KorAP: Find »[drukola/base=salut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...176 >

4,384 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Ted. Dacă nu-ți e teamă că îți sperii bărbații. —Tu! râse Joy batjocoritor. Nu cred. Dylan ajunse acasă puțin înainte de ora nouă. Clodagh reușise să îi bage în pat și pe Molly, și pe Craig, ceea ce era aproape miraculos. Salut, spuse Dylan obosit, sprijinindu-și servieta de perete și desfăcându-și nodul la cravată. Înghițindu-și furia la vederea servietei care zgâria din nou vopseaua de pe perete, Clodagh s-a pregătit pentru sărutul lui. Ea ar fi preferat ca el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
În loc să se bage în sufletul ei, se îndepărta ușor, ca fata să fie nevoită să vină spre el. —Ce’aci? îl salută Ashling, aplicându-i un pumn în umăr. —Ashling! Încercă entuziasmat să-i pună piedică. După ce au terminat cu saluturile, s-a întors către puștoaica roșcată: —Suzie, ea este prietena mea Ashling. Suzie dădu suspicioasă din cap. —Ai luat de băut? o întrebă Ted pe Ashling. Nu. Nu mai stau. Sunt terminată. Ezitarea se vedea pe fața lui Ted, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
se părea că începuse să creadă și ea ce spunea. Chiar îi trecuseră sentimentele pentru el. A pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Ted. Dacă ar putea fi funcționarul meu public aici, spuse ea pe post de salut. Am și plecat. —Ia-o și pe Joy. Peste câteva momente, Ashling i-a întâmpinat pe Ted și pe Joy spunând: — Am probleme sentimentale. — Și eu, spuse Joy, aproape urlând. —Jumătate-om-jumătate-bursuc? —Jumătate-dobitoc-jumătate-bursuc, o corectă Joy. Mă ia pe mine peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
vizita pe ai mei duminică. Restul depinde de vreme. Dacă nu voi putea merge la canotaj, o să stau să mă uit la casetele cu Star Trek. —Star Trek? Păi, deci, trăiește mult și prosperă, îl încurajă Ashling, încercând să imite salutul vulcanian din degete. Jack se zgâia tâmp la ea. Ilogic, căpitane Repară-Tot. Nu o să prosper deloc weekendul ăsta. —De ce nu? Dintr-odată rușinat, el recunoscu: — Nu se poate să nu fi observat că prietena mea era nervoasă. Ashling nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de divorț. Nu e viața ciudată? Peste încă vreo două ore, soneria s-a auzit din nou. De data asta, era Beck. —Lisa, ai chef să ieși? Noi ne jucăm cu mingea. —Sunt ocupată, Beck. Bună. Beck a încercat un salut ca de la bărbat la bărbat cu Oliver, dar nu și-a putut ascunde mirarea. —Dar tu? Și el e ocupat. Lisa devenea din ce în ce mai nervoasă. Se purtau cu Oliver de parcă era de la circ. — De fapt, spuse Oliver, punând pixul și ochelarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
greu la ceva mai puțin probabil. — Facem o seară cu sushi și salsa, glumi ea. O să îți aduc aminte. În timp ce Jack se îndepărta, Ashling îl întrebă: Ce mai face Mai? —Bine. O mai văd ocazional. Să îi spui că o salut. Mi s-a părut drăguță. —O să îi spun. Acum iese cu un arhitect de grădini. — Pe care îl cheamă Cormac? spuse Ashling, la derută. Jack făcu o față pe care se citea groaza și mirarea absolută. —Tu de unde știi?! Telefonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878

da atenție? Nu vedeți cât de fudul se poartă, de parcă în încăperea asta nu ar fi și lucruri mai în vârstă decât ea? se arătă sceptic Dicționarul. — E adevărat ! Nici nu știu cum să o strig, că niciodată nu-mi răspunde la salut și nici nu-mi dă atenție, întări Cartea de Informatică. Dar să încercăm să o avertizăm ! Cariul a ronțăit pe vremuri, din bunica mea, Cartea de Algebră și știu cât a avut de suferit. Și, făcându-și curaj, Cartea de

Buchet de amintiri by Tudorina Andone (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

ceremonii. — Domnilor, Bucky Bleichert. Bucky, de la stânga la dreapta, în uniformă, îi avem pe domnul inspector Malloy, domnul inspector Stensland și domnul comandant Green. Domnul în haine civile este Ellis Loew, adjunctul procurorului districtual. Am înclinat capul în semn de salut, iar Thad Green îmi indică un fotoliu liber, întors către adunare. M-am făcut comod. Stensland îmi înmână un teanc de ziare. — Citește treaba asta. Este editorialul lui Braven Dyer pentru numărul de sâmbătă din Times. Prima pagină era datată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
I-am întins mâna și i-am urat: — Noroc să nu câștigi. Lee îmi strânse mâna și replică: — Și ție la fel. Kay se uită la noi ca la doi copii tâmpiți. Mi-am atins borul pălăriei în semn de salut, apoi m-am îndepărtat. Kay mă strigă: — Dwight! M-am întrebat de unde-mi știe adevăratul nume. Când m-am întors, mi-a spus: — Ai fi foarte arătos dacă ți-ai aranja dantura. CAPITOLUL TREI Meciul de box deveni mai întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pun mâna, o să-l bag pe bătrân la azil cu banii ăștia și așa o să mă pricopsesc. Duane Fisk îmi strigă: — Arde-l! Arde-l! Mahării care făceau pe arbitrii de pe margine îmi zâmbiră de lângă ring. Le-am răspuns cu salutul lui Bucky Bleichert, dezvelindu-mi dinții de iepuroi. Fisk îmi turnă apă în gură. Mi-am clătit cerul-gurii și am scuipat în găleată. El îmi vâră sub nas un flacon cu amoniac și îmi schimbă proteza, după care se auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Eram la Eliberări Condiționate și un tip mi-a zis că Bobby De Witt a primit undă verde. Pe la mijlocul lui ianuarie îl eliberează condiționat în L.A.. M-am gândit c-ar fi bine să știi. Sears dădu din cap a salut în direcția mea și plecă. M-am uitat la Lee. Fața îi zvâcnea exact ca mai înainte, în apartamentul 803 de la Versailles. — Partenere... Lee schiță un zâmbet. — Hai să înfulecăm ceva. Kay face friptură înăbușită și mi-a zis să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cred că ne putem aștepta la rezultate pozitive în scurt timp. Mai mult decât atât... N-am mai auzit nimic, din cauza sângelui care-mi zvâcnea în tâmple. Am crăpat ușa. Lee m-a zărit, s-a aplecat în semn de salut spre Loew și a ieșit din birou. M-a urmărit până în micul birou de la Arestări. Eu m-am întors brusc spre el: — Ne-ai detașat, nu-i așa? Lee mă atinse cu palmele pe piept, într-un gest liniștitor. — Hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a fost unul ușor impertinent, cu o undă de servilism bine dozat. — Polițai, nu-i așa? Ei bine, măcar sunteți americani. Nu mi-am închipuit niciodată c-o să mă bucur să vă văd, băieți. — De ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Bleichert să se prezinte imediat la biroul comandantului. Am făcut stânga în împrejur și am bătut la ușa locotenentului Jastrow. El îmi strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca un recrut idealist. Jastrow se ridică, îmi ignoră salutul și-și aranjă ochelarii cu ramă de baga, de parcă atunci m-ar fi văzut pentru prima oară. — Ai două săptămâni de permisie începând din clipa asta, Bleichert. Când te întorci la datorie, prezintă-te la comandantul Green. O să te repartizeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Când te întorci la datorie, prezintă-te la comandantul Green. O să te repartizeze la altă divizie. Am vrut să scot tot ce se putea scoate de la el, așa că am întrebat: — De ce? — Fritz Vogel tocmai și-a zburat creierii. De-aia! Salutul meu de rămas-bun a fost de două ori mai regulamentar decât primul. Jastrow îl ignoră și pe acesta. Am străbătut holul, gândindu-mă la cele două curve oarbe și întrebându-mă dacă ele or să afle și dacă o să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
coridorul plin de fresce religioase până la o ușă pe care scria CAPITÁN. M-am oprit locului, iar el a intrat și a început să turuie în spaniolă. Când a ieșit, m-a gratificat cu un pocnit din călcâie și un salut întârziat. — Domnule polițist Bleichert, poftiți, vă rog! Cuvintele rostite fără accent m-au surprins. Am dat curs invitației și am fost întâmpinat de un mexican înalt, în costum gri, cu mâna întinsă - pentru a da noroc, nu pentru a primi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu grăsimea și tenul ei nesănătos, dar continua să arate ca o versiune feminină și robustă a lui Emmett. Martha puse ziarul jos și mă observă. Mă așteptam ca din ochii ei să țâșnească săgeți, dar mă surprinse cu un salut: — Bună, domnule Bleichert. Și schiță o urmă de zâmbet. M-am apropiat și m-am așezat lângă ea. Cotidianul Times era deschis la rubrica Fapt divers: „Incendiu bizar la Silverlake Foothills. A fost găsit un cadavru carbonizat, imposibil de identificat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

era un substitut decent. — A urcat-o În pat când ea avea doar cinșpe ani, și dup-aia n-a mai vrut s-o ia de nevastă. Un Împuțit! — Da, Încuviință doamna Erskine cea rămasă nemăritată ridicând În semn de salut paharul de vodcă ce se golea cu repeziciune. Un Împuțit! — Normal, continuă vecina, cu vocea devenindu-i o șoaptă teatrală, Încă vrea să-l vadă pe băiat. Îți dai seama? Nu vrea să-l recunoască, dar vrea să-l ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
ocupe pozițiile și apoi o porni pe aleea din față și apăsă butonul soneriei cu degetul mare. Darren Caldwell deschise ușa. Expresia feței i se schimbă din enervare În panică, apoi În mânie nestăpânită, toate Într-o bătaie de inimă. — Salut, Darren, zise Logan și-și puse piciorul În ușă. Astfel Încât să nu-i poată fi trântită În față. — Te superi dacă intrăm iar? Ce dracu’ vrei acum? — Darren? Era o voce de femeie, ascuțită și ușor plângăreață. — Darren, sunt polițiști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
din drum, și având presa de partea ta, ești omul ideal pentru postul lui. Trupa și cei de la dosare te vor urî, dar, dacă treci de asta, poți să ajungi În vârful pomului. Următoarea oprire inspector-șef. Mimă chiar un salut. — Jur că n-am vorbit cu nimeni! Și eu voiam să-i dăm drumul Hoitarului; nu era nici o dovadă Împotriva lui. Ba chiar l-am dus acasă cu mașina! — Și atunci cum de reporterul ăsta te freacă pe tine pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Întâlnim În față. Pe când dispărea, Logan era convins că râde de el. Rămase singur pe hol, roșind furios. La recepție, Gary cel Mare se instala pentru alt schimb de noapte. Zâmbi și-i făcu semn lui Logan să se apropie. — Salut, Lazăre, mă bucur să văd că ai parte de recunoașterea pe care-o meriți! Logan se Încruntă, iar Gary scoase ediția din Evening Express, ziarul Înrudit cu Press and Journal. Acolo, pe prima pagină, era o fotografie cu siluete În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Lazăr“ McRae nu s-a lăsat mai prejos, ajutând echipa să sorteze carcasele de mână. Se pare că ai salvat și viața agentului Steve Jacobs când l-a atacat un șobolan uriaș. Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule! Gray improviză un salut. — Agentul Rennie a făcut toată treaba. Eu n-am făcut decât să spun cuiva să-l ducă la spital! — A, dar fără conducerea ta fermă, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap! Își șterse o lacrimă imaginară de la ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tâmpit. Trei studenți la medicină stăteau În picioare cu carnetele de notițe pregătite. Toți interesați și nerăbdători să afle cum să procedeze la tranșarea unui băiat de patru ani ucis. Nici măcar nu-l privi pe Logan când Îi adresă un salut scurt inspectorului. Corpul gol al lui Peter Lumley fusese așezat la mijlocul mesei de lucru, palid, lucios și foarte, foarte mort. Studenții luau notițe, iubițelul zâmbea afectat, iar Isobel tăia și examina și extrăgea și cântărea. Era exact aceeași poveste ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
țină frigul la distanță. Vrei să mă pupi, să-mi poarte noroc? o linguși el. — Nici măcar dac-ai fi ultimul bărbat de pe pământ. Îl Împinse către ușă. Și ia și niște chipsuri. Cu sare și oțet. Da, doamnă. Execută un salut șleampăt. Privi ușa de la intrare trântindu-se Înainte să revină În sufragerie ca să se așeze În fața vorbăriei lipsite de sens și să-și bea ceaiul. Era greu de Închipuit cât de multe clădiri erau Întreținute sau aflate În posesia Direcției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
rezonabil, semănau cu unii din Miresele lui Dracula. Când intră În camera de ședințe, se auzi un rând de aplauze mai degrabă molcom, Însoțit de o mulțime de semne cu ochiul din partea celor care participau. Le făcu un semn de salut cu mâna, apoi se strecură la locul său obișnuit. Inspectorul Insch sâsâi Înspre toți ca să facă liniște, apoi porni ședința. În ciuda naturii, inspectorul era Într-o dispoziție deosebit de bună. Chiar dacă el fusese cel care ceruse la două noaptea Drambuie flambat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]