6,494 matches
-
în calitate de subiecți sociali evenimentelor și actelor (Pourtois et al., 1992). Ca mulți alții, cred că vechea dispută între cantitativ și calitativ e pe deplin depășită (Bourdieu, 1992; Passeron, 1991; vezi sinteza lui Groulx, 1997). Cea mai cumplită violență săvârșită de savanți și de alții față de victimă nu este oare de a o nega ca victimă, expediind-o într-un "subiectivism" infamant? Acest fapt nu prejudiciază modelul violenței "simbolice", care e cu atât mai violentă cu cât e ascunsă, ci lasă deschisă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
într-un "subiectivism" infamant? Acest fapt nu prejudiciază modelul violenței "simbolice", care e cu atât mai violentă cu cât e ascunsă, ci lasă deschisă posibilitatea unui cuvânt al victimelor și a unei conștientizări comprehensive, ceea ce constituie o sarcină sociologică. Rolul "savantului", în acest caz, nu este oare de a ajuta la emergența acestui cuvânt, la înțelegerea unei suferințe fără a o închide dinainte pe cărările iluzorii ale definițiilor prefabricate, dar și având grijă să construiască acest discurs deopotrivă în singularitatea lui
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
real pentru teoriile academice" sunt "niște nostalgici, inconștienți sau nu, ai diverselor totalitarisme care, de-a lungul secolului XX, au încercat să formeze fiecare un Tineret care să conducă la omul nou [...] datând din epoca interbelică, când în fiecare bloc "savanți" (?) în "științele educației" lucrau deja pentru viitor...". Analiza își atinge aici culmea: noua pedagogie cauzează violența în școală, ba chiar a cauzat totalitarismele secolului XX. Pedagogia responsabilă pentru Shoah și Gulag, e totuși cam îndrăzneț spus! Mor de rușine! Vom
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Le Professeur et le Sauvageon: violence à l'école, incivilité et post-modernité", Revue française de pédagogie, nr. 123, pp. 7-20. DEBARBIEUX E. (1999). La Violence en milieu scolaire, vol. II: Le Désordre des choses, ESF, Paris. DEBARBIEUX E. (2001). "Le "savant", le politique et la violence: vers une communauté scientifique européenne sur la violence à l'école?", in DEBARBIEUX E. și BLAYA C., La Violence en milieu scolaire, vol. III: Dix approches en Europe, ESF, Paris (trad. engleză, Elsevier, 2001 și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sursa și să o aducem la lumină, dar nomen est omen, cum spune latinul, nu-i așa, domn' Jürgen... Acesta e domnu' Jürgen care într-o anume măsură este inteligența noastră bestială... JÜRGEN (se apleacă nesigur): Haubenweiss, dacă îmi permiteți, savant în științe sociale... și pedagog, specialist în grupurile marginale, minoritare... HASI: Soțul meu are de fapt și el o diplomă universitară, și el stăpânește științele sociale ca și domnu' Jürgen. EL: Și acum, doamnă cârciumăreasă, când o să umpleți troacele noastre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
reflecteze mai vădit asupra propriei ei dezvoltări. Reflecția asupra ei însăși a fost în mare măsură influențată de filosofia și istoria științei. Conceptul de paradigmă propus de Kuhn (1970) a căpătat un rol important în această disciplină. Într-adevăr, unii savanți nu s-au putut abține să nu facă o serie de remarci ușor zeflemitoare la adresa acestui obicei, aparent de neînlăturat, de a te folosi de Kuhn pentru a înțelege evoluția relațiilor internaționale (Smouts 1993: 451). Subcapitolul care urmează va arăta
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cărei esență și ale cărei granițe sînt mai evazive decît ale celorlalte științe sociale. Se pot identifica două moduri tradiționale de a distinge o disciplină. Primul este definiția pe baza obiectului independent; de pildă economia, cel puțin în accepțiunea unor savanți, tratează despre distribuția eficientă a bunurilor într-o lume a penuriei. Al doilea este delimitarea metodologică. Astfel, științele sociale nu se deosebesc în privința obiectului lor empiric, ci în privința modalității specifice de abordare 2. De aceea putem distinge abordarea istorică de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
statutului științific al realismului au afectat înțelesul conceptelor sale explicative centrale. Nu natura umană, așa cum spunea Morgenthau, ci dilema securității explica originile conflictului (și ale războiului). Concentrîndu-se asupra sistemului internațional ca prin-cipală cauză a războiului și principal domeniu al cercetării, savanții au examinat amănunțit natura exactă a nivelului sistemic. Aici, anarhia era în egală măsură un răspuns și o reformulare a problemei. Mulți dintre realiștii clasici au încercat să distingă diferite tipuri de anarhie internațională sau, așa cum a propus școala engleză
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este în pericol numai atunci cînd derivă tautologic rezultatele finale din angajamentele inițiale. Allison și-a stabilit însă în mod clar trei cadre de analiză și a pus fățiș în discuție limitele acestor modele explicative - în așa măsură încît mulți savanți au pierdut din vedere ele-mentul de inspirație politică al cărții. Pe cîtă vreme în timpul îngrădirii realismul a influențat politica externă a SUA, acum preocupările politicii externe americane, cum ar fi ținerea sub control a riscului unui război nuclear, sînt cele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fel este și definirea pe care am întreprins-o în ceea ce privește obiectul disciplinei relațiilor interna-ționale. Din moment ce existau paradigme pentru interpretarea evenimentelor, ele constituiau "trei modele ale viitorului" (Gilpin 1975) în disciplina relațiilor internaționale. Conceptul de paradigmă se referă în general la savanții din domeniul disciplinei relațiilor internaționale. Eșecul repetatelor încercări de a înlătura școala realistă în declin, în ciuda faptului că erau bine cunoscute insuficiențele ei interne ca teorie explicativă, precum și reacția fără succes a realismului împotriva acestor atacuri, i-au făcut pe
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teorie explicativă, precum și reacția fără succes a realismului împotriva acestor atacuri, i-au făcut pe unii cercetători să subscrie ideii că unele școli de gîndire ar putea să nu se subsumeze unei teorii mai generale. Nu este foarte surprinzător că savanții au crezut că găsesc în istoria științei a lui Kuhn o descriere adecvată a situației lor. Kuhn vorbește de o dispută a paradigmelor în vremuri de criză, care se caracterizează prin: proliferarea teoriilor concurente, dorința de a încerca altceva, exprimarea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
chiar dacă nu și teleologică) a lui Lakatos asupra progresului științific ca succesiune de programe de cercetare era considerată mai conformă cu istoria științelor particulare decît schimbarea la nivel de gestalt (Blaug 1975; Keohane 1983). În fine, un ultim grup de savanți au discutat noțiunea de incomensurabilitate și disputa inter-paradigme. Să ne ocupăm de ultimii, care au creat triada de acum consacrată a teoriilor internaționale (pentru lista completă a acestora, vezi Rittberger și Hummel 1990: 23; Wver 1996: 153). Obsesia triadelor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu poate fi raționalizată prin nici un argument logic necircular (Barnes 1982: 65). În înțelegerea disputei paradigmelor, această trăsătură a funcționat ca un extraordinar veșmînt protector pentru toate școlile de gîndire: Nu poți să mă critici, vorbim limbi diferite!". Din păcate, savanții din domeniul relațiilor internaționale au depus armele în urma acestei invitații bine intenționate într-un mod care trivializează în mare măsură importanta idee a lui Kuhn. Holsti, de exemplu, a conceptualizat în mod just paradigma pe baza unui criteriu referitor la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
motiv, din multe dezbateri rezultă triade care se potrivesc perfect cu prin-cipala distincție anglo-americană între ideologiile politice ale conservatorismului, liberalismului și radicalismului. Si-gur că valorile diferite pot determina diferențe în modul de a vedea lumea, dar nu este imposibil ca savanții să dea un sens reciproc acceptabil sau translatabil aceleiași lumi, și totuși să o judece diferit. În al treilea rînd, în ciuda celor menționate mai sus, disputa paradigmelor caută să impună și într-adevăr asta face un sens tare al incomensurabilității
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de paradigmă propus de Kuhn. Potrivit ideii generale a acestei cărți, disputa paradigmelor poate fi înțeleasă mai corect ca un stadiu istoric particular al dezbaterii dintre teoriile asupra relațiilor internaționale, atunci cînd disciplina a fost pusă în fața declinului paradigmei sale. Savanții au căutat sensul fragmentării din ce în ce mai accentuate și aparent ireversibile a disciplinei în incompatibilitatea valorilor. Aceasta justifică stabilirea programelor de cercetare și evită provocarea fundamentală la adresa asumpțiilor empiriste din relațiile internaționale și economia politică mondială, adică faptul că evaziva căutare a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
drept cuvînt. Dar, din moment ce nu găsește altceva în loc, așa cum ar trebui după actualul canon al științelor sociale, căutarea unui alt Waltz, unul științific, va continua. Cartea l-a luat foarte în serios pe realistul Waltz, cînd în primul rînd presupusul savant Waltz era cel ce avea succes. De la Waltz la Carr și înapoi la contradicția internă: resuscitarea (sau crearea) unei tradiții realiste nonpozitiviste Așa cum s-a afirmat, Logic of Anarchy răspunde atît crizei realismului, cît și celei a neorealismului. Întorcîndu-ne la
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sociale trebuie să-și asume faptul că teoriile servesc un scop, asta ca să folosim o expresie a lui Robert Cox ([1981] 1986), teoretician materialist-istoric influențat de Carr, expresie pe care a folosit-o pentru a-l critica pe Waltz. Odată ce savanții au devenit conștienți de faptul că teoriile servesc un scop, așa cum spunea Cox, ei trebuie să devină critici și să includă în teoretizările lor și meditația asupra acestui scop. Altfel, avem de-a face doar cu o teorie oarbă a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
că el corespunde unei realități obiective, greșeală care a amenințat multe scrieri realiste, atît clasice, cît și științifice. El este ceva folosit de către diplomați și, ca atare, există și are importanță pentru politica internațională. În discursul său inaugural de la Zürich, savantul elvețian Daniel Frei (1969) își îndemna colegii din științele politice să ajute politica practică cu un concept neutru și măsurabil al puterii. El era perfect conștient de necesitatea practică a unui astfel de concept, dar și de dificultatea întemeierii sale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
numai femeilor peste 30 de ani), Germania, Austria, Federația Rusă etc. (1918), Grecia (1952) etc. În mod surprinzător, dată fiind cultura sa politică actuală a "corectitudinii politice", Canada a acordat drept de vot total la alegeri abia în 1960. 6 Savanții dezbat în ce măsură "națiunile" au o componentă "etnică" deja existentă, după cum Anthony D. Smith ar susține în lucrarea sa The ethnic origins of nations (Oxford: Basil Blackwell, 1986) sau dacă ele sunt de fapt "construcții" sau, "invenții" după cum Eric Hobsbawm și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un embrion minuscul de la Universitatea din Chicago cu economistul filosof, Friedrich von Hayek și studenții acestuia precum Milton Friedman care se afla în centru, neoliberaliștii împreună cu fondatorii acestuia, au creat o rețea internațională de fundații, instituții, centre de cercetare, publicații, savanți, scriitori, personal pentru relațiile cu publicul, pentru a-și dezvolta, împacheta și expedia ideile și doctrina în mod continuu". 28 "Privatizarea", de exemplu, a luat forme diferite în țări precum Franța sau Olanda, vezi J. Vickers și V. Wright (editori
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
406 e). În ceea ce-i privește pe filosofi, problema este destul de limpede: Parmenide, Empedocle scriseseră În versuri. În plus, ei reprezintă tipul perfect de sophos, termen care În secolul al V-lea se aplică În egală măsură poeților și prezicătorilor, savanților și Înțelepților 2. De altfel, Empedocle se Înfățișează pe sine Însuși În preambulul „Purificărilor” (Katharmoi), rostind oracole și vindecând boli numai prin cuvântul său binefăcător. În poemul parmenidian, filosoful este protejat de zeița Dike, se simte un ales, iar perceperea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
secolele I-II d.Hr. În acest fel, prin comparație, se poate constata și evoluția În timp a sistemelor filosofice clasice În direcții uneori opuse. * Iată prezentarea personalităților care iau parte la colocviu: - Demetrios din Tarsos are o formație de savant În diferite domenii; este cu adevărat un om de știință al vremii sale, așa cum erau toți cei denumiți de Plutarh sophoi. În afară că avea vaste cunoștințe despre literaturile greacă și latină, era geograf, specialist În geodezie și explorator, folosit
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-i ajută. Un caz interesant este cel al Otiliei care sacrifică singură iubirea ei pentru Felix ca să-i dea șansa creației. Felix ajunge să creeze o operă medicală. Dar și Otilia scapă de riscul unei vieți de rutină alături de un savant pedant. Ca personaje de fundal, în literatura noastră e plin de scriitori ratați precum domnul D. din Patul lui Procust, un anume Petrică din Cel mai iubit..., ba chiar un secretar de primărie de la Titus Popovici, care scrie în registrele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
expus în lucrări editate, dar care nu au stârnit atunci interesul contemporanilor, probabil din cauza faptului că ele erau prea noi și originale pentru a fi înțelese de contemporanii lor mai în profunzime. Printre aceștia se cuvine mereu amintit numele marelui savant, medicului român Ștefan Odobleja care, în 1938, publica o lucrare în care regăsim multe dintre ideile și conceptele de bază ale ciberneticii și științei generale a sistemelor, apărute mai târziu dar care nu se deosebesc în mod fundamental de ideile
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
bine înrădăcinată în concepția filozofică, fiind înțeleasă îndeobște ca o mulțime de principii, practici și metode utilizabilă pentru studiul obiectelor și fenomenelor din lumea reală. Capitolul 1. Apariția și dezvoltarea ciberneticii Într-un articol scris in 1834, un alt mare savant francez, fizicianul și matematicianul Andre Marie Ampère (1775-1836) care se referea la clasificarea generală a științelor (Essai sur la philosophie des sciences, ou exposition analytique d'une classification naturelle de toutes les connaissances humaines), este inclusă și știința ciberneticii, reprezentând
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]