4,482 matches
-
au dorit-o. Unii au copii. Își pot permite să fie generoși și să mă sărbătorească pe mine. Dar n-am nevoie de afecțiunea lor! Ea mă jignește. Aș prefera să fiu privit cu indiferență. E mai tonic. M-am săturat să mă văd protejat de colegi din cauza bolii. Vreau să fiu pe picior de egalitate cu ei. li privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și câteva zile i-am adus de mâncare. Când se sătura să se joace cu mine se întorcea în bălării, dar în fiecare dimineață se obișnuise să mă caute pe țărm. Chiar mă atașasem de el când a dispărut fără să mai revină în zilele următoare. "Hingherul îl ține ascuns în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam din destin pe ascuns, deoarece nu puteam s-o fac trântind ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de crucile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clipă din ochi, te studiază, te încîntă și, totuși, te sperie. Încerci să te convingi că în realitate ești singur, într-un deșert de oglinzi, că mulțimea e aparentă, o febră a oglinzilor, un delir vizual, ajunge! zici, te-ai săturat de acest joc care nu mai e nici măcar distractiv. Te simți cuprins de o panică nelămurită deoarece nu mai știi dacă ești stăpânul sau prizonierul celorlalți, dacă ei depind de tine sau tu depinzi de ei, dacă ei te imită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile, trăiască reveriile! Ele mă scoteau din cuști, îmi ofereau libertatea. Erau ca un somn strălucitor, în care mă puteam crede orice. Șef de trib? Am surâs. Asemenea vise naive erau bune pentru era rațiunii. Acum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici mai puțin, să fim complici și amanți, iar din această legătură să ieșim câștigați amândoi. Căci nimeni, evident, n-ar fi îndrăznit să ridice glasul împotriva noastră. Uniți am fi devenit imbatabili, încît în ziua când ne-am fi săturat să depindem de o legendă am fi putut omorî fantoma Bătrânului, organizând o ceremonie funerară fastuoasă. Și abia de atunci încolo azilul ar fi avut motive să tremure! Ne-am fi putut îndeplini toate capriciile, chiar și cele mai deșănțate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. "Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: Vino înapoi, să te satur eu, las-o pe Laura în pace". N-aveam absolut nici un motiv cât de cât întemeiat să gândesc astfel, dar noaptea, nervii, sentimentul că făcusem o gafă respingînd-o brutal pe Moașa, gelozia toate mă împingeau dincolo de logică. O clipă, mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce se întîmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. ― Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. ― Ce ți-a trebuit toată povestea asta cu... ce-ai spus despre Bătrînul? ― Dinule
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la ei, apoi spune: \ Iată, dumneata, Tarrou, ești capabil să mori pentru o iubire ? \ Nu știu, dar cred că acuma nu. Poftim. Și ești capabil să mori pentru o idee, se vede de la o poștă. Ei bine, eu m-am săturat de oamenii care mor pentru o idee. Nu cred în eroism, știu că e lesne practicabil și mi-am dat seama că e distructiv. Ceea ce mă interesează este dacă cineva poate să trăiască și să moară pentru ceea ce iubește. Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
memoria! Orice aș spune, nu sunt în stare să-i mulțumesc!! înainte de a părăsi Bârladul, Mariana dorește o întâlnire cu grupul de prieteni, dar în ziua respectivă - ghinion - încă de dimineață a venit o ploaie liniștită și abundentă care a săturat de apă pământul pârjolit de canicula din ultimele două săptămâni. Câteva zile în urmă simțind o durere reumatică în palma dreaptă, am spus că va ploua, confirmând prognoza meteorologică ce se făcuse. Cum toată lumea invitată dorea să iasă din apartamentele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Era în politică de aproape douăzeci de ani, dar gândea și acum ca un soldat. Presa îl descrisese mereu ca pe un șoim, întotdeauna sceptic la intrigile pacifiștilor. Dar lucrurile stăteau altfel acum, își spunea. Era o șansă. — Ne-am săturat, începu, întrerupând strigătele mulțimii. Ne-am săturat să luptăm în fiecare zi, ne-am săturat să purtăm uniforme de soldați, ne-am săturat să ne trimitem copiii, băieți și fete, să poarte arme și să conducă tancuri când abia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ani, dar gândea și acum ca un soldat. Presa îl descrisese mereu ca pe un șoim, întotdeauna sceptic la intrigile pacifiștilor. Dar lucrurile stăteau altfel acum, își spunea. Era o șansă. — Ne-am săturat, începu, întrerupând strigătele mulțimii. Ne-am săturat să luptăm în fiecare zi, ne-am săturat să purtăm uniforme de soldați, ne-am săturat să ne trimitem copiii, băieți și fete, să poarte arme și să conducă tancuri când abia au ieșit de pe băncile școlii. Luptăm, luptăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Presa îl descrisese mereu ca pe un șoim, întotdeauna sceptic la intrigile pacifiștilor. Dar lucrurile stăteau altfel acum, își spunea. Era o șansă. — Ne-am săturat, începu, întrerupând strigătele mulțimii. Ne-am săturat să luptăm în fiecare zi, ne-am săturat să purtăm uniforme de soldați, ne-am săturat să ne trimitem copiii, băieți și fete, să poarte arme și să conducă tancuri când abia au ieșit de pe băncile școlii. Luptăm, luptăm și iar luptăm, dar ne-am săturat. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întotdeauna sceptic la intrigile pacifiștilor. Dar lucrurile stăteau altfel acum, își spunea. Era o șansă. — Ne-am săturat, începu, întrerupând strigătele mulțimii. Ne-am săturat să luptăm în fiecare zi, ne-am săturat să purtăm uniforme de soldați, ne-am săturat să ne trimitem copiii, băieți și fete, să poarte arme și să conducă tancuri când abia au ieșit de pe băncile școlii. Luptăm, luptăm și iar luptăm, dar ne-am săturat. Ne-am săturat să conducem un popor care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ne-am săturat să purtăm uniforme de soldați, ne-am săturat să ne trimitem copiii, băieți și fete, să poarte arme și să conducă tancuri când abia au ieșit de pe băncile școlii. Luptăm, luptăm și iar luptăm, dar ne-am săturat. Ne-am săturat să conducem un popor care n-a vrut niciodată să fie condus de noi. În acest timp, omul care nu zâmbea înainta prin mulțime, respirând adânc. „Slicha“, spunea iar și iar, de fiecare dată îndepărtând ferm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să purtăm uniforme de soldați, ne-am săturat să ne trimitem copiii, băieți și fete, să poarte arme și să conducă tancuri când abia au ieșit de pe băncile școlii. Luptăm, luptăm și iar luptăm, dar ne-am săturat. Ne-am săturat să conducem un popor care n-a vrut niciodată să fie condus de noi. În acest timp, omul care nu zâmbea înainta prin mulțime, respirând adânc. „Slicha“, spunea iar și iar, de fiecare dată îndepărtând ferm din cale un umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Edward, nu-i așa? — Pleacă. —O, o să plec. Nu-ți face griji. Dar mai întâi am o mică propunere. Maggie se holbă la el. — Stai liniștită, nu e genul ăla de propunere. Nu că nu m-ar tenta, dacă te saturi vreodată de Edward... —Sun la poliție. Se întinse după telefon. Nu, n-o să faci asta. Și știm amândoi de ce. Replica aceasta o opri. Puse receptorul în furcă. Știa despre „greșeala“ ei. Și ar fi vorbit. La Washington Post, pe vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu vă omor și pe voi“. Crezi că Akiva Shapira i-a omorât pe părinții mei? Ai înnebunit? Maggie se potoli. Trebui să-și reamintească faptul că Uri se afla sub șocul imediat al celor două grele pierderi. Dar se săturase să umble cu mănuși. Calma stăpânire de sine și controlul erau, poate, la ordinea zilei în biroul de consiliere, însă nu și aici. —Spune-mi. De ce ți se pare o idee atât de nebunească? —L-ai văzut pe tip. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din cadrul negocierilor de pace din Irlanda de Nord, de exemplu, doi tineri, buni prieteni - unul protestant, celălalt catolic -, au fost împușcați într-un bar. Crimele erau menite să pună capăt procesului de pace, dar au făcut contrariul, amintindu-le tuturor că se săturaseră până peste cap de război. Echipele de negociatori au vizitat familiile îndurerate și s-au întors de două ori mai hotărâte. Maggie își amintea bine: a urmărit totul la un radio cu unde scurte care pârâia necontenit, departe, în Sudanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
preferate, ci de un singur cuvânt: capitularea. Totuși avea un mic secret murdar, pe care îl dezvăluia multor israelieni care îi împărtășeau politica verticală. În timp ce ura toate lucrurile pe care le simboliza Europa, iubea locul în sine. Nu se mai sătura de ea: cafenelele de pe trotuarele Parisului, unde cafeaua cu lapte era atât de bună; splendoarea piețelor Uffizi sau Sf. Petru; teatrele din partea de vest a Londrei, cumpărăturile pe strada Bond. După haosul, grosolănia, praful și mizeria din Israel, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spună nimic. N-o ținu mai mult de cincisprezece secunde. De ce te-a părăsit? — De unde știi că m-a părăsit? Poate că am părăsit-o eu. —Ai părăsit-o? Nu. — Atunci ce s-a întâmplat? A spus că s-a săturat să piardă vremea prin New York, așteptând ca eu să mă implic mai mult în relație. Așa că s-a întors aici. Și s-a terminat? Între voi? —Pentru numele lui Dumnezeu, Maggie, ce înseamnă asta? Până săptămâna asta, nu am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gură chiar decât oameni ca Bill O’Reilly și Chris Matthew cu acest amestec personal de argou rural și intuiție politică ce merge direct la subiect. Era inteligent și amuzant în același timp; producătorii emisiunilor de televiziune nu se mai săturau de el. Avem trei elemente în joc aici. În primul rând, sarcina mea e să fac în așa fel încât președintele să fie reales în noiembrie. Un tratat de pace în Ierusalim ar transforma asta într-un lucru sigur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
metal care susțineau foișorul umbrit din mijloc fuseseră lăsate să ruginească. Maggie observă că până și pietrele de pavaj, și băncile erau făcute din aceeași piatră galbenă de Ierusalim; era frumoasă, dar își imagină că oamenii care locuiau acolo se săturaseră cu siguranță de ea. E ca și cum ai trăi într-un oraș cu o fabrică mare de ciocolată: vizitatorii adoră mirosul, iar locuitorii sunt sătui până peste cap de el. Se așeză pe o bancă și privi în gol. Când Miller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uite ce a ajuns să construiască. După cum ai început tu, ai fi putut face din Levy Pants ceva de proporții naționale. — Națiunea are noroc, crede-mă. Mi-am petrecut copilăria purtând pantaloni dintr-aceia. Și în orice caz m-am săturat să te aud vorbind. Pune punct. — Foarte bine. Să păstrăm liniște. Ia uite, buzele lui Como au devenit roșii. Susan și Sandra nu au văzut niciodată în tine imaginea a ceea ce ar trebui să fie un tată. — Ultima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceasta habar n-au ce vor. Eu m-am străduit cât am putut. — Ascultă, hai să nu mai vorbim de Susan și Sandra. Sunt plecate la universitate. Avem noroc că nu știm ce învârtesc ele pe acolo. Când se vor sătura, își vor găsi câte un biet nenorocit cu care să se mărite și totul va fi în regulă. — Și atunci ce fel de bunic ai de gând să fii? — Habar n-am. Lasă-mă în pace. Du-te și fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]