3,164 matches
-
între trei dușmani potențiali: în sud, Imperiul Otoman și aliatul lor Hanatul Crimeii, în vest, Rzeczpospolita și în răsărit, Rusia, (care se înscrisese pe o traiectorie ascendentă, de transformare într-o mare putere europeană). Tânărul stat ucrainean, după un război sângeros cu Polonia, a căutat să se pună sub protecția Rusiei prin semnarea unui tratat în 1654, Tratatul de la Pereiaslav, prin care cazacilor le era recunoscută autonomia internă. Polonezii au încercat să ajungă la un compromis cu ucrainenii prin semnarea Tratatului
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Cortes"-urile regiunii. În ciuda lipsei banilor și a trupelor regulate, nu ezită să treacă la atac, lansând o ofensivă în regiunile învecinate ale Cataloniei și Navarrei. Ca atare, o bătălie importantă se dă la Zaragoza, care se transformă într-o sângeroasă luptă de stradă, în cadrul căreia francezii au reușit să pună stăpânire, după o săptămână de lupte, pe jumătate din oraș. Cu toate acestea, fratele lui Palafox reușește să forțeze trecerea, împreună cu 3.000 de soldați. Stimulați de Palafox și de
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
mai puternice și bine antrenate trupe germane de pe frontul de vest, printre acestea aflându-se Divizia I SS Leibstandarte Adolf Hitler, Divizia a 12-a Panzer Hitlerjugend și Divizia Panzer Lehr. Trupele canadiene au participat la un șir de operațiuni sângeroase pentru cucerirea orașului-port Caen și la eforturile de luptă Falaise, parte a eforturilor aliate pentru eliberarea Parisului. Una dintre cele mai importante contribuții canadiene la victoria aliată a fost cea din cadrul bătăliei de pe râul Scheldt (Escaut), la care au participat
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
romanilor este înăbușită de Vespasian și apoi de Titus. Iosephus Flavius descrie evenimentul situându-se de partea romanilor susținând că Titus a întreprins cu moderație asediul Ierusalimului din anul 70. Apion din Alexandria susține că evreii ar participa la ritualuri sângeroase soldate cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
-și înceapă raportul cu formulă uzuală „Dacă voi și copii voștri sunt sănătoși, totul este bine. Căci Eu și oastea suntem bine sănătoși.” În anul 135 legiunile române au izbutit să învingă Revoltă lui Bar Kohba prin metode de represiune sângeroase și de o cruzime deosebită. Luptătorii prinși au fost crucificați, conducătorii schingiuiți până la moarte. Bătrânul conducător religios al revoltei, rabinul și înțeleptul (Mișna) Rabi Akiva a fost, se zice, jupuit de viu. Marea majoritate a populației evreiești rămase până atunci
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
aplicate. În realitate, doi ofițeri cartografi, un maior britanic și un căpitan francez, au luat o hartă, o riglă și un creion neascuțit suficient și au trasat linii care au devenit ulterior granițe de state și interminabile subiecte de litigii sângeroase. Între granițele astfel trasate s-au format noi popoare, cu narativ propriu - parțial, real și parțial, fictiv - și aspirații teritoriale în afara granițelor stabilite (irakienii, care consideră Kuweitul ca parte integrală a Irakului, palestinienii ș.a.); poporul kurd a fost împărțit între
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
30 iunie, Hitler a zburat la München, apoi s-a dus la pensiunea Hanslbauer din Bad Wiessee, unde era instalat Röhm alături de niște tineri chipeși din SA. Aici a început epurarea. Mărturiile diferă, cele mai multe căzând de acord doar asupra rezultatului sângeros. Röhm, care dormea buștean, a fost târât din pat și azvârlit în închisoarea Stadelheim din München. Întreaga conducere a SA-ului a fost practic lichidată, alături de mulți alți adversari politici ai naziștilor, prin complotul lui Hitler, Göring, Himmler, Heydrich, Goebbels
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
musulmanilor. Detaliile acestor operațiuni cu caracter secret erau conținute într-un document numit „Jurisdictional Conflict”. În noaptea zilei de 15 - 16 martie, trupele britanice au început să ocupe clădirile cheie și să aresteze naționaliștii turci. Operațiunea a fost una foarte sângeroasă. Elevii școlii militare de muzică au opus rezistență și cel puțin zece au fost uciși, dar nici până în zilele noastre nu a fost făcut un raport oficial. Britanicii au încercat să aresteze liderii mișcării naționaliste. Ei au reușit să preia
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
regiune, astfel încât aceasta să capete o majoritate elenă, care ar fi îndreptățit pretențiile Atenei pentru anexarea ei. De altfel, Venizelos declarase public că Grecia nu luptă împotriva islamului, ci împotriva guvernării anacronice otomane și a administrației sale corupte, ignorante și sângeroase prin eliminarea acesteia din teritoriile unde majoritatea populației era format din greci. Imedia după debarcare forțelor elene la Smyrna, naționaliștii turcii au declanșat atacuri împotriva lor, ceea ce a dus în schimb la represalii brutale împotriva populației civile turce din partea militarilor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de a reduce sărăcia și de a strânge legăturile dintre popoarele statului său mult lărgit. Hanul Omurtag (814-831) a semnat un tratat de pace de 30 de ani cu Imperiul Bizantin, permițând ambelor țări să-și refacă economia după conflictele sângeroase în care fuseseră implicate în primul deceniu al secolului. Până în 827 granițele nord-vestice cu Imperiul Franc au fost stabilite clar în lungul Dunării mijlocii. Multe construcții au fost ridicate în capitala Pliska, printre care un palat măreț, temple, reședința, fortăreața
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
o sutălea lăsându-l cu un singur ochi, pentru a-i conduce pe restul înapoi acasă. Văzând jalnica armată întorcându-se, țarul Samuil a suferit un atac de cord și a murit. Armatele bizantine își fac intrarea în Bulgaria după sângeroasa luptă de la Kleidion; până în 1018, toate bastioanele bulgare se predaseră, iar Primul Țarat Bulgar a fost desființat.
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
că divizia de cavalerie mongolă ori a fugit din calea inamicului, ori a trecut de partea japonezilor. Pătrunderea japonezilor a fost descoperită cu ocazia unui control de rutină a pozițiilor mongole. Trupele au trecut la contraatac și după o luptă sângeroasă de trei zile au reușit să împingă înapoi trupele japoneze. A doua zi, japonezii au ocupat înălțimea Baintsagan (pe platoul mongol) și s-au deplasat șase kilometri spre pod, amenințând spatele trupelor sovietice desfășurate pe colina 733. Mongolii nu i-
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
inclusiv 28 de lorzi (aproape jumătate din nobilimea cu titluri de la vremea aceea), predominant de partea lancastriană. Una dintre cele mai frecvent citate cifre este de 42.000 de lancastrieni și 36.000 de yorkiști. A fost și cea mai sângeroasă bătălie dată vreodată pe pământ englez. Pierderile exacte sunt încă în discuție, și sunt extrem de dificil de evaluat cu precizie, estimările fiind în jurul a 28.000 de victime, circa 1% din populația întregii țări la acea vreme. Războiul Rozelor a
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
a lungul acestei întregi perioade, „Chestiunea Cretană” a fost un motiv major de fricțiune între Grecia independentă și Imperiul Otoman. În ianuarie 1897, violențele și dezordinile au crescut în intensitate și au dus la polarizarea populației. Au avut loc atacuri sângeroase împotriva populației creștine din Chania și Rethimno. Guvernul elen, aflat sub presiunea opiniei publice, a actorilor politici intransigenți sau naționaliști precum Ethniki Etairia și ținând seama de politica șovăielnică a marilor puteri, a decis să-și trimită vasele de război
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
În ziarele din Grecia avea să se scrie că Venizelos a „sfidat marina militară a Europei”. Despre el s-a spus că, „în spatele diplomatului subțire de azi se află revoluționarul care i-a alungat pe turci din Creta și căpetenia sângeroasă care și-a ridicar tabăra alături de o mică bandă de rebeli pe un deal deasupra localității Canea și de aici a sfidat consulii și flotele tuturor [marilor] puteri!. Venizelos a trimis în seara bombardamentului o scrisoare de protest către amiralii
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
ale Franței, dar două au fost foarte mici. O tentativă mai serioasă a fost lansată când Marlborough și Eugen au avansat spre Paris. Ei s-au ciocnit cu francezii conduși de ducele de Villars în bătălia de la Malplaquet, cea mai sângeroasă a războiului. Deși aliații i-au învins pe francezi, ei au pierdut peste douăzeci de mii de oameni, în comparație cu doar zece mii de francezi. Aliații au capturat orașul Mons dar nu au putut profita de victorie. Bătălia a marcat punctul de
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
și al-Nashashibi a dominat viața politică palestiniană. Khalidi atribuie eșecul liderilor palestinieni în obținerea sprijinului maselor reflexelor căpătate în perioada otomană, când ordinele elitelor erau urmate fără discuție. Ideea mobilizării maselor era străină liderilor arabi. Deja apăruseră revolte și atacuri sângeroase ale arabilor împotriva evreilor în 1921 (Jaffa) și 1929 (Ierusalim). În deceniul al patrulea, nemulțumirea populației arabe față de creșterea emigrației evreilor a atins noi culmi. La sfârșitul deceniului al treilea și începutul celui de-al patrulea, diferite facțiuni ale societății
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
principal un război civil local, a fost considerat a face parte din Războiul din Vietnam (1959-1975) în care erau implicate Regatul Laos, Vietnamul de Sud și Vietnamul de Nord. Războiul civil a dus la Genocidul Cambodgian, unul dintre cele mai sângeroase din istorie. În prima parte a anilor 1960, politicile stângiste ale prințului Norodom Sihanouk protejaseră țara de haosul care cuprinsese Laosul și Vietnamul de Sud. Nici Republica Populară Chineză și nici Vietnamul de Nord nu au contestat afirmațiile lui Sihanouk
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
puțini conducători iar poemele și cântecele victoriei precum și statuetele contribuie la sursele despre aceștia. Spre deosebire de alte competiții ale Jocurilor Olimpice, conducătorii carelor nu concurau nud, probabil din rațiuni de siguranță pentru că se ridica mult praf de către care și cai iar accidentele sângeroase erau frecvente. Concurenții purtau o haină cu mâneci numită "xystis" care cădea până la glezne și era prinsă la mijloc cu o curea simplă. Două curele se încrucișau în zona superioară a spatelui cu scopul de a impiedica umflarea "xystis"-ului
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
aborigenilor, coloniștii au reacționat adesea cu violență Aboriginal resistance settlers often reacted with violence, rezultând într-o serie generalizată de masacre. Printre cele mai cunoscute este și bătălia de la Pinjarra din Australia de Vest, în 1834. Acest gen de incidente sângeroase nu erau sancționate oficial dar după Masacrul de la Myall Creek din Noul Wales de Sud, din 1838, șapte europeni au fost spânzurați pentru implicarea lor în asasinate. În Tasmania, așa-numitul Război Negru s-a purtat între 1826 și 1832
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sediul în Piața Lubianka din Moscova. Stalin a fost responsabil pentru aprobarea încadrării fiecărui militar în unitatea comandată de Blohin și liderul sovietic a fost singurul care dădea ordine acestei companii. Acest fapt a făcut ca, în ciuda a trei campanii sângeroase de epurare a NKVD-ului, unitatea lui Blohin să supraviețuiască acelor vremuri tulburi. Titlul oficial al lui Blohin nu a fost cel de călău, ci de „comandant al închisorii interne Lubianka” , fapt care i-a permis să activeze fără să
Vasili Blohin () [Corola-website/Science/320723_a_322052]
-
au mai avut loc atacuri și împotriva grecilor din nordul și vestul Anatoliei. Premierul elen Eleftherios Venizelos declara de altfel într-un ziar britanic că Grecia nu luptă împotriva islamului, ci împotriva conducerii anacronice otomane și a administrației sale corupte, sângeroase și infame, iar obiectivul elenilor este obținerea controlului în acele teritorii unde majoritatea populației este formată din greci. Amenințarea la adresa minorității elene din Asia Mică a fost exagerată de Venizelos în timpul tratativelor de la Sèvres pentru ca să obțină sprijinul guvernelor puterilor învingătoare
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
din la începutul războiului, spre deosebire de premierul Venizelos, care adusese Grecia în tabăra Antantei. Acest motiv este cel mai probabil doar un pretext. O explicație mai plauzibilă ar fi faptul că populația țărilor învingătoare era epuizată după patru ani de lupte sângeroase și nicio putere a Antantei nu mai avea dorința să se implice într-un nou conflict pentru a pune în aplicare Tratatul de la Sèvres. În fața puterii crescânde a noii Republici Turcia, Franța și Italia au preferat să semneze acorduri separate
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Uniunii Democrate Croate (HDZ) din Vukovar, apoi președintele districtului municipal „Bratstvo i Jedinstvo”. Când a început războiul, Zadro s-a înrolat în forțele armate croate. A fost comandantul Batalionului al 3-lea din cadrul Brigăzii 204 (Vukovar) al armatei croate în timpul sângerosului asediu al Vukovarului, unde a condus cu curaj apărarea împotriva Armatei Populare Iugoslave ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA) și a forțelor sârbe locale. Brigada lui Zadro a fost desemnată să apere Borovo Naselje și artera vitală Trpinjska Cesta (Bulevardul Trpinja), o
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
Mâna roșie a anarhiei”), "The New York Times" a descris incidentul ca fiind „fructul însângerat” al „învățăturilor malefice ale anarhiștilor”. "Chicago Times" i-a descris pe acuzați ca fiind „arhiavocați ai violenței, jafului, incendierilor și crimelor”; alți reporteri i-au descris drept „brute sângeroase”, „huligani roșii”, „dinamarhiști”, „monștri sângeroși”, „lași”, „tâlhari”, „asasini” sau „diavoli”. Ziaristul George Frederic Parsons a scris un articol pentru "The Atlantic Monthly" în care a identificat temerile americanilor din clasa de mijloc față de radicalismul sindical, și a declarat că muncitorii
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]