3,927 matches
-
cum presupunea economia feudală închisă, divizată în zone ce gravitau în jurul unor centre locale, de obicei orașe-cetăți. Ca atare, numai epocii moderne îi este caracteristică, pe de o parte, noțiunea de limbă literară romanică, corespondentă a noțiunii de limbă populară romanică, și, pe de altă parte, trăsătura de limbă literară comună, unică pentru întreg spațiul unei limbi populare. Evoluția spre stările moderne, deși cu manifestări similare, nu s-a produs în același mod la toate popoarele romanice. Mai întîi, a existat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
noțiunii de limbă populară romanică, și, pe de altă parte, trăsătura de limbă literară comună, unică pentru întreg spațiul unei limbi populare. Evoluția spre stările moderne, deși cu manifestări similare, nu s-a produs în același mod la toate popoarele romanice. Mai întîi, a existat o deosebire în ceea ce privește raportul cu limba capitalei. Astfel, deși dialectul central din capitala Franței a început să se afirme încă din secolul al XII-lea, toată bogata literatură veche franceză de pînă în secolul al XIV
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neolatine vestice însă, datorită unei baze dialectale înguste, limba literară italiană reprezintă de fapt pentru majoritatea vorbitorilor de limbă italiană o a doua limbă, așa cum altădată latina reprezenta limba de cultură diferită de limba populară. De aceea, între limbile literare romanice vestice și corespondentele lor populare nu există în general o comuni-care, astfel încît elementele aspectului popular să poată pătrun-de la nivel cult. Aceste limbi literare evoluează numai în sfera culturii majore, iar graiurile nu sînt valorificate pentru îmbogățirea lor, nici măcar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spre deosebire de Italia și de Franța aceleiași epoci. Pe de altă parte, caracterul mai cuprinzător al umanismului epocii Renașterii în Italia decît în Spania a determinat la italieni discuții mai vii în legătură cu problemele teoretice ale limbii literare. Aspectul literar al limbii romanice vorbite în sud-estul european s-a format și a evoluat în condiții total diferite în raport cu limbile vestice. Se poate constata mai întîi că limba română și-a dezvoltat tîrziu un aspect literar, iar evoluția ei, ca limbă populară, s-a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
slavonă, adică de o limbă care nu avea nici o afinitate cu ea, și tot din slavonă a preluat elemente pentru a se îmbogăți în primele faze ale aspectului literar. De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică nu a însemnat renunțarea la latină, ci, dimpotrivă, regăsirea latinei, nu numai ca limbă clasică model, dar și ca mijloc de combatere a unui adstrat nespecific cu dominante slave și neogrecești. Deși marcată de aceste împrejurări speciale ale formării și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și ca mijloc de combatere a unui adstrat nespecific cu dominante slave și neogrecești. Deși marcată de aceste împrejurări speciale ale formării și dezvoltării ei în epoca veche, limba română literară modernă a putut atinge parametrii de comparabilitate cu limbile romanice literare occidentale, prin eforul conștient și tenace al cîtorva generații de intelectuali din secolul al XIX-lea. Din punctul de vedere al bazei dialectale, la crearea limbii române literare a participat numai dialectul dacoromân, dar pe teritoriul lui, în epoca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii române literare moderne este reprezentată de faptul că, spre deosebire de limbile literare apusene, ea nu a întrerupt contactul cu limba populară, fiindcă unul dintre stilurile ei funcționale, cel beletristic, receptează încă elemente de la nivelul popular. În general, istoria limbilor literare romanice cunoaște trei perioade distincte, manifestate în cazul fiecăreia dintre ele în intervale diferite, dar uneori apropiate: 1) o perioadă incipientă, caracterizată printr-un anumit grad de prelucrare și prin tendința de stabilire a unor norme, dar cu variante dialec-tale; 2
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se impune treptat, iar normele devin tot mai precise și gradul de prelucrare al limbii scrise tot mai ridicat; 3) o perioadă în care limbile literare sînt comune, instituin-du-se în limbi literare naționale. Limbile literare germanice La fel ca limbile romanice, idiomurile germanice au fost înregistrate în scris mai întîi în diferite documente și acte, fără preocuparea respectării unor norme precise și uzînd de formele aflate în circulație în dialectele și graiurile locale. Ca atare, mult timp, germanicii nu au avut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
graiurile locale. Ca atare, mult timp, germanicii nu au avut o cultură proprie conservată de o aristocrație intelectuală și fixată într-un ideal lingvistic care să contribuie la menținerea unui tip vechi (cum s-a întîmplat în cazul unor limbi romanice precum italiana și franceza) și, de aceea, un imperiu germanic, precum cel al lui Carol cel Mare (de la sfîrșitul secolului al VIII-lea și începutul celui următor) nu a însemnat triumful culturii și limbii germa-ne, ci renașterea studiilor latine și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cînd germanicii aveau limbi populare diferențiate, ei nu aveau și limbi germanice de cultură. Realizarea unor limbi literare moderne s-a produs în cazul acestor idiomuri într-o perioadă ulterioară aceleia în care s-au format variantele literare ale limbilor romanice occidentale și, în aceste condiții, modelul romanic a avut o mare importanță. Cu toate acestea, evoluția spre statutul de limbi comune supradialectale a fost deosebit de anevoioasă în cazul limbilor literare germanice, pentru unele dintre ele, precum neerlandeza, existînd și astăzi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu aveau și limbi germanice de cultură. Realizarea unor limbi literare moderne s-a produs în cazul acestor idiomuri într-o perioadă ulterioară aceleia în care s-au format variantele literare ale limbilor romanice occidentale și, în aceste condiții, modelul romanic a avut o mare importanță. Cu toate acestea, evoluția spre statutul de limbi comune supradialectale a fost deosebit de anevoioasă în cazul limbilor literare germanice, pentru unele dintre ele, precum neerlandeza, existînd și astăzi dificultăți în impunerea unui aspect unanim acceptat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
translația metaforică spre "om de geniu" este pe deplin posibilă, omul de geniu fiind, ca om, cu pasiuni omenești, dar, ca geniu, cu trăsături demiurgice asemănătoare zeilor și în relație nemijlocită cu zeii, iar, prin acestea, nemuritor. De aceea, limbile romanice occidentale și limbile germanice, care nu noționalizează printr-o formă lingvistică specială cunoașterea referitoare la o stea mai strălucitoare decît celelalte, nu pot realiza în mod eficient o asemenea metaforizare. Titlurile date de traducători prin nume proprii (precum, Hyperion sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
specializate, încît statutul lor în limbile care le vehiculează este dat de limba istorică, iar nu de evoluția propriu-zisă a științei. Astfel, dacă engleza are cuvîntul împrumutat acid [΄äsid] în terminologia chimiei, iar pentru valoarea adjectivală aceeași posibilitate ca limbile romanice de a uza în limba comună de acid sau de un cuvînt vechi 104, sour [΄sauər], celelalte limbi germa-nici nu au un termen de specialitate împrumutat (și internațional) și uzează de cuvinte proprii care calchiază cuvîntul latin acidus. În germană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în mod explicit. Dificultățile echivalării se multiplică în cazul în care o formă gramaticală are funcții complexe, iar nu o funcție unică, simplă și unitară. Astfel, rom. el cîntă sau sp. él canta (și corespondentele lor din oricare altă limbă romanică) pot fi înțelese în anumite contexte sau situații ca exprimînd o acțiune realizată o singură dată (ca semelfactiv), iar în alte contexte sau situații ca o acțiune frecventativă sau iterativă (obișnuită, repetată), deci el obișnuiește să cînte, cîntă adesea, este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau situații ca exprimînd o acțiune realizată o singură dată (ca semelfactiv), iar în alte contexte sau situații ca o acțiune frecventativă sau iterativă (obișnuită, repetată), deci el obișnuiește să cînte, cîntă adesea, este cîntăreț etc. Ca atare, în limbile romanice, nu există o distincție marcată între aceste funcții, în vreme ce în alte limbi, precum cele slave, ea există (în rusă, de exemplu, există un sufix special pentru a indica valoarea semelfactivă). Distincție similară, neîntîlnită în limbile romanice, există în limba engleză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Ca atare, în limbile romanice, nu există o distincție marcată între aceste funcții, în vreme ce în alte limbi, precum cele slave, ea există (în rusă, de exemplu, există un sufix special pentru a indica valoarea semelfactivă). Distincție similară, neîntîlnită în limbile romanice, există în limba engleză, între forma nedefinită și cea continuă, care marchează exprimarea categoriei aspectului verbal. Formele aspectului nedefinit arată că acțiunea este concepută ca un act săvîrșit în prezent, în trecut sau în viitor, fără însă a o raporta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
scop, care nu are în sistemul gramatical propriu această categorie, prin elemente lexicale sau sintagmatice care s-o suplinească. Din altă perspectivă, a categoriei timpului, se poate constata că, în română, în spaniolă, în italiană și, în general, în limbile romanice, imperfectul și perfectul simplu sînt unități funcționale diferite, adică sînt conținuturi de limbă diferite, dar, în engleză și în germană, această distincție nu este operantă, fiindcă aceste limbi nu au două forme deosebite de trecut pen-tru a exprima aceste conținuturi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se realizează o traducere. În acest context, trebuie avut în vedere și faptul că pot exista construcții diferite în limbi diferite pentru funcții analoage. Astfel, în engleză, articolul hotărît este unic, invariabil în gen și număr (the), în vreme ce în limbile romanice articolul este variabil. Și în celelalte limbi germanice, exclu-zînd engleza, articolul hotărît este variabil, dar în alt mod decît în limbile romanice, care au forme pentru masculin și pentru feminin, în vreme ce germana are forme și pentru neutru, iar neerlandeza, suedeza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
funcții analoage. Astfel, în engleză, articolul hotărît este unic, invariabil în gen și număr (the), în vreme ce în limbile romanice articolul este variabil. Și în celelalte limbi germanice, exclu-zînd engleza, articolul hotărît este variabil, dar în alt mod decît în limbile romanice, care au forme pentru masculin și pentru feminin, în vreme ce germana are forme și pentru neutru, iar neerlandeza, suedeza, norvegiana și daneza au o formă a articolului pentru masculin și feminin (genul comun) și a altă formă pentru neutru. Pe de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
opoziție ternară trebuie construită, iar dacă reprezintă limba sursă ea este anulată, prin anularea deicticului care indică apropierea de interlocutor, care poate fi redat eventual perifrastic, printr-o formulare de tipul "acolo lîngă tine" (sau "lîngă voi"). Spre deosebire de celelalte limbi romanice și de limbile germanice, spaniola și portugheza au cîte două verbe pentru a reda semnificațiile "a fi" și "a avea", fiecare dintre aceste verbe avînd regimuri de întrebuințare distincte. Astfel, în spaniolă, pentru semnificația "a fi", ser este folosit pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elemente perechi, nu se poate reda prin același paralelism în engleză, fiindcă traducerea este my (boy-)friend and a girl-friend of yours. Este evident că, atunci cînd se pornește de la engleză pentru a traduce în română sau în altă limbă romanică, deși paralelismul respectiv nu există în limba sursă, el trebuie construit în limba scop. Uneori, și raportarea la lumea extralingvistică antrenează diferit structura gramaticală din limbi diferite, fapt care trebuie luat în considerație în cazul traducerii. Fenomenul este observabil îndeosebi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diferențiere pe care le conțin, iar ceea ce este trăsătură distinctivă într-o limbă poate să nu aibă același rol în alta106. În limba latină, de exemplu, exista cuvîntul candidus cu semnificația "alb strălucitor" și cuvîntul albus "alb opac", dar limbile romanice (la fel ca cele germanice) nu mai fac această distincție între strălucitor și opac și, în asemenea împrejurări, în traducerea unui text din latină, trebuie semnalată existența diferenței de semnificație din original. Prin urmare, uneori nu are importanță dacă anumite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
realități sînt gîndite sau se cunosc pe baza lucrurilor, ci are importanță numai dacă limba face sau nu o distincție și dacă există în limbă delimitări pe care să le dea ea însăși. Ca atare, deși și pentru vorbitorii limbilor romanice albul este perceput ca fiind strălucitor sau opac, ei nu realizează în limbile lor o asemenea distincție. La fel, românii, italienii, spaniolii etc. deosebesc desigur bunica maternă de cea paternă, dar le denumesc pe ambele prin același cuvînt (bunică, nonna
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cele două realități, dar le și numesc diferențiat, numind bunica maternă mormor [΄mu:rmu:r] "ma-ma mamei" și bunica paternă farmor [΄fa:rmu:r] "mama tatei". De aceea, dacă este tradusă în suedeză o carte scrisă într-o limbă romanică (sau în altă limbă germanică decît suedeza) și se vorbește despre bunică, traducătorul trebuie să afle dacă este bunica maternă sau cea paternă, fiindcă pentru bunică în general nu există un cuvînt în limba scop107. Ca atare, cine traduce în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bucătăreasă. Faptul că în engleză determinanții sub-stantivali (articolul și adjectivul) nu au mărci de gen îngreunează și mai mult activitatea de a traduce situații de acest tip. Probleme pot apărea și în cazul unei traduceri din neerlandeză într-o limbă romanică, dacă în textul original apare cuvîntul neef [ne·f] sau cuvîntul nicht [nixt] și nu se dau relații suplimentare, fiindcă fiecare întrunește două semnificații distincte: "nepot" și "văr", respectiv "nepoată" și verișoară". O posibilitate de a depăși totuși impasul poate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]