3,443 matches
-
N-aveai altceva de făcut. Asta era Închisoarea - nu era un purceluș de porțelan, ci o mașinărie mare, greoaie, care măcina orele. Viața Îți intra acolo și era făcută pulbere. Își săltă capul și-și schimbă poziția din nou, se rostogoli pe partea cealaltă. Sunetul tremurător se pornise pe culoar, dar bătaia era atît de ușoară de data asta, atît de subtilă Încît Își dădu seama că era probabil domnul Mundy, pentru că el era cel mai vechi ofițer din Închisoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
printr-un coridor, În bucătărie. În mijlocul Încăperii era o veche masă de brad, plină de așchii din tencuială, pe care Începu să le dea la o parte. — Apropo, chiar am sendvișuri cu friptură de iepure, zise ea, În timp ce tencuiala se rostogolea. Unul dintre vecinii mei are un grădinar care le pune curse. Se pare că sînt peste tot În Londra acum. Mi-a zis că pe ăsta l-a prins În Leicester Square! Nu-mi vine să-l cred. O prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
urzind intrigi Împotriva ta, punîndu-ți capcane... Stătu la fereastră, gîndindu-se la toate astea pînă la șapte, cînd sunetul mașinilor de scris dispăru, fiind Înlocuit de tîrșîitul scaunelor de lemn pe podelele goale. Un minut după aceea, apărură primele femei; se rostogoleau În garderobă pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cuvintele cîntecelor la fel cum putea vede filamentul aprins al becului În Întunericul propriilor ochi. Dă-mi fata, tot auzea el În cap. Dă-mi fata, și O să te văd. Poate că și Fraser le auzea. Își schimbă poziția, se rostogoli pe spate și nu-și găsi locul. Acum că totul era atît de liniștit, cînd Își trecu mîna peste bărbia nerasă, cînd Își frecă ochii, chiar cu buricele degetelor - Duncan auzi... și suflă brusc. — La naiba, spuse el Încet. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-o stric. — Nu contează. Nu, zise Helen. E prea frumoasă. Oh! Tresări uimită. În cele din urmă Îndepărtă capacul cutiei aplecate pe genunchii ei, iar pliurile hîrtiei se desfăcură și pijamaua, se rostogoli fluidă, ca argintul viu. O privi o clipă, fără să se clintească, apoi, ca și cum s-ar fi Împotrivit, luă cămașa și o ridică. — Vai, Kay. — Îți place? — E superbă. Prea frumoasă! Probabil că te-a costat o avere! De unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît o mască de gaze - așa că nu o deranjă. Apoi avu senzația de lunecare și se prinse de marginea canapelei pentru a nu se rostogoli... Atunci i se păru că se prăbușește undeva, dar ateriză inexplicabil În picioare, pentru că, dintr-odată se trezi În Întuneric Înconjurată de oameni care o Înghionteau din toate direcțiile. Nu știa dacă se afla pe stradă sau Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
adăpost, de dragul meu, măcar de data asta... Ajunsese În Buckingham Palace Road și trecu rapid de Gara Victoria. O coti În parc, fără să Încetinească mai deloc, așa că roțile scîrțîiră și ceva fu deplasat de la locul lui În spatele dubiței, se rostogoli și se făcu zob. Dar În față era focul acela pulsînd neregulat ca o viață pe cale de ducă - oribil, oribil. Schimbă viteza și o luă și mai repede. Raidul era În toi, iar zona Mall-ului era, evident, goală; numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușă, amintindu-și din nou de boala maică-sii, avînd din nou acel simțămînt straniu, așteptîndu-se pe jumătate să audă oameni vînzolindu-se prin hol... În schimb, auzi bufniturile neîntrerupte ale avioanelor, bum-bum-ul monoton al bombelor, urmat de funinginea care se rostogolea pe horn. Îl privi din nou pe Alec, și deveni tot mai neputincios. Căci Alec Își lăsase mîinile, În sfîrșit, și părea nefiresc de calm. Întîlni privirea lui Duncan și făcu un gest oarecum teatral - dădu din umerii lui Înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîna ei, iar Kay i-o luă blînd dintre degete și fumă jumătatea rămasă. Demolarea continua. Din cînd În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi, roșii, și limbi de foc care se rostogoleau. Uneori Mickey venea să stea lîngă Kay și să caște. De două trei ori, Helen se agită, bolborosi sau vorbi destul de clar: — Ești acolo? Nu te văd. Unde ești? — Aici sînt, răspundea Kay de fiecare dată, și-i strîngea mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
stau Întinsă privind crăpăturile din tavan, din jurul lustrei, unde Încep să se cojească bucăți de gips. Până și tavanul meu are eczemă de la stres. Îmi imaginez un deget mângâindu-mi propria frunte și, cu hainele boțindu-se În jurul trupului, mă rostogolesc Într-un vis Încărcat. 06.07: Richard intră În camera lui Ben ca să mă schimbe pe mine. Bebelușul e Întins cât e de lat pe burtică, precum un cățeluș. Vorbim pe șoptite. —Ți-am zis că nu e o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că te face de râs În fața șefului. Cu cine crede el că se joacă? A inventat un scutec biodegradabil. —El? Nici nu știe cum arată un fund de bebeluș. Eu și soră-mea izbucnim amândouă În râs, hohotele ni se rostogolesc pe gură și nas și până la urmă ni se preling pe obraji În formă de lacrimi. Dintr-un dos de buzunar, scot o batistă Întărită de uzată ce e; Julie Îmi oferă și ea una la fel, doar că pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aici cu G-V-ul lui. Nu mai au locuri la clasa a doua. Cei de la Air France nu-mi acceptă cardul, iar logodnicul meu are o altă afurisită de logodnică. Spre marea mea disperare, o lacrimă uriașă mi se rostogoli pe un obraz. Charlie îmi întinse batista lui. Am înșfăcat-o furioasă că este din nou martorul unei scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă Charlie. —Eduardo e însurat! i-am mărturisit cu vocea pierită. Ca, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
meu, dar, când mă apucă, înjur din tot sufletul. Aaah, acum mă simțeam mai bine. I-am mai tras un șut și m-am prăbușit pe podea într-un acces de furie demn de Courtney Love. O lacrimă mi se rostogoli pe obraz și-mi atinse buza. Urăsc istericalele, pe cuvânt. La început sunt grozave, dar se termină, invariabil, prost. Pot să vă mărturisesc ceva p-ș? Odinioară credeam că secretul fericirii constă într-un loc șic cu room-service și mobilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-o la fugă prin țărîna amestecată cu cenușă, intenționînd să cobor dealul din spatele zidului care mărginea proprietatea. Deltaplanul se avîntă iar, ridicat de curenții de aer cald care măturau versanții. Pilotul, care părea să fixeze cu privirea valurile ce se rostogoleau spre plajele Estrellei de Mar, nici nu părea să observe că mă tîram de-a bușilea și tot alunecam pe sub el. Dedesubt Îmi apăru În sfîrșit șirul de vile construite printre eucalipți, dincolo de limita inferioară a proprietății Hollinger. Grădinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În valuri, o servă În lung de linie pe un teren cît orizontul. — Deci... asta a fost. Am vrut să găsesc data la care a pomenit de copil - acum știu cînd a fost conceput. (Privi lung la valurile care veneau rostogolindu-se dinspre nordul Africii și se năpusteau spre țărm cu crestele lor reci ca gheața.) Vine cocaină, Charles... mii de doze. Din Africa, Întotdeauna, un alb-strălucitor.... Sprijinit de parapet, am lăsat pulberea de apă să-mi răcorească fața. Pagini desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi fusese repartizat. Încercam să mă calmez uitîndu-mă la Întinderea mării, la dunga de valuri cu creste albe care se rostogoleau dinspre Africa. În mod voit Îl dădusem uitării pe Frank, Îl Împinsesem cu tot cu mărturisirea lui absurdă Într-un colț al minții mele. În atmosfera aceasta nouă și Înviorătoare, eram liber de constrîngerile care-mi puneau piedică Încă din copilărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
arăta jenat pînă-n vîrful unghiilor, udîndu-i părul blond. În vreme ce Laurie Fox țipa ca o dementă și tot scuipa sîngele care-i intrase În gură, Sanger o apucă de talie. În apa adîncă Îi scăpară pantofii din picioare și amîndoi se rostogoliră laolaltă În valurile stacojii. Sanger, cu părul argintiu strălucindu-i acum de sînge, o susținu pe tînăra femeie de subsuori și o cără pînă la apa mică. Toată lumea s-a dat la o parte din calea mea, făcîndu-mi loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca și cum ai fi gata să mi răspunzi, dar nu poți. Stai și mă asculți tăcut. Atent, grav, dar tăcut. Hm... Toți tac în preajma mea, iar în foarte rarele dăți când am încercat să exprim vreunul din gândurile care mi se rostogolesc neîncetat și de-a valma prin minte, am simțit pe loc că devin circumspecți, ba chiar opaci și impenetrabili. Că efectiv nu le pasă de gândul meu, nu le pasă de mine, ca ființă gânditoare. Ce trist este să simți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se apropiase de vârf, o clipă când întorsese capul în jos și zâmbise trufaș, pentru a fi imortalizat pe aparatul de fotografiat de colegii care se aflau dedesubt. O clipă doar. Clipa fatidică din urmă cu o lună, când se rostogolise nevolnic, într-un grotesc zbor în jos... Eduard se ridică în capul oaselor, scoțând un geamăt obosit. Nu, hotărât lucru, nu are chef să se scoale. Trebuie să întin dă mâna să-și ia cârjele. Să transmită în brațe o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum rămâne cu tata. — Și tata ce face? strigă copilul. — El rămâne în oraș, în apartament, cu Bobo, iar noi doi stăm aici, la mare, în casa bunicilor, explică femeia, sacadat. Ei, ce zici? Băiatul zvâcnește după minge, care se rostogolește spre mare. Se aruncă în apă după ea, dar un val cât el de înalt i-o fură și i-o aruncă mai departe, precum un adversar experimen tat. Copilul se aruncă din nou în apă, îndârjit, cu mâinile întinse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa de agitată? întrebă el marea, în gând. Parcă te sperie ceva! Tocmai pe tine, care nu te
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sclipitor de sfere lucii, tolănite pe urzeala de curpeni cârlionțați și de umbre prelinse din noaptea ce începea. Luna, pepene rotund și poleit, săltă lin peste marginea Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cei mai tineri și mai stilați argați, angajându-i cu carte de muncă oficială și în regulă, Vladimir începu să tatoneze terenul prin genuri de glume care ar fi putut stârni interesul respectivei ambianțe de bezmetici. După ce, în câteva rânduri, rostogoliră, pe setoasele lor pâlnii, încăpătoare stacane de whisky, stewardesele înțolite în bluze mov și sarafane roșii aduseră mai puțin cunoscutul punch, combinația aceea de votcă, de rom-Havana, de cuișoare și de alte mirodenii, amestecate îndelung, încălzite și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu tortița fină sărită mai încolo, încă se mai rostogolea, pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]