4,690 matches
-
a asumat chiar osteneala unei călătorii în Kașubia. Și, din cauză că moartea timpurie a Tullei Prokriefke nu putea fi decât bănuită - într-adevăr, tânăra de șaptesprezece ani cu sarcină avansată a fost salvată de la bordul vaporului Wilhelm Gustloff pe când acesta se scufunda -, atunci când nuvela În mers de rac se copsese îndeajuns pentru a fi încredințată hârtiei, ea, devenită între timp o femeie de șaptezeci de ani, aștepta să fie evocată, în ipostaza bunicii unui băiat, extremist de dreapta, care-și celebrează „martiriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cercul germanilor din Roma. Artist vrea el să se facă, și încă unul neapărat celebru. Călătorului în timp venit de la Paris, mai matur și, ce-i drept, artist, dar încă nu unul celebru, eul său din tinerețe îi apărea parcă scufundat în apă. Chiar dacă l-ar striga, iar și iar, i-ar fi cu neputință să se facă auzit. Această întâlnire cu mine e repetabilă și în alte contexte. La fel de căzut din lume mă văd și în alte locuri, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vile luxoase pe Uphagenweg și de-a lungul lui Hindenburgallee, aveau camera lor și cu toate astea își doreau să fie departe, afară, pe front. La fel ca mine, ei voiau să trăiască, pe cât se poate, neînfricați, în mijlocul primejdiilor, să scufunde navă după navă, să scoată din luptă tanc inamic după tanc inamic, să doboare de pe cer, din cel mai nou tip de Messerschmitt, bombardierele dușmane care ne terorizau. Dar, după Stalingrad, fronturile erau pretutindeni în retragere. Cel care, asemenea unchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în teritoriul inamic și, după înfruntarea multor pericole - inamicul nu făcea deloc economie de torpile - întoarcerea într-unul din buncărele pentru submarine de pe coasta franceză a Atlanticului. Aliniat împreună cu echipajul, el stă lângă bărbosul căpitan-locotenent sub fanioanele care semnalează navele scufundate până acum. Gașca ce fusese considerată pierdută e salutată cu muzica vioaie a unui marș de către o orchestră a marinei, exact așa cum văzuseră spectatorii în cinematografe că se desfășura întoarcerea fericită a eroilor lor; cât despre submarinele care se scufundaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scufundate până acum. Gașca ce fusese considerată pierdută e salutată cu muzica vioaie a unui marș de către o orchestră a marinei, exact așa cum văzuseră spectatorii în cinematografe că se desfășura întoarcerea fericită a eroilor lor; cât despre submarinele care se scufundaseră cine știe pe unde, cu echipaj cu tot, acelea nu existau în nici o imagine mișcată. Nu, nu ziarele mi-au nutrit încrederea în eroi - părinții mei nu erau abonați la militantul Avanpost, ci la obiectiv-prietenosul Ultimele știri -, jurnalul săptămânal a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
detaliu al catastrofei: temperatura - douăzeci de grade sub zero, numărul torpilelor - trei... Relatând atunci cronologia distorsionată a întâmplării, dar scriind pe sub mână o nuvelă, mă vedeam pe mine ca pe unul dintre recruții aflați la bordul lui Gustloff în timp ce se scufunda. Astfel se putea bănui ce anume ar fi putut avea în cap, sub beretele lor de marinari, tinerii de șaptesprezece ani înainte de moartea lor timpurie: fete făgăduind o fericire rapidă și viitoare fapte de eroism, toate astea în timp ce credeau - identici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-vă o femeie călătorind cu soțul și cu copiii și, deodată, toți sunt morți și numai ea a rămas În viață. Cu așa ceva mă ocup eu. Norman se așeză din nou În fotoliu și conchise: — Or, În situația unui avion scufundat la o adâncime de trei sute de metri nu se pune problema supraviețuitorilor. Așadar, ce caut eu aici? Barnes Îl privi fix. Părea stânjenit. Frunzărea absent dosarele de pe birou. — De fapt, aici nu e vorba de prăbușirea unui avion, doctore Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să ne referim la acest obiect ca la o „anomalie“. Norman privi spre Ted, care zâmbea cu ochii la ecran. Dar dincolo de el, În Întuneric, Harry Adams Își aranja Încruntat ochelarii pe nas. Apoi lumina proiectorului se stinse. Camera se scufundă În Întuneric. Norman Îl auzi pe Barnes: — Mii de draci, iar? Cineva bâjbâi la ușă; cadrul acesteia se lumină. Beth se aplecă spre Norman și-i spuse: — Ăstora li se stinge mereu lumina pe-aici. Liniștitor, nu? După câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În metalul din jurul ramei, fără să mai simtă nimic, cu mâinile amorțite. Roata Începu să se Învârtească singură. Trapa se deschidea. Probabil că avea vreun buton de siguranță, pe care-l... Ieși brusc deasupra apei, trase aer În piept, se scufundă din nou. Reveni, dar nu putu să se urce În cilindru. Era mult prea Înțepenit, avea mușchii Înghețați, corpul nu-i mai răspundea la comenzi. „Trebuie să reușești, Își spuse. Trebuie să reușești“. Se prinse cu degetele de metal, scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mi-au montat în jurul capului un dispozitiv special de răcire care să-mi protejeze creierul și ochii. Speră și ei să-mi revin. Dar tare mi-e teamă că, umplîndu-mă cu mine, voi deveni atît de dens, încît mă voi scufunda în adîncurile vieții, în zona presiunilor uriașe unde fiece mișcare e o cutremurare magmatică și valurile se contopesc cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la rîndu-mi. „-De ce să tresari doar cînd și cînd, luminat de descărcarea visului tău otrăvit de respirația morții, la urmă, cînd se termină totul? De ce, cînd durerea asta tremură în tine? Doar să-ți sufleci mînecile și să le scufunzi în propriul suflet. Și s-o ridici la piept, s-o simți întărindu-te... Și s-o lași să te facă fericit!” „-Fericire?”-face mirat Doctorul. „-Cum mai vorbești de fericire, atunci?” Pasărea șarpe își ia zborul brusc de lîngă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trezește în rezonanța golurilor mult mai multă putere. Ecoul iubirii nu-mi mai pare a fi falsul monotoniei pe care mi-l cerșisem pentru tot restul vieții. Atenția răspândită prin superficialitate, îmi deschide aceste senzații, în care sufletul mi se scufundă, pentru multă vreme, astfel încât, viața interioară din ce în ce mai mult, mă poartă ca pe o nălucă în somnul din cimitirul provizoriu al repausului. Toamna aceasta îmi scutură atâtea lumini ce îmi radiază brusc stările mele fantastice ce începe să coase cu acele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să pot să caut regi de ceruri, în această siderală întâmplare de-o clipă, ce-mi sapă canale pietrificate-n venirea ta, peste surprizele nopții de aer, venirea ta, salcie dezrobită de îngeri. REGI DE CERURI Într-o noapte sinceritatea scufundată-n mâluri îmi anihilase conștient puterile de a cerceta în acea emisferă a seducției și vânturile îmi băteau în suflet și geamuri dansau în adevăr și... Era o liniște caustică până când o flacără venind peste cețuri mi-a sărutat trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a dorit să afle cele trăite de inima mea. Am trăit poezia, făclie a iubirii, unde nimeni n-a pătruns mai bine ca tine; speranță strălucitoare de spirit, rămâi în sufletul meu pentru că ți-ai agonisit toate prejudecățile... O lacrimă scufundată n memoria zăvorâtă a imposibilului, unde luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului în calea clipelor hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se va scufunda niciodată în mizeria lumescului. Clipele, oricât de reci vor fi, tot vor încerca să-mi salveze acea bunătate a omului iubit. Nu voi ști niciodată dacă între noi există o diferență de gând vorbitoare. În catedrala nopților voi aduna liniștea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămas în iluzia arsă a primăverilor. Nmic nu poate fi mai trist decât această avalanșă de suflete plecate. Mă simt o fărâmă ucisă de oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care am văzut spânzurat blestemul răului și scufundat într-o haotică fântână de urlet... Am văzut și ritualurile nebunilor cum își căutau prin așternutul de umbre acel pătul de aer unde veșnicia stă la sfat cu nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate-ntr-un vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pernă, Într-o creație fără miză, cu tot premiul ei de la Veneția, din ’65 (vorbesc de Dragostea unei blonde). Omul din lună n-a luat nimic la Veneția, nu pricepe nimeni ce-i cu luna, poate și din cauză că orașul se scufundă. Iar În ’65 Milos Forman avea, totuși, 35 de ani. Sigur că poți spune că improvizația muzicală din cotidian, că umorul nu prea des , că două, patru scene, Într-un mod minor antologice, dar. Toate acestea sînt ca și cum ai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai văzuse și pleacă agale spre ea. Are la un moment dat senzația că nu e În regulă ceva, fiindcă plecase pe lac, se apleacă, măsoară cu umbrela adîncimea compusului hidrogenat al oxigenului, vede că adîncimea e bună, umbrela se scufundase doar pînă la mîner, se liniștește și merge mai departe pe apă spre generic. Apă, mai precis ceai a cerut și bunica lui Mihai Simionescu Înainte să moară, Îi mai lipseau trei luni ca să Împlinească-n tăcere 100 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
opt minute, rolul secundar ar putea fi considerat terțiar sau chiar mai mult. Însă marea forță narativă a filmului stă În final. Viola pleacă cu soțul impus de epocă spre plantațiile lui de tutun din America, vine furtuna, corabia se scufundă și nu scapă decît muza lui Shakespeare, deoarece luase lecții de Înot În ocean. Și, În timp ce Will Începe lucrul la A 12-a noapte cu gîndul la femeia iubită, o vedem pe femeia iubită ajungînd la țărm cu rochia udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și răsfire de curînd teancul de dolari pe birou În fața și jindul reporterilor, alăturîndu-se prin gestică lui Bulă care, Într-o mai veche legendă, scotea ceva asemănător ca grosime dar nu la fel de verde, apoi dădea cu teancu-n masă și se scufunda vaporul. ESEURI ÎN BANDULIERĂ G-text* Nu vreau să cad În capcana impecabil pusă-n sepia de Andrei Koncealovski În Riaba, găinușa mea. Acolo e un sat. Cu excepția numelor și a limbii, locul este identic cu unul românesc. Și eroina principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic, te Înmărmuresc la fel ca marii maeștri. Nu mă pot abține, mă uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca un expir și dispar Într-o clipită, scufundat În lumea secolului de aur. Tăcere absolută pe drumul de Întoarcere, În Mercedesul albastru. VÎrful degetului Îmbibat În secolul XVII rămîne poleit, ca În țara minunilor. Grădini, tapiserii și cristaluri, vaci și mori de vînt. Mișcarea palelor Îmi aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asta. A înțeles singură și l-a vizitat mai rar. Multă vreme l-a apăsat povara nereușitei. Cu Adriana Negru se întâmplase altfel. Nu era deosebit de frumoasă, ba chiar urâtă după gustul meu, pomeți proeminenți, gură prea mare, ochi prea scufundați în cap, dar era inteligentă și plină de vervă. O cunoscuse când era student, se plimbau nopți întregi pe sub arbori și streșini ce nu reușeau să-i ferească de ploi, în îmbrățișări adolescentine și săruturi amețitoare. Dar în prima vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot ce există și nimic altceva? Adică nu există muntele? Adică tot ce este e neesențial? Ai bătut vreodată - se gândea - la vreo ușă care se deschide și nu-i nimic înăuntru? De parcă momentele în care sunt eu însumi se scufundă în ceață, se gândea. Principiile și le pot permite cei de pe margine. Vreau să fiu sincer tot timpul, dar nu pot fi sincer tot timpul. Multe din jur sunt nesincere. Oamenii din jur, raportul acesta social, angrenajul din care fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în februarie 1982, sporirea volumului de muncă depus de ea după achiziționarea TMT? Domnul Gardner a remarcat în acest punct că ar fi ezitat să accepte acest post dacă ar fi știut că se îmbarca pe o navă care se scufundă și a întrebat cine naiba a avut ideea s-o angajeze pe femeia asta de la bun început. Domnul Fisher a răspuns că doamna Winshaw a venit în companie la recomandarea domnului Alan Beamish, distinsul producător de la BBC. Doamna Rawson a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]