3,072 matches
-
Škerlec în timp ce aceștia părăseau clădirea Teatrului Național din Zagreb.2 Pe lîngă această mare disponibilitate a tinerilor fanatici, condițiile politice instabile din Serbia contribuiau și ele la tensionarea situației. După războaiele balcanice s-a declanșat un conflict major între militarii sîrbi și guvernul condus de Nikola Pašić. După cum era de așteptat, armata constituia centrul unui puternic entuziasm național; starea ei de spirit era foarte bună în urma victoriilor repurtate nu cu multă vreme în urmă. Nutrind sentimente asemănătoare cu acelea ale contemporanilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era foarte bună în urma victoriilor repurtate nu cu multă vreme în urmă. Nutrind sentimente asemănătoare cu acelea ale contemporanilor lor greci care se alăturaseră Ligii Militare sau ale acelora din Imperiul Otoman care îi sprijiniseră pe Junii Turci, unii ofițeri sîrbi considerau că guvernul civil trăgea înapoi națiunea. Ei acuzau în primul rînd Partidul Radical, care era după părerea lor un grup de politicieni corupți, care puneau statul în primejdie. În 1914, problema imediată era administrarea teritoriilor macedonene nou anexate, asupra
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe Bogdan Žerajić, care se sinucisese după ce nu reușise să-l omoare pe un oficial habsburgic. Amîndoi erau naționaliști sîrbi înflăcărați și obsedați de istoria sîrbilor. Atunci cînd unul dintre conspiratori a fost arestat, el a declarat: "Sunt un erou sîrb."4 Ei luaseră hotărîrea de a ucide pe arhiduce pentru că îl asociau cu programul Trialismului, care ar fi însemnat unirea Bosniei cu celelalte teritorii ale slavilor sudici într-un stat autonom separat în cadrul monarhiei. Anexarea acestei provincii de către Serbia era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
însemnat unirea Bosniei cu celelalte teritorii ale slavilor sudici într-un stat autonom separat în cadrul monarhiei. Anexarea acestei provincii de către Serbia era astfel încă o dată împiedicată. Studenții fuseseră ajutați în pregătirile lor de Dimitrijević și primiseră arme din arsenalul guvernului sîrb. Deși nu toate amănuntele sunt clare, se pare că tinerii bosniaci îl abordaseră pe Dimitrijević, în mai la Belgrad. Acesta le-a făcut rost de pistoale și bombe și i-a trecut clandestin înapoi în teritoriul habsburgic. Cînd a aflat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
central al Mîinii Negre a încercat să intervină, dar era prea tîrziu. Și Pašić a primit rapoarte în care era informat că niște tineri bosniaci aveau de gînd să atenteze la viața arhiducelui și că fuseseră ajutați de unii oficiali sîrbi să treacă ilegal granița, dar nu a fost luată nici o măsură oficială concretă. Reprezentantul sîrb la Viena l-a avertizat într-un mod indirect pe ministrul de Finanțe comun, care, să nu uităm, era în perioada aceea răspunzător de Bosnia-Herțegovina
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
primit rapoarte în care era informat că niște tineri bosniaci aveau de gînd să atenteze la viața arhiducelui și că fuseseră ajutați de unii oficiali sîrbi să treacă ilegal granița, dar nu a fost luată nici o măsură oficială concretă. Reprezentantul sîrb la Viena l-a avertizat într-un mod indirect pe ministrul de Finanțe comun, care, să nu uităm, era în perioada aceea răspunzător de Bosnia-Herțegovina, dar cuvintele lui nu au fost interpretate corect. Guvernul habsburgic fusese întotdeauna extrem de sensibil față de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de dinaintea asasinatului fuseseră descoperite dovezi privind legăturile dintre Serbia și unele elemente ale populației slave de pe cuprinsul monarhiei și erau cunoscute măsurile luate de Belgrad pentru sprijinirea acestora. Conducătorii habsburgici erau convinși că asasinatul fusese pus la cale în cadrul guvernului sîrb și că vor trebui să acționeze energic. Ministrul de Externe habsburgic, Berchtold, și șeful Marelui Stat Major, Conrad von Hötzendorf, au fost primii care au considerat că era necesar să se declare război Serbiei, convingîndu-i apoi de acest fapt pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unor măsuri extreme doar atunci cînd a devenit sigur de faptul că nici o parte a teritoriului sîrbesc nu va fi anexată la Imperiu. Înainte de a declanșa o acțiune decisivă, oficialii habsburgici au încercat să stabilească o legătură directă între guvernul sîrb și asasinat, ceea ce nu au reușit să facă. Ei s-au consultat și cu aliatul lor german. După ce au luat decizia de a declara război Serbiei, liderii habsburgici au efectuat pregătirile diplomatice într-un mod cu totul inadecvat. Asasinarea arhiducelui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
războiul, și nu o serie de negocieri, documentul a fost astfel întocmit încît să nu poată fi acceptat. El pretindea inițierea unor acțiuni energice împotriva activităților anti-habsburgice din Serbia și participarea oficialilor habsburgici la investigarea asasinatului. În răspunsul dat, guvernul sîrb accepta toți termenii cu excepția ultimului punct. Drept replică, guvernul habsburgic a rupt relațiile, iar la 28 iulie a izbucnit războiul dintre cele două țări. Rămînea de văzut dacă acest conflict avea să fie local sau dacă avea să implice toate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acestora a reușit practic să respingă două atacuri în 1914, ba chiar să continue ofensiva și să pătrundă pe teritoriul habsburgic. Înaintarea rușilor în Galiția a forțat monarhia să transfere o parte din trupe în zona aceasta. În plus, soldații sîrbi dobîndiseră experiență în timpul războaielor balcanice și erau foarte eficienți în luptă. La începutul lui decembrie s-a produs însă o răsturnare de situație, Belgradul fiind ocupat. Sîrbii au repurtat apoi o victorie majoră de-a lungul cursului Kolubarei și au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bulgară au lansat o ofensivă decisivă. În aceeași lună, cu aprobarea premierului Venizelos, dar nu și a regelui Constantin, Aliații au debarcat patru divizii la Salonic, care nu au reușit însă să înainteze spre nord. Prinsă între forțele invadatoare, armata sîrbă avea puține șanse de victorie. Bătălia a durat aproximativ șase săptămîni. Depășită mult numeric, armata sîrbă a încercat să se retragă peste graniță, în nordul Albaniei. Mărșăluind pe timp de iarnă într-un mediu rural ostil și lipsite de proviziile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a regelui Constantin, Aliații au debarcat patru divizii la Salonic, care nu au reușit însă să înainteze spre nord. Prinsă între forțele invadatoare, armata sîrbă avea puține șanse de victorie. Bătălia a durat aproximativ șase săptămîni. Depășită mult numeric, armata sîrbă a încercat să se retragă peste graniță, în nordul Albaniei. Mărșăluind pe timp de iarnă într-un mediu rural ostil și lipsite de proviziile absolut necesare, trupele au suferit pierderi uriașe. Ajunse la Marea Adriatică, ele au fost evacuate de vasele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Albaniei. Mărșăluind pe timp de iarnă într-un mediu rural ostil și lipsite de proviziile absolut necesare, trupele au suferit pierderi uriașe. Ajunse la Marea Adriatică, ele au fost evacuate de vasele aliate pe insula Corfu, unde fusese instituit un guvern sîrb în exil condus de prințul regent Alexandru și de Nikola Pašić. Muntenegru a avut o soartă asemănătoare. O armată habsburgică a cucerit țara în ianuarie 1916, iar Nicolae a fugit în Italia. În aceeași lună Aliații au fost nevoiți să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care au dus la încheierea Tratatului de la Londra, dar li s-a acordat puțin sprijin din partea guvernelor aliate, care nu erau de acord la vremea aceea cu dizolvarea Imperiului Habsburgic. Harta 7. Statele balcanice după primul război mondial Inițial, guvernul sîrb nu a acceptat Comitetul Iugoslav ca reprezentant al slavilor sudici din cadrul monarhiei. Liderii sîrbi ar fi preferat desigur să fie ei înșiși purtătorii de cuvînt ai tuturor popoarelor iugoslave. Însă, după înfrîngere și retragerea în Corfu, oficialii sîrbi au început
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sprijin din partea guvernelor aliate, care nu erau de acord la vremea aceea cu dizolvarea Imperiului Habsburgic. Harta 7. Statele balcanice după primul război mondial Inițial, guvernul sîrb nu a acceptat Comitetul Iugoslav ca reprezentant al slavilor sudici din cadrul monarhiei. Liderii sîrbi ar fi preferat desigur să fie ei înșiși purtătorii de cuvînt ai tuturor popoarelor iugoslave. Însă, după înfrîngere și retragerea în Corfu, oficialii sîrbi au început să negocieze cu Comitetul. În 1917 s-a ajuns la un acord, conform căruia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Inițial, guvernul sîrb nu a acceptat Comitetul Iugoslav ca reprezentant al slavilor sudici din cadrul monarhiei. Liderii sîrbi ar fi preferat desigur să fie ei înșiși purtătorii de cuvînt ai tuturor popoarelor iugoslave. Însă, după înfrîngere și retragerea în Corfu, oficialii sîrbi au început să negocieze cu Comitetul. În 1917 s-a ajuns la un acord, conform căruia slavii de sud de pe teritoriul habsburgic urmau să se unească cu sîrbii spre a forma un stat condus de dinastia Karagheorghevici. Nu a fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bărbați prin vot. Acest pact era sprijinit de un comitet muntenegrean instituit la Paris și format tot din emigranți. Pe toată durata discuțiilor, îngrijorarea determinată de pretențiile Italiei asupra teritoriilor slavilor sudici a constituit un important factor încurajator pentru ca reprezentanții sîrbi, croați și sloveni să ajungă la o înțelegere. În octombrie 1918, chiar înainte de prăbușirea habsburgilor, liderii de la Zagreb au fondat un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor, care a votat ulterior în favoarea unirii cu Serbia și Muntenegru. Primul pas spre unire
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fapt, ele s-au împărțit ulterior în două facțiuni, cele extremiste luîndu-și numele de comuniste, iar restul păstrîndu-și denumirile inițiale. Astfel, în Bulgaria, "Cei cu vederi înguste" au devenit în 1919 partid comunist. În același an, aripa stîngă a socialiștilor sîrbi s-a unificat, formînd Partidul Muncitoresc din Iugoslavia, care a aderat ulterior la Internaționala Comunistă. Atît partidele socialiste cît și cele comuniste erau nevoite să se rezume la anumite probleme fundamentale. Din cauza nivelului scăzut de industrializare din Balcani, nu putea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în timpul războiului și în luna de după încheierea armistițiului, este necesară o examinare mai amănunțită a evenimentelor de dinainte de 1 Decembrie 1918, o atenție aparte revenind rolului jucat de cele trei organizații care au fost cele mai active în cadrul lor: guvernul sîrb, Comitetul Iugoslav și Consiliul Național de la Zagreb. După înfrîngerea suferită în fața armatei habsburgice și marșul aducător de moarte de-a curmezișul Albaniei, un guvern sîrb în exil condus de prințul-regent Alexandru și avîndu-l tot pe Nikola Pašić ca prim-ministru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rolului jucat de cele trei organizații care au fost cele mai active în cadrul lor: guvernul sîrb, Comitetul Iugoslav și Consiliul Național de la Zagreb. După înfrîngerea suferită în fața armatei habsburgice și marșul aducător de moarte de-a curmezișul Albaniei, un guvern sîrb în exil condus de prințul-regent Alexandru și avîndu-l tot pe Nikola Pašić ca prim-ministru și-a stabilit reședința în insula Corfu. Conducătorii sîrbi se aflau într-o poziție extrem de precară. Armata fusese învinsă și nu aveau nici o asigurare din partea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
înfrîngerea suferită în fața armatei habsburgice și marșul aducător de moarte de-a curmezișul Albaniei, un guvern sîrb în exil condus de prințul-regent Alexandru și avîndu-l tot pe Nikola Pašić ca prim-ministru și-a stabilit reședința în insula Corfu. Conducătorii sîrbi se aflau într-o poziție extrem de precară. Armata fusese învinsă și nu aveau nici o asigurare din partea aliaților lor în privința viitorului. Termenii Tratatului de la Londra erau cunoscuți. Obiectivele sîrbilor rămăseseră în mare parte cele anterioare războiului. Pašić și majoritatea colaboratorilor lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pašić ar fi preferat să dețină rolul de purtător de cuvînt al slavilor de sud. El nu avea nici un motiv imediat ca să recunoască Comitetul Iugoslav, care nu beneficia nici de un statut oficial, nici de sprijin internațional. Unii dintre liderii sîrbi vorbiseră totuși în termeni generali, după izbucnirea războiului, despre necesitatea eliberării slavilor sudici de sub stăpînirea Imperiului Habsburgic; fuseseră pomeniți atît sîrbii, cît și croații și slovenii. Fusese deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
schimb, în ciuda numeroaselor lor probleme divergente, liderii croați și sloveni erau uniți prin dorința de a crea mai întîi o unitate politică alcătuită din slavii sudici de pe teritoriul habsburgic. Odată instituită, această autoritate putea ajunge la o înțelegere cu guvernul sîrb. Admițînd ipoteza că Imperiul Habsburgic s-ar fi menținut, iar separarea s-ar fi dovedit a fi imposibilă, urma să fie adoptat un curs de acțiune asemănător în relațiile cu monarhia, politica de bază fiind Trialismul. În mai 1917, cei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dinastiei habsburgic-lotharingiene, și că nu vor precupeți nici un efort în vederea împlinirii acestei cereri a poporului lor unit.1 În ciuda numeroaselor lor atitudini contradictorii în ceea ce privește unificarea, evenimentele i-au forțat pe Pašić și Comitetul Iugoslav să ajungă la un acord. Guvernul sîrb din insula Corfu era și el copleșit de probleme serioase. Prințul Alexandru întîmpina greutăți în controlarea conducerii lui militare, mai ales a colonelului Dimitrijević și a Mîinii Negre. Într-un efort de contracarare a acestei amenințări, regentul a înființat o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
extrem de mult afectată. Ținînd seama de aceste considerente, Pašić a intrat în martie în legătură cu Trumbić și a propus ca acesta și alți reprezentanți ai Comitetului Iugoslav să vină în insula Corfu. Trumbić și colegii lui au purtat discuții cu liderii sîrbi între 15 iunie și 20 iulie. Problema fundamentală era întemeierea unui viitor stat, și se punea întrebarea dacă acesta trebuia organizat pe o bază centralizată sau federală. În cadrul tratativelor Pašić avea o poziție mai puternică, dat fiind că Trumbić și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]