58,131 matches
-
vreme, ascultam muzică la aparatul de radio și scriam pe un fond muzical, dar nu mai pot face acest lucru pentru că o construcție de beton ivită în apropierea casei mele mi-a ecranat semnalul. Iarna acordam prioritate cititului, iar vara scrisului. Au existat ani minunați când seara, după ce mă uitam la televizor, după o întâlnire cu prietenii, după o ieșire în oraș, beam o cafea, îmi frecam măinile și mă apuncam de scris. Plecau pe covor, într-o noapte- aici sau
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
plecând, să scap de ei. În plus, eram bântuit de spaima cutremurului. Apoi, în casa din București zăceau soacra și cumnata mea, amândouă foarte bolnave, iar eu nu-mi mai găseam locul aici. M-am ascuns la Pietroșița ca să reînvăț scrisul, căci au fost situații când nu mai puteam scrie... Însă acum plătesc acea lungă absență, căci mulți cred despre mine că am murit. - S-a scris, totuși, mult despre cărțile dvs. Criticii literari au făcut, de-a lungul vremii, o
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
intensă a scriitorilor de azi în legătură cu traducerea operelor proprii - eu sunt dezinteresat de această bătălie a traducerilor, căci pentru mine este important cum să mă traduc eu însumi, cum să micșorez distanța între ceea ce scriu și trăirea ce-mi însoțește scrisul, cum să transmit această trăire cititorului meu. dorința de a scrie literatură cu totul nouă, de a reface o întreagă literatură: - S-ar cere ca aici să spun că eram atât de nemulțumit de literatura anilor '44 - '50, încât m-
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
care v-a consacrat? - Nu, pentru că am făcut unele variațiuni care duc către altceva și acel altceva stă să se închege. Am publicat în revista de la Satu Mare a lui Radu Ulmeanu - Acolada - trei proze care nu au înfățișarea strictă a scrisului meu. Sunt încercări de obscurizare, de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci să creeze stări, să-i producă cititorului reverii. Scrierile acestea aparent dezlânate și foarte întortocheate sunt exerciții despre Nimic. Același
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
treabă, să o termine repede și cu toată forța... - Dar dacă ați fi creat dumneavoastră lumea, cum ar fi arătat ea? - (Râde) Din capul locului - cu defecte, sigur, sigur... Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu pofta de scris, cu nevoia dumneavoastră de dragoste? - Din vara trecută, pofta de scris, care altădată era irepresibilă, s-a diminuat până acolo încât am zis că las neterminat ce am început... Apetența pentru viață, de asemenea, a scăzut deoarece am văzut că
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
ați fi creat dumneavoastră lumea, cum ar fi arătat ea? - (Râde) Din capul locului - cu defecte, sigur, sigur... Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu pofta de scris, cu nevoia dumneavoastră de dragoste? - Din vara trecută, pofta de scris, care altădată era irepresibilă, s-a diminuat până acolo încât am zis că las neterminat ce am început... Apetența pentru viață, de asemenea, a scăzut deoarece am văzut că fiecare zi seamănă cu toate celelalte care au trecut și care
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
valorile nu sunt pentru Mircea Platon capricii, ci repere. Știe că nu le poate schimba după epoca și nici nu le poate negocia odată cu fixarea salariului. Și mai știe că e cea mai eficientă formă de exprimare e cea a scrisului ofensiv, indiferent dacă textul are întinderea unei cărți sau scurtimea unor fragmente de articol polemic. Cînd scrii o carte, mobilizezi o armată, și atunci epoleții, pampoanele și slujul își au rolul lor. Cînd scrii un articol ești lunetist. Așa că nu
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
romanele sale există diferențe tematice, de ton și de strategie a construcției care contrazic orice idee de continuitate. Pur și simplu, cărțile lui Stelian }urlea par scrise de persoane diferite. De aceea, este imposibil de vorbit despre o specificitate a scrisului acestui autor impredictibil, alta decât maxima sa mobilitate stilistică și tematică. Dar aceasta nu este, câtuși de puțin, o calitate de ignorat. Dimpotrivă, este specifică unui anumit gen de autori, veșnic neliniștiți, ale căror noi apariții editoriale provoacă, de fiecare
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
unde școlile piariste au jucat un rol important; în internet, sînt frecvente sintagmele "ordinul piarist", "liceul piarist", "biserica piaristă", "călugării piariști". De fapt, forma piarist cu sensul "specialist în relații publice" apare în comunicarea orală mult mai des decît în scris. Exemplele scrise se găsesc mai ales în internet și provin adesea din pagini personale, bloguri și forumuri: "care sînt frustrările mele, de jurnalist, legate de piariști" (subiectiv.ro); "atitudinea și comportamentul unui piarist influențează imaginea unui brand" (wordpress.com); "de la
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
piaristă: "dezbaterea dintre cei doi a fost abrupt tăiată de la rădăcină de o piaristă de la Comisia Europeană" (Cotidianul, 17.11.2005); "au lipsit și și-au trimis în schimb piaristele să ridice premiul în locul dumnealor" (Cotidianul, 8.12.2005). Oricum, scrisul preferă varianta de transcriere PR-ist; "PR-iștii, advertiserii sunt de obicei în umbră" (wordpress.com). Mai prudentă (și, cel puțin în intenție, mai elegantă) este evitarea derivatului prin utilizarea perifrazei om de PR: "o zi din viața unui om
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
și am recitit altele, multe, pe care le știam. Am ascultat compoziția și interpretarea lui Gleen Gould după unul din textele sale. Tipul său de revoltă, de implicare, de scriitură, vocile pe care vorbește, obsedat și obsedant, despre teatru, despre scris, așezarea față de lume, față de sine, m-au sedus. Nu e nimic convențional acolo. După Beckett, găsesc, citindu-l pe Bernhard, un univers perturbat continuu de mișcarea neliniștită a creației. Cu coerențe și incoerențe. Cu patimi. Cu o forță teribilă a
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
patimi. Cu o forță teribilă a cuvîntului. Viscerală, fizică și metafizică. Starea din timpul spectacolului, de după, obsesiile lui Bernhard, ale lui Galgoțiu, forța și fragilitatea unei confesiuni asumate perfect de regizor, obsesiile mele, melancolii de tot felul, viața, teatrul, moartea, scrisul, îndoielile sînt chestiuni majore. Acute. Care pun amprenta pe tot ce sîntem și pe tot ce facem. În mod esențial. Care te costă, te consumă, te devorează și, în același timp, te fac să simți aripa îngerului și să crezi
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
noi colaboratori. Nu se știe, deocamdată, care va fi soarta Zoei Petre și a lui Eugen Simion. Dacă despre cel din urmă se poate spune că e precum apa cu busuioc - nici nu dăunează, nici nu vindecă -, singurul efect al scrisului său fiind al unei mortale plicticoșenii, lucrurile sunt ceva mai complicate cu fosta prim-colaboratoare a lui Emil Constantinescu. Inteligentă, cultivată, din când în când chiar expresivă în scris, doamna Zoe Petre e trecută prin vechea școală a insinuării perfide
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
cu busuioc - nici nu dăunează, nici nu vindecă -, singurul efect al scrisului său fiind al unei mortale plicticoșenii, lucrurile sunt ceva mai complicate cu fosta prim-colaboratoare a lui Emil Constantinescu. Inteligentă, cultivată, din când în când chiar expresivă în scris, doamna Zoe Petre e trecută prin vechea școală a insinuării perfide și a atacului surprinzător - din lateral sau pe la spate. Reprezentantă a direcției resentimentare ilustrată până la sațietate de fostul său boss, d-na Petre are probabil resurse de-a mai
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
a povesti și de a asculta poveștile altora. Abia după 1989, la Muzeul }ăranului Român, a putut face cu adevărat ceea ce o pasiona și a început să scrie. Noutatea pe care o aducea Irina Nicolau în proiectele ei și în scris venea din necesitatea lucrurilor altfel, care se nasc cînd te înăbuși de lucrurile așa: "lumea face lucrurile așa cum Ťse facť și ajunge la o oboseală generală". Iar aceste lucruri altfel ieșite din mintea și mîinile ei erau de multe feluri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
Balotă, în dialog cu Vallasek Júlia, deplînge slaba comunicare dintre literații românî și cei maghiari: Ignorarea reciprocă este o tristă realitate. De altfel, îmi face impresia că, în zilele noastre, scriitori români și maghiari deopotrivă par să fie rodnici în scris, dar destul de slabi la citit. Nu se citesc nici românii între ei, necum să-i mai citească pe confrații lor maghiari. Și, din păcate, ignorarea aceasta e reciprocă. Împotriva acestei ignoranțe încercăm și noi să facem ce putem." Moshe Idel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
literar de regiunea corozivă a non-literaturii ține pînă la urmă de un dozaj al emoției auctoriale. De cîtă emoție pune autorul în cuvinte depinde în mare măsură efectul artistic pe care îl va obține. Dozajul acesta înseamnă sensibilitate supusă tehnicii scrisului. E ca o cernere cantitativă la capătul căreia intensitatea unui sentiment e trecută prin filtrul epic al detaliilor folosite. Iar momentul cînd simți că lectura devine delectare marchează tocmai pragul care face ca un text să fie literar și nu
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce depășesc exotismul de almanah, țărm de margine și ultimă treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații, l-a obsedat pe Pavel Chihaia în scrisul lui, oferindu-i în chip firesc eroul, în persoana tânărului care însuși a fost contemplându-i dunele, valurile, întinderile. Narațiune epică, de realistă factură, de vie mișcare și atmosferă din care nu lipsesc brizele poetice - Hotarul de nisip se fundează
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
elanul afirmării sentimentului național specific secolului respectiv ("secolul naționalităților"), intensificat după anul 1859. Construcția "autor național" se înscrie, așadar, în aria de manifestare a acestui fenomen general, avînd totodată firești motivații particulare. "Autor național" desemna o persoană care practica literatura, scrisul (cel puțin în intenție) literar, în românește, fiind (se subînțelegea) român prin naștere, colportînd subiecte din istoria națională, din obiceiurile tradiționale și insistînd, cu precădere, asupra elementelor eroice și civic-mobilizatoare. Cel ce scria literatură în românește era astfel individualizat în comparație cu
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
din carte, își pedepsea fiul să scrie zeci de variante ale aceleiași scrisori pînă cînd atingea forma stilistică a unui limbaj cît de cît acceptabil. Evident ficțiunea și realitatea nu se suprapun exact, ca jumătățile de pere. Teroarea perfecționismului în scris l-a torturat pe Joachim toată viața. Sute de caiete cu însemnări, notate la întîmplare, din care spicuia febril - mărturisește Georg Härwest, eroul romanului, - fraze stîngace, dar de o sinceritate devastatoare, incluzîndu-le în scrisorile de dragoste adresate unei fete care
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
de aproape, mai obiectiv, unde tensiunea se construiește în dialog direct, într-un circuit complet. Regizorul execută cu un mare rafinament o serie de pase magice, transferînd muzicii sau mai precis coloanei sonore rolul de ghid cu refrenul mașinii de scris al cărei țăcănit metalic pianotează ritmul întregii povești, o concertează cu o fină orchestrație. O scenă relevantă în acest sens, una dintre numeroasele scene de focalizare a infinitezimalelor emoționale o are ca protagonistă pe Cecilia. Sosită în casă după un
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
cu un pizzicato ciupind coarda unui pian. La fel, un admirabil joc de oglinzi îi alătură pe cei doi îndrăgostiți, Robbie scriindu-i o scrisoare împăciutoare Ceciliei care își aranjează părul în oglindă, în timp ce fumează nervos o țigară, mașina de scris țese refrenul amoros, iar peste umărul lui Robbie putem citi un fragment relevant din varianta șarjată a scrisorii de dragoste "I kiss your cunt, your sweet wet cunt" care brizează atmosfera mélo. Talentul lui Joe Wright este de a juca
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
se împlinească sub acoperișul unei mici case pe malul mării, într-un peisaj de o frumusețe sălbatică, undeva pe coastele stîncoase ale bătrînei Anglii. Briony revine în rol de infirmieră, excelent interpretat de Romola Garai, însoțită de mașina sa de scris (o Korona, pentru cunoscători), trăind agonia războiului printre soldații răniți care sosesc mutilați de pe front. Ipostaza ușor ștearsă a aceluiași personaj convine însă dimensiunii sale retractile, trăind în continuitatea unei vinovății perpetue. Spre deosebire de lamentabilul Pearl Harbour (2001) al lui Michael
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
ruină. Totul plutește parcă în melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
mai mult decît să se descopere pe sine, Cioran se construiește pe sine. Și se construiește mereu ca fiind celălalt, altul. E ca și cum, uitîndu-se în oglindă, ar face eforturi disperate să vadă pe altcineva. Iar cînd, după flagelări perseverente în scris, reușește acest lucru, nu-și poate șterge din memorie chipul real, sau chipul imaginat ca fiind real. Căci, în urma succesivelor metamorfoze, chipul real nu-i altceva, el însuși, decît o mască. Așa se face că lui Cioran eșecul i se
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]