbă, mai c-o glumă, comandantul Aciobăniței aproape că termină varza. Nu-și putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
celui nou. * În redactare nu are atâta preț poleirea frazelor, cât organizarea ideilor. * Nu există matematice vorbite (decît la examene și în congresele matematicienilor). Un adevăr matematic nu poate fi primit ca achiziționat decât dacă e prezentat scris și dacă rezistă verificării oamenilor competenți. * Desenul corupe raționamentul. * A vedea în matematice o simplă colecție de probleme ierarhizate după greutatea lor e o concepție fragmentară de tehnician. * Simplul fapt al vestirii unei ore de seară are nevoie de mai mult decât cele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Câteodată inima doare Câteodată inima doare Rănită de atâta dor, Captivă-n sufletul ce moare Sub cerul fără nici-un nor Rănită de-un năpraznic dor Nu are cum să mai reziste Dar...poate...într-un viitor Durerea ei trece-n cuvinte, Cuvinte care pot s-aline, Trecutul greu,fără păcat Dar poate dorul care vine Durerea inimii-a salvat, Doare inima...tot doare, Dar durerea ei trecută Se înalță către soare
CÂTEODATĂ INIMA DOARE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364314_a_365643]
-
determinat, în alte crescătorii decorali, o albire spontană a acestora. Se constată că în golful Eilat nu aintervenit nici cea cea mai mică schimbare coloristică. Coralii au pătruns în ape aprox.în urmă cu 8000 de ani, ceea ce i-adeterminat să reziste la temperaturi diferite. Corali au ajuns în golful Eilatde-a lungul drumurilor și a anilor, s-au adaptat condițiilor climatice,rezistând diversității și varietății de temperaturi. Întâlnirea dintre Marea Roșie și apele albastre de la Eilat, sclipirea munților purpurii din împrejurimi, oglindirea acestora
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
cea mai mică schimbare coloristică. Coralii au pătruns în ape aprox.în urmă cu 8000 de ani, ceea ce i-adeterminat să reziste la temperaturi diferite. Corali au ajuns în golful Eilatde-a lungul drumurilor și a anilor, s-au adaptat condițiilor climatice,rezistând diversității și varietății de temperaturi. Întâlnirea dintre Marea Roșie și apele albastre de la Eilat, sclipirea munților purpurii din împrejurimi, oglindirea acestora în ape impresionează și emoționează. Coralii din acest golf s-au desvoltat încondiții speciale de climă, deosebite față de cele existente
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
era despărțită de Oceanul Indian și apoi când s-au unit, auajuns la Marea Roșie corali care au fost nevoiți să se adapteze condițiilor climatice, a căldurilor din această regiune. Așa s-a făcut selecția naturală care a dat posibilitate coralilor să reziste șisă se nască noi sorturi adaptate la clima respectivă-foarte caldă. Și totușiîn Golful Eilat căldura e ceva mai joasă decât în Marea Roșie. Soarele strălucitor-aproape permanent își răspândește razele peste munțiiMoab și apun peste apele golfului Eilat. În drumul lor, încălzesc
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]