4,056 matches
-
de fapt, cu o simplă mișcare, bine și profund gândită, pe detractorii lui Eminescu, stabilind unul din reperele, totodată, de analiză ale transmodernismului, curent ce va trebui să poarte mai departe valorile modernismului românesc, ce vin din clasicism, și din romantism unele (momentul 1848 devenit model, unicul viabil pentru evoluția noastră ca națiune modernă și stat european), și din nou, cu Eminescu principal precursor: "omul deplin al culturii românești" (Const. Noica) din care toate vin și către care vor conduce, esențial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
publicitar-utilitar, supus tirului de acuze (paseism, reacționarism, xenofobie, antisemitism ș.c.l.), idolatrizat și clișeizat, Eminescu se încăpățânează să rămână o permanență. Problema Eminescu animă și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult decât un brand cu care ne fălim ori, dimpotrivă, pe care îl contestăm aprig. Bibliografia eminesciană se îmbogățește vertiginos, campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prisme de refracție a unor niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de plinuri și de goluri, o rostogolire de ecouri reale sau imaginare, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se răsfrânge în două destine poetice din aceeași generație, dar profund diferite. Grigore Vieru este sinteza poeziei românești basarabene tradiționale, dar cu deschideri profund originale spre actualitate/ modernitate. Victor Teleucă a încercat "să rupă zăgazurile paradigmei clasice cu articulațiile altui romantism, proiectat, conștient, către o nouă paradigmă culturală, cea postmodernist-transmodernă", spune pe coperta a patra a cărții autorul încercând să ne introducă în această temă pe care a ales-o pentru cititor. Am citat intenționat cele scrise pentru a face o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
volumului Eminescu incorect politic o apără legitim, sub multiple aspecte. În fața cosmopolitismului de conjunctură, dizolvant pentru valorile națiunilor, al exponenților noii ideologii, Theodor Codreanu și-a articulat repere proprii: "Națiunile ne spune el nu sunt creații artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversității etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin... Nu a cunoscut antichitatea sentimentul național? Dimpotrivă, patria a fost o valoare fundamentală a vechii Europe (și nu numai) de vreme ce i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în vedere probleme de esență filosofică ale poeziei lui Eminescu, ocupându-se și de categorii estetice ori morale, pentru ca pe un alt palier să fie discutată chiar apartenența lui Eminescu la mișcarea romantică. Eminescu nu aparține unei grupări romantice ci romantismul a însemnat pentru el un mod de a fi, conjugat în termenii lui Jonathan Blake drept o viziune idealistă asupra vieții, o minte-înaintea-materiei. Deși deopotrivă întrucâtva descendenți din Schopenhauer, Nietzsche și Eminescu nu vor cunoaște același drum. Această realitate este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
linii mai rotunjite, continuă și fără mine, de aceea fără rest sînt conectat la sistem, Suceava Vest consumul de viitor va fi și mai mic, topindu-se prezent mai mult, CFR a anticipat experiența și nu o suportă acum, precum romantismul lui Shakespeare anul 1600, motoarele cu reacție la mașinile de formula I, decolau de pe pistă, se răsturnau, Ciprian Porumbescu stația, viaduct, are "Balada", dar Enescu e din coastă eminesciană! tunel, în urmă turnul termocentralei Suceava printre dealuri, 20-25 km est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bărbat. Suntem femei și suntem capabile să facem tot ce ne dorim în viață. Numai că, problema pe care majoritatea femeilor o au înainte de a cadea în “capcana lui Făt-Frumos” este că ele încă mai cred în sentimente pure, în romantism, în “curcubeul iubirii”, etc., și nu-și dau seama de realitatea cruntă în care se află și în cele din urmă ajung să o simtă până în măduva spinării, la figurat. Iar la propriu eventual în nevralgie intercostală, în ficat, sau
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
odată însămânțată de către dascălii transilvăneni dincolo de arcul carpatic s-a prins a forma ideologia propriu-zis naționalistă; b) naționalism democratic liberal, exprimat în toiul mișcărilor pașoptiste; c) naționalism etnic herderian, care a dominat ultima jumătate a secolului al XIX-lea, specifică romantismului; d) naționalism bifurcat în versiunile sale critică, respectiv fanatică, în perioada interbelică; e) antinaționalism în timpul primei faze a comunismului, deghizat sub faldurile doctrinare ale internaționalismului proletar; f) naționalism socialist în faza națională a comunismului matur; g) etno-naționalism ortodox, în prima
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de consolidare, ale cărei concepții bazale au influențat configurarea discursului didactic prezent în manualele școlare. Din acest motiv este imperios necesară zugrăvirea climatului istoriografic (și ideologic) în interiorul căruia s-a articulat discursul didactic. Avangarda istoriografică: de la luminismul Școlii Ardelene la romantismul pașoptist. Liniile de forță ale memoriei colective românești specifice primei jumătăți a secolului al XIX-lea, continuate sau frânte în epocile ulterioare, au fost trasate cu precizie de travaliul istoriografic întreprins de membrii Școlii Ardelene. Lucrările acestora au definit coordonatele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
independenți". "Ei preferau moartea unei dominații străine", fiind din acest punct de vedere "foarte diferiți de Moldovenii și Muntenii din vremurile moderne" (Kogălniceanu, 1837, p. 1). Chiar dacă apariția lucrării lui Kogălniceanu reprezintă punctul de cotitură de la luminismul Școlii Ardelene înspre romantismul paradigmei pașoptiste, în acest moment (1837) concepția lui Kogălniceanu continuă să împărtășească o serie de note comune cu consensul istoriografic stabilit de cărturarii ardeleni. Spre exemplu, în ciuda faptului că îi pozitivează pe daci, zugrăvindu-le un portret colectiv demn, Kogălniceanu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teza continuității, cealaltă axă centrală a conștiinței istorice românești alături de teza originii latine, este apărată și de Kogălniceanu, pe aceleași argumente elaborate deja de precursorii săi și disponibile în repertoriul defensiv al istoricilor români. Tranziția dinspre luminismul Școlii Ardelene înspre romantismul istoriografic, care aducea cu sine și trecerea de la concepția unității etnice a poporului român către revendicarea unificării politice a tuturor etnicilor români (deci de la național la naționalism) a fost deja semnalată prin apariția lucrării lui Florian Aaron, Idee repede de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
coloniilor romane în Dacia" (Aaron, 1835, p. 1). Continuând pe coordonatele stabilite de cărturarii Școlii Ardelene, de la care se revendica, și adăugând principiul naționalismului alături de aspirația unificării politice a românimii, "Aaron Florian realizează în istoriografia românească trecerea de la iluminism la romantism" (Teodor, 1970, p. 90). Prin mixul de continuitate și inovare în raport față de moștenirea patrimoniului Școlii Ardelene, despre Aaron se poate spune că el a fost cel care a deschis ecluzele erudiției istoriografice cantonată în iluminismul transilvănean prin care a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe de o parte, în matricea intelectuală și istoriografică a Școlii Ardelene, iar la celălalt capăt, de militantismul mesianic al romanticilor pașoptiști. Florian Aaron, în Idee repede, chiar dacă este încă înrădăcinat în paradigma Școlii Ardelene, reprezintă totuși placa turnantă înspre romantismul pașoptist. Dislocarea completă din cadrul latinist al Școlii Ardelene este opera lui Kogălniceanu, care prin Cuvânt pentru deschiderea cursului de Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
paradigma Școlii Ardelene, reprezintă totuși placa turnantă înspre romantismul pașoptist. Dislocarea completă din cadrul latinist al Școlii Ardelene este opera lui Kogălniceanu, care prin Cuvânt pentru deschiderea cursului de Istorie Națională în Academia Mihăileană din 1843 a rostit discursul manifest al romantismului istoriografic. Punctul de inflexiune în care este detectabilă detașarea de paradigma Școlii Ardelene constă în condamnarea "romanomaniei", instalată în cultura română ca teză istoriografică sacrosanctă. Deși îl elogiază pe Petru Maior, pe care, într-un limbaj specific unei evanghelii a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
hiperbolizarea trecutului românesc și de titanizarea figurilor eroice care alcătuiesc panteonul național. Prin toate aceste inovații în raport cu paradigma Școlii Ardelene, Cuvântul... lui Kogălniceanu reprezintă atestatul instituirii unei cu totul noi ordini a discursului istoric, intrată, prin Florian Aaron, sub zodia romantismului. Efuziunea romantică în reflecția istorică românească, a cărei valvă a fost deschisă prin Florian Aaron și potențată de Mihail Kogălniceanu, se manifestă plenar în gândirea istorică a lui Nicolae Bălcescu. Dacă la Kogălniceanu, istoria națională, "după Biblie, trebue să fie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de sprijin, sau nodurile în jurul căreia se țese aceasta sunt în parte preluate din lucrările Școlii Ardelene (puritatea originii latine, continuitatea romană după retragerea aureliană, unitatea etnică a tuturor românilor), care sunt completate cu adiții extrem de importante elaborate în climatul romantismului istoriografic: independența națională ("neatârnare" politică și "slobozenia" lingvistică și culturală) și mai ales unitatea românimii sub cupola aceleași statalități și sub aceeași autoritate politică. Renovarea paradigmatică adusă de fundarea discursului istoriografic pe coordonate romantice a implicat o deplasare a accentului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai degrabă o schimbare de accent. Patrimoniul istoriografic de factură luministă moștenit de la Școala Ardeleană, fără să fie contestat fățis, a fost preluat în mare mare și supus unei îmbogățiri romantice. Conjugarea celor două paradigme istoriografice (luminismul Școlii Ardelene și romantismul pașoptist) a dat prima formulă completă și clară a conștiinței naționale românești, de pe platforma căreia s-au ridicat revendicările politice (naționaliste) și sociale (democratice) pe durata întregului secol al XIX-lea. Tot din acest elaborat al avangardei istoriografice românești se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
interpretative. Coordonatele centrale care definesc paradigma latinistă sunt: latinitatea absolută a poporului român, identitatea romano-română, continuitatea romanică după retragerea aureliană, unitatea etnico-teritorială a românilor și a spațiului românesc, spiritualitatea creștină timpurie a poporului român. Cea mai importantă inovație adusă de romantismul pașoptist a constat în centrarea discursului istoriografic pe ideea de unitate politică a neamului românesc în aceeași autoritate statală (cu un accent mai apăsat pe unirea principatelor danubiene, "valachii transdanubieni", cum îi numește Kogălniceanu pe românii ardeleni, neintrând în pragmatica
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 33). Începând cu ultimul sfert de secol XIX și până în momentul Marii Uniri din 1918, chestiunea cu profunde reverberații identitare a originii suferă o serie de prefaceri succesive. De la puritatea absolută a latinității curate a Școlii Ardelene, sub efectul romantismului pașoptist, se trece progresiv înspre o formulă sintetică, inițial duală (paradigma xenopoliană a daco-romanității), iar mai apoi trială (paradigma substrat-strat-adstrat a lui Iorga). Aceste schimbări survenite în genetica românească sunt răsfrângeri tardive ale prefacerilor petrecute în avangarda reflecției istoriografice. Cristalizarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pedagogia xenofobiei". Mutații atât de substanță cât și de structură sunt reperabile și în memoria colectivă modelată statal prin intermediul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în particular. Naționalismul, ale cărei forțe ideologice au fost descătușate în avangarda romantismului pașoptist, a fost asumat statal și transformat în idee-călăuză a istoriei românilor propagate prin manuale școlare doar după unificarea principatelor danubiene. În consecință, trecuturile anterior defalcate pe aliniamentele granițelor politice dintre principatele române sunt fuzionate într-un tot unitar. Istoriile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar în disidența celor doi eșecul Junimii în încercarea de a imprima o direcție contrară romantismului în istoriografia națională. Societatea literară va reuși să impună o direcție critică abia într-o generație secundară, avându-i ca protagoniști intelectuali pe I. Bogdan și D. Onciul (p. 10). Cei doi "corifei ai rigorii, obiectivității și adevărului à tout
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trebuie să fim obiectivi, să spunem lucrurile bune și lucrurile rele din trecutul nostru, să le spunem așa cum au fost" (Iorga, 1936, p. 15). Obiectivitate, realism, nepărtinire, acestea constituie dezideratul epistemologic al școlii critice, în opoziție cu naționalismul partizan și romantismul idealizant al școlii vechi. Într-un răspuns la o ripostă a lui N. Iorga, după ce încheie conturile personale în secțiunea inaugurativă intitulată "ad personam", C.C. Giurescu lansează manifestul programatic al școlii critice în care precizează, prin contrastarea cu principiile vechii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din a doua parte a secolului al XIX-lea privea cu un ochi spre trecut, în același timp în care arunca ochituri spre viitor. Spre deosebire de occident, unde iluminismul s-a constituit ca o filosofie iconoclastă la adresa tradiției moștenite din trecut, romantismul răsăritean a năzuit la un viitor național în același timp în care se lăsa torturat de nostalgia originilor pure. Obsesia românească a purității este la fel de veche pe cât este și identitatea națională, izvorând cu forță în conștiința istorică a scrierilor Școlii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale românești. Aceeași invariantă chestiune a originii, care și-a păstrat constant centralitatea în economia simbolică a memoriei naționale, a trecut de la latinitate pură (în paradigma iluministă a Școlii Ardelene), prin integrarea parțială a dacilor în fondul roman (în paradigma romantismului pașoptist), apoi prin formula xenopoliană a daco-romanismului și prin paradigma trială ad-strat-substrat (Iorga), pentru ca în perioada postbelică să fie definită de "maximalismul slav", urmând ca în național-comunism elementul slav să fie gradual epurat din genetica istorică românească. Memoria istorică românească
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]