11,108 matches
-
care este simbolul vieții, este invocată pentru a obține fertilizarea pământului și fecunditatea animalelor, cu scopul obținerii belșugului pentru țărani. La origine caloianul a fost un ritual de inițiere, probabil de sorginte tracă, peste care s-a suprapus ulterior un ritual al aducerii/alungării ploilor. Obiceiul caloianului este o reminescență din mitologia romană, ca și Paparudele. Romanii obișnuiau să-l invoce pe "Jupiter pluvius" în sărbătorile robigale. Obiceiul a fost foarte răspândit până pe la mijloculul secolului al XX-lea.
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
l-ar fi cunoscut cândva în junețea estudiantină. Astfel, deși are o serie de calități sociale: avocat, flautist, în fine ministru sau consilier al Premierului, Lucian contravine idealului făurit de Ina, pentru că este o incarnare a soțului, a previzibilului, a ritualului sau, mai mult, și deci odios pentru personajele Hortensiei Papadat-Bengescu, generatorul maternității ei. Reconfigurări ale operei Ciclul Hallipilor este alcătuit din Fecioarele despletite (1926), <b>Concert din muzică de Bach</b><i> </i>(1927), <b>Drumul ascuns</b><i> </i
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
lea î.e.n. În continuare, fiind un student eminent, Herman a fost trimis pentru continuarea studiilor de doctorat, la Universitatea Cambridge, unde a studiat sub îndrumarea lui Sir Moses Finley. Teza de doctorat, susținută în anul 1985 s-a ocupat de „Ritualuri de prietenie și cetatea greacă” (Ritualised Friendship and the Greek City). Gabriel Herman predă din anul 1978 la Universitatea din Ierusalim, unde în anul 1990 a devenit conferențiar, iar în 1997 profesor. În ani sabatici a lucrat ca cercetător la
Gabriel Herman () [Corola-website/Science/319773_a_321102]
-
la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfințite și prefăcute în Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii. Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creștine ritualul ei era mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esență consta în primirea de către diaconi a darurilor de pâine și vin aduse de credincioși și alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca episcopul sau preotul să le
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
schevofilachion. Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, inițial fiind distinctă de biserică. În ceea ce privește timpul săvârșirii și rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită și însușită de numeroși liturgiști afirmă că ritualul primirii și pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioșilor. După plecarea catehumenilor credincioșii prezentau diaconilor darurile lor de pâine și vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii și dispariției disciplinei catehumenilor și, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei. O altă opinie, mai nouă susține că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că așezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
a tăierii prescurii destinată Sfintei Jertfe deoarece, în condițiile introducerii împărtășaniei credincioșilor cu lingurița și a reducerii numărului celor care se împărtășeau, era suficientă doar o parte din prescură și nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii și pregătirii agnețului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agnețul (nimic zicând
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
împărtășaniei credincioșilor cu lingurița și a reducerii numărului celor care se împărtășeau, era suficientă doar o parte din prescură și nu una întreagă cum era până atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care îl putem constata la Proscomidie este ritualul scoaterii și pregătirii agnețului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agnețul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin și apă în potir
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
componentă religioasă, fiind de asemenea, un mijloc prin care Uzbekistanul își întărește relațiile cu vecinii săi și își reafirmă identitatea. Ordinul "Naqshabandiyya-Husayniyy"a din Uzbekistan este condus de către maestrul sufit Ibrahim Kokand, care este responsabil de a răspândi principiile și ritualurile de "tariqa". Este important de spus că maeștrii și sfinții ordinului "Naqshabandiyya" sunt respectați deoarece acestea sunt îndrumătorii acestei căi, precum și niște buni imitatori ai profetului Muhammad, însă, acestea nu reprezintă motivul principal al pelerinajelor pioase. Un alt ordin important
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
însă are o influență importantă pe tot teritoriul Turciei. Ordinul a ajuns în Uzbekistan după 1992, prin intermediul studenților uzbeci, care fuseseră plecați în Turcia la studii. Ordinul este prezent în acest moment în Ferghana, Tashkent și în Bukhara. "Silsila" și ritualurile acestui ordin intră uneori în contradictoriu cu ordinul "Naqshabandiyya-Husayniyya", care a pierdut o mare parte a supremației pe care o deținea în țară. Nu există o listă completă a lăcașurilor sfinte din Uzbekistan, însă cele mai importante dintre acestea sunt
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
Bătrân, cu petreceri dezlănțuite, focuri de artificii subacvatice realizate cu ajutorul anghilelor electrice, farandole din mijlocul cărora nu mai poți scăpa, orgii și banchete. David este un colecționar bătrân care vine în Orașul Oracolelor pentru a fi întinerit de Madonele Juneții. Ritualul are efectul scontat, dar duce la moartea Madonei, ceea ce atrage furia locuitorilor orașului. David este pe cale de a fi linșat, dar este salvat de Sirce, o femeie care vede în el împlinirea unei profeții vechi a Maeștrilor Vorbelor. Conform acesteia
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
Japoniei, pe 29 noiembrie 1921, în spatele tatălui său, ce suferea de o boală mintală. S-a familiarizat cu noua sa poziție prin efectuarea obligațiilor cotidiene ale tatălui său: deschiderea sesiunii anuale a Dietei Imperiale, semnarea actelor, decretelor și legilor, realizarea ritualurilor Shintō. A primit oaspeții străini cum a fost Eduard, Prinț de Wales (viitorul rege Eduard al VIII-lea) în 1922. În 1923 a fost promovat la rangul de colonel-locotenent în armată și marină și la cel de colonel în 1925
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
împotriva romanilor este înăbușită de Vespasian și apoi de Titus. Iosephus Flavius descrie evenimentul situându-se de partea romanilor susținând că Titus a întreprins cu moderație asediul Ierusalimului din anul 70. Apion din Alexandria susține că evreii ar participa la ritualuri sângeroase soldate cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum mii de evrei sunt uciși în timpul unor războaie civile din Egipt, Cipru și Cyrenaica. Împăratul roman Hadrian scoate în afara legii ritualul circumciziei, astfel că iudaismul devine în mod clar considerat ilegal. Reprimarea revoltei lui Bar Kochba. După Dio Cassius, sunt uciși 530.000 de evrei. Împăratul Adrian expulzează evreii din Iudeea care împreună cu cei din Galileea formează provincia "Syria Palaestina". Deși
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
și se termină cu spânzurarea lui Apostol Bologa, eroul cărții. Similar, paginile de început și de sfârșit ale romanului "Ion" descriau drumul prin care se ajunge în satul Pripas, locul acțiunii. Cele două execuții par identice, desfășurându-se după un ritual comun într-un decor sinistru: „un stâlp alb și lucios, cu un braț cârligat la vârf”, groapa de la picioare, cu pamântul „deschis ca o rană gălbuie”, lumea înfricoșată din jur, gesturile mecanice ale condamnatului etc. Descrierea execuțiilor diferă însă în funcție de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
de Tréville”. Mușchetarii lui Dumas rămân totuși construiți pe un model etic: e un model pe care trebuie să-l recunoaștem în acel cod al onoarei căruia nici unul nu i se sustrage; în felul acesta trebuie înțelese duelările după tipic, ritualurile adresărilor ceremonioase între gentilomi, respectul cuvântului dat, ca și promisiunile făcute către sine, nepăsarea față de moarte și nu în ultimul rând fidelitatea față de suveran. E un cod cu valoare absolută, dar peste care se așază, înlăturându-i asprimea, libertatea poznașă
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
în apropierea stupilor, sau în speranța că vor fi feriți de durerile de gât, beau cojile ouălor vopsite pentru ziua sărbătorii. Tot în aceasță zi, femeile culeg violete cu care își ating ochii de trei ori, crezând că în urma acestui ritual aceștia vor fi la fel de frumoși ca florile, Un alt leac pentru boli sunt și așanumitele navruziye, mâncăruri preparate special pentru aceasta zi. Lumea crede ca cei care gustă în dimineața zilei de Nevruz din acest preparat vor fi feriti de
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
statul de sat și este și un important centru cultural.Oamenii de aici, săbătoresc "Nevruzul" în data de 21 martie. Pentru ei această zi nu reprezintă doar sosirea primăverii ci și nasterea califului Ali și ziua căsătoriei sale cu Fatima. Ritualurile de sărbătoare din această zonă au trei etape: curățenia, jertfa, rugăciunea. Oamenii încep prima etapă prin a face curat în case și în anexe, îmbracă haine noi, iar apoi merg la mausoleul lui "Hak Halili" și curăță împreună moscheea si
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
cum ar fi Sikhismul și naționalismul Hindu Maratha. În secolele XVI și XVII se naște mișcarea religioase Sikhism care își are rădăcinile în învățăturile lui Guru Nanak (m. 1538). Aceștia nu erau nici musulmani, nici hinduși, aveau propria scriptură, propriile ritualuri și idei. Aurangzeb nu le tolera acestora faptul că refuzau Islamul și a pornit împotriva lor o campanie de persecuție care a contribuit la creșterea tensiunilor față de conducător. Adepții Sikhismului creează o armată care devine îndeajuns de puternică pentru a
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
O personalitate importantă a acestui fenomen a fost Guru Nanak, considerat părintele spiritual al Sikhismului. Guru Nanak Dev venera un singur Dumnezeu -iubitor și milostiv față de oameni. El se împotrivea atașării orbești de un rit religios și mândriei asociate îndeplinirii ritualurilor și formelor exterioare ale unei religii. Ideile sale apar în scrierile celui de-al cincelea guru al comunității Sikh, Arajun (m.1606). Iată câteva dintre ele: "Nu postesc și nu țin luna lui Ramazan.(...) Singurul Dumnezeu de pe pământ este Dumnezeul
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi că și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a aparut doar în timpul dinastiei Han (206-220), atunci au început să-l aplice că medicament. Un poet cu numele Lu-Yü a pus bazele ritualului de a bea ceai, în care el speră că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu încetul au apărut și ceainăriile: mai întâi prin vânzătorii ambulanți pe urma au apărut și mici ceainării. Cand Marco Polo ajunge în Chină ceainăriile
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
trimitere la un asemenea act. În data de 28 iulie 754, papa Ștefan l-a uns pe Pepin, ca și pe cei doi fii ai acestuia, Carol și Carloman, la Saint-Denis într-o ceremonie memorabilă care a fost evocată în ritualurile de încoronare ale regilor Franței până la sfârșitul "Vechiului Regim". În schimb, în 756, Pepin și francii l-au silit pe regele longobard să predea cuceririle făcute, iar Pepin i-a conferit papei în mod oficial teritoriile ținând de Ravenna și
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
mai puternică divinitate a magiei din întreg panteonul egiptean. În consecință, din cauza naturii magice profunde a zeiței, caracterul predominant al lui Isis este aceea de zeiță a forțelor magiei. O nouă zeiță, Selkis, protectoarea mariajului, a vaselor canoptice și a ritualurilor, devine un nou aspect al lui Isis. Zeița joacă un rol central în rituri și formule magice, mai ales în cele care invocă protecția și vindecarea divină. În multe formule ea chiar se contopește cu Horus, iar o invocație a
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
cuvinte care se succed într-o ordine determinată. Rugăciunea rituală este efectuată de cinci ori pe zi astfel: rugăciunea de dimineață, rugăciunea de amiază, rugăciunea de după amiază, rugăciunea de seară și rugăciunea de noapte. Înainte de rugăciune fiecare musulman îndeplinește un ritual de purificare (abluțiune), care poate fi minoră, majoră sau cu pământ. Spațiul în care este realizată rugăciunea este delimitat cu ajutorul covorului de rugăciune ("sajjada"), iar rugăciunea se va efectua cu fața către Al-Ka'ba (Casa sfântă) aflată la Mecca. Rugăciunea
Stâlpii islamului () [Corola-website/Science/312611_a_313940]
-
Und Herr Dragomir? Haben Sie Nachrichten von Ihm?“. Exista vreo știre despre „domnul Dragomir“? În mod evident, nu exista nici una. Începutul cursei: din Ardeal în Regat Alexandru Dragomir părăsise seminarul lui Heidegger, și încetase astfel să mai ia parte la ritualul de la Zum Roten Bären, de șase luni, din noiembrie 1943. Fusese, în mod vădit, extrem de îndrăgit de către colegii lui și în chip aparte apreciat de către Heidegger însuși, pe ale cărui atestate seminariale (Scheine) — păstrate cu grijă printre hîrtiile lui Alexandru
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]