4,629 matches
-
lui curge lături dă Învingător, mi-a poroncit, din nou lui pat ortopedic, să cumpăr imediat un ceas dă mână, dân aur dă paișpe, ca s-o umplu și mai și dă farfastâce pă Locarno. Radiografiile arătase veridic: patru coaste rupte, bașca vânătăile dân chelie și gipsu până-n femur; da, se vede d-acu, don Spirit Își râde dă doña Materia. Tomna Îmi dădea biștarii, când a țârâit telefonu. „Tre să fie Locarno, care-și face griji dân cauza lu acidentu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
său. — Hai să ne Întoarcem, spuse Beth. — Mai stai puțin. Norman strânse cu mâna corpul la picioare, șolduri, umeri. Peste tot era moale ca un burete. Corpul fusese, nu se știe cum, făcut zob aproape În Întregime. Simțea oasele picioarelor rupte În mai multe locuri. Ce ar fi putut provoca așa ceva? Se Întoarse la rană. Nu-mi place aici, spuse Beth Încordată. — Doar o clipă. La prima vedere se gândise că rana lui Levy era un soi de mușcătură, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ridicat ușor, și-a adus un picior lângă celălalt pe aceeași parte și și-a dat drumu’ pe pământ, ținându-se cu mâinile de coamă. Avea multe întrebări de pus, dar s-a abținut. Era recunoscător și nu dorea în ruptul capului să și supere noul său prieten, poate cel mai bun. Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis Bătrâna. Nu, nu voi povesti. Îți promit, căluțul meu drag! Bunicul era destul de supărat. Privea încruntat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să fi avut o mamă nevrotică. Una care să țină somnifere și Valium și antidepresive cu carul în dulăpiorul de medicamente din baie. Dacă îi ceream două pastile de paracetamol pentru o durere de gât/durere de stomac/un picior rupt/ulcer duodenal perforat, mama noastră se comporta de parcă am fi fost niște posibili candidați ai clinicii Betty Ford. Dați-le de pomană, zicea ea. Gândiți-vă la cum a suferit Domnul pe cruce. Sau: — Ce-ați face dacă analgezicele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la podea, unde horcăisem în chinuri, incapabilă să mă ridic din nou în picioare. Dar acum nu mai aveam decât niște vânătăi. Urâte, e drept. Dar, în ciuda a ceea ce s-ar fi putut crede la prima vedere, nu aveam nimic rupt. Acum mă ridicam în picioare, învingându-mi durerea, ca să văd dacă mai pot merge. Și cu toate că șchiopătam rău de tot, mi-am dat seama, fericită, că puteam să merg. Nu zic că nu eram geloasă. Sau furioasă. Fiindcă eram. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ei părea a fi că suntem puși pe pământ ca să suferim și că cina aia îi fusese trimisă ca o formă de penitență. Dar că dacă ar fi avut de ales între a se cățăra pe Croagh Patrick cu piciorul rupt și a termina de mâncat pastele din farfurie, în orice zi a săptămânii s-ar fi apucat să-și lege șireturile de la bocancii de munte. În același timp, era obligată să-și ascundă fericirea generată de faptul că tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
albastre de lapte și o bucată de placaj. Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. O bucătărie ca atinsă de fulger sau în care procesul evoluționist era pe cale să înceapă din nou, perdele date la o parte și căzute de pe galerie, transperantele rupte atârnând de ferestre, cutii de bere strivite pe jos, cada din baie pe post de distilerie. O, da, credeți-mă, am avut partea mea de experiențe cu apartamentele studențești ale lumii. Așa că am fost teribil de ușurată când Adam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-n el n-am cîntat decît În școala generală, cînd mi-am spart și arcada, În liceu nu m-au mai primit la tenori cu arcada spartă, dar m-am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el m-a sfătuit să nu dau admiterea la filologie c-o să ajung În cine știe ce văgăună, să predau literatură unor copii iluminați care merg cu vaca În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un moment dat de un țipăt pătrunzător. Sonor: Călușarii. Tăiat la: Cadru exterior: Scena de mai sus se repetă, compozițional identic, cu o altă femeie, un bătrîn ce poartă ochelari, un tînăr cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște”, strigă un miner În timp ce cară cu mare forță pumni În figura unui adolescent. Gros-planuri: O tibie fracturată ieșind prin țesătura unor pantaloni; doi dinți pe caldarîm; stropi de sînge ce sar În toate părțile. Sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de mijloace, printre ele și căsătoria cu Miliukova. Deci, o tîrfă oarecare din Petersburg, super măgulită de a avea ca soț un muzician celebru, pe de o parte, și muzicianul celebru și torturat, pe de alta. Glenda nu Înțelege În ruptul capului de ce compozitorul nu-i face lucrul acela clasic, simplu, pe care-l face toată lumea, chiar oameni cu mult mai puțin geniali decît Piotr, el nu Înțelege de ce-i blestemat, din neînțelegere se naște o muzică fabuloasă ce comentează permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum o făcea pe la 1600), și un surogat de bufon amenințat de acnee senilă anunță intrarea-n scenă, descriind Într-un mod insuportabil de anost locul unde se va petrece acțiunea, și atît de interminabil, Încît nu mai vrei În ruptul capului să vezi locul unde se petrece acțiunea. Noroc că poți schimba canalul și păcat de Dunaway. Atît de blondă. Zic păcat, fiindcă Dragostea unei blonde e un film tîmpițel. Însă pentru că intră-n categoria filmelor de autor, trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu știu de ce transcriu numele astea, Toate numele n-a fost Încă scrisă, Începe cu Tora Vasilescu și-ncheie c-un sfat: „Actrițele gîște să nu mai stea ca caprele rîioase cu coada-n sus”. Unu, gîștele nu stau În ruptul capului cu coada-n sus deoarece se Îneacă. Doi, capre rîioase nu există decît dacă-s broaște, care, În realitate, nu au coadă. În Dimineața, Goci spune că „prima Întîlnire a Noii Camere a Deputaților a fost emoționantă și exponențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu degete lungi cu domnul Iliescu În plină putere dar fără concubină. Sub ei, un titlu Înnebunitor: „Criminali cameleonici”. Se Împlinesc doi ani de cînd tot spun, cameleonii sînt reptile insectivore, locuiesc În Africa și nu vin la noi În ruptul capului, fiind o specie arboricolă, adică stau În pomi, iar noi În pomi avem omizi insuficiente, că-i dăm cu var. Cum să mai facă, În asemenea condiții, plopul pere, cînd nici părul nu mai face pere? Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai Belgiei, alături de bancheri, cum e și firesc după atîția ani de studiu, nimeni nu s-a lăsat de medicină pe-aceste meleaguri de o mie de ani, decît În caz de crimă, senilitate sau o moștenire fabuloasă, și-n ruptul capului n-a părăsit această nobilă profesie ca să se-apuce de scris, mă privește vesel și n-am ce face, accept fără chef să vizitez instituția. În holul gigantic cresc palmieri. Asta o dată. Mă uit bine la ei, sînt palmieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aproape editor) și scriitor. Oricum, raporturile mele au rămas identice - m-aș publica oricînd În calitate de editor, și-aș veni la mine În postură de autor. Din punct de vedere intim, lucrurile stau ceva mai complicat, adică nu aș renunța În ruptul capului la serviciile unei doamne, care nu știu Însă ce-ar putea fi, În ecuație. Poate secretară. d) Nu este cazul meu (vezi c), totuși cunosc destui scriitori care, atunci cînd aud cuvîntul „editor”, vor să pună mîna pe pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deschise. Pereți lipicioși de atîta sînge. Juan Carbijal pe țambalul lui, cu cămașa sub cap năclăită În roșu. Clinton Valupeyk spălîndu-și sîngele de pe față cu apa din toaletă. Reyes Chasco - o uriașă contuzie. Dennis Rice Își dezmorțea degetele umflate, vinete, rupte. Dinardo Sanchez și Ezekiel Garcia erau chirciți amîndoi lîngă celula bețivilor. Ed sună după ambulanțe. CÎnd rosti cuvintele „Blocul de detenție de la secția generală de poliție“, Îi veni să borască. CAPITOLUL 6 Dudley Smith spuse: — „Flăcău, văd că nu mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
examenul de barou. În felul acesta vei avea șansa să-i ocupi postul. Plus gradul de locotenent. Ce zici, flăcău, te-au impresionat propunerile mele? Jack luă o țigară din pachetul lui Dudley. — Șefule, știi că n-aș pleca În ruptul capului de la Narcotice, dar mai știi și că o să zic da. Și tocmai mi-am dat seama că Loew o să apară pe aici, o să-mi zică mersi și n-o să stea la desert. Așa că... da. Dudley făcu cu ochiul. Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se prostitua și pe care Îl arestase pentru consum de marijuana, i-o sugea unui tip Îmbrăcat Într-un corset cu balene. — Vreo mutră familiară, Vincennes? Întrebă Millard. Încerca și el. — Nimic, dom’ căpitan. Dar unde ați găsit revistele astea rupte? — Au fost descoperite Într-un tomberon din spatele unui bloc de locuințe din Beverly Hills. Le-a găsit administratoarea, o bătrînă numită Loretta Downey, care a sunat la secția de poliție din Beverly Hills. Iar ei ne-au sunat pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
urmă. Îi arse niște paturi de pistol În cap și puștiul Încetă să mai opună rezistență. Denton Îi prinse mîinile la spate cu cătușele. Jack Își puse boxul de alamă și strînse pumnul. — Leroy, Tyrone. Unde? Puștiul spuse printre dinții rupți: — Unu-doi-unu. Buzele i se umpluseră de sînge. Denton Îl trase de păr, ridicîndu-i capul. — Să nu cumva să-l omori, mama lui! spuse Jack. Denton Îl scuipă pe puști În față. Din hol se auziră strigăte. Jack alergă afară, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
greu să obțină tot ce dorea, chiar și s-o arunce în stradă, deși se îndoiește că n-ar fi ridicat careva glasul în sprijinul unei femei rămase singură cu doi copii. Doar mai târziu a aflat că nici în ruptul capului cealaltă n-ar fi vrut să rămână împreună cu ea în casa cu scară interioară, ce părea totuși să-i placă. Dar își dorise câteva obiecte, mobile și bibelouri sclipitoare și îl convinsese pe profesor să i le dea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care s-a spânzurat. Nu-i prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în cufăr, e convinsă că a păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat, rupt parcă uneori, hodorogit al țiganului nemaipomenit care înnebunise Bucureștii. Zavaidoc. Asta căuta. A apucat-o dintr-odată un dor să-l audă cântând, își amintea sala de concert în care fusese cu o jumătate de secol în urmă, își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
seamă, s-a răspândit zvonul că s-a înzdrăvenit, iar curioșii, dar și cei de bună-credință și pe care nu-i poți învinui de nimic, au dat năvală să vadă minunea. O invidiau, chiar de n-ar fi recunoscut în ruptul capului. S-a întâmplat ca momentul acesta să se suprapună cumva și aniversării zilei de naștere a bătrânei doamne și, dacă nu aveau alt pretext, veneau, înainte sau după, să o felicite, după cum își aminteau. Dar pe urmă reuniunile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și se învăluia în tăcere, lăsându-l să monologheze. Prima oară când a venit la el era îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și le-a scos simplu, fără sclifoseli și i s-a dăruit cu o ardoare timidă, care nu era decât mândrie. Câteva nopți a dormit la el și îl privea intens cu ochi mari și negri, dându-și mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se informeze zi de zi pentru articolele pe care avea să le scrie, se apropiau examenele din nu știu ce an al noii facultăți, urma să fie examinat de profesori foarte exigenți, despre care se zvonise că sunt zbiri. Învăța pe rupte. Teorii complicate din logică și epistemologie, istorii ale filosofiei, teorii despre cunoaștere și câte altele pe care refuzam să le aflu mai în detaliu, să nu-mi prind mințile. Chiar atunci apăruse o poveste neclară cu șeful său pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]