5,253 matches
-
vor repeta motivele care m-au făcut să vin de această dată, Cu greu nu Înseamnă că va fi imposibil, Voi lua măsurile necesare ca să nu fie nevoie să repet călătoria, Cu toate acestea, a meritat, Cu toate acestea, ce, Scuzați-mă, n-am fost delicat, voiam să spun că, Nu vă obosiți să fiți amabil cu mine, nu sunt obișnuită, În afară de asta e ușor de ghicit ce urma să spuneți, Însă, dacă considerați că trebuie să-mi dați o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
iau rămas-bun și să vă cer scuze pentru că n-am fost ieri la concert. Violoncelistul se așeză, Îi scoase lesa câinelui și Îi spuse, Du-te, și, fără s-o privească pe femeie, răspunse, N-am pentru ce să vă scuz, asta se Întâmplă adesea, oamenii cumpără bilete și apoi, dintr-un motiv sau altul, nu se pot duce, e firesc, Și despre despărțirea noastră, nu aveți nici o părere, Întrebă femeia, E o mare delicatețe din partea dumneavoastră să considerați că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ușa unei case în care știu că se ascunde un criminal. Unde este bolnavul, întreabă ei, doi malaci îmbrăcați cu veste aurii, iar eu mă învârt de colo până colo în costumul meu nou, ridicol, e culcat pe pat, mă scuz eu, și îi conduc spre zâmbetul acela radios și tânăr al său, pe care nu i-l mai văzusem de atâta vreme, zâmbetul pe care îl păstrează numai pentru străini și pentru cei care îl însoțesc plini de devotament în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
salvați, trăim un miracol, se pare că începe să își revină, iar noi ședem alături de ea pe peluza din fața spitalului, cere înghețată, iar eu alerg fericită la cofetărie, mă izbesc de oamenii de pe drum, dar nu pierd vremea cerându-le scuze, fiica mea a cerut înghețată, iar eu voi face tot ceea ce îmi stă în puteri pentru a-i oferi ce își dorește, pentru a-i vedea limbuța învârtindu-se în jurul cornetului. Stăm cu toții înțepeniți de încordare în mijlocul peluzei triste, urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine, bine că ai venit, eu încerc să îi explic, am vrut să vin și zilele trecute, dar Noga a fost bolnavă, el face un gest din mână, semn că nu este nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea, începuse să mă bată la cap, ce se întâmplă cu el, trebuie făcut ceva, iar într-o seară și-a făcut apariția, însoțită de o prietenă de-a ei, medic psihiatru, am intrat numai pentru o clipă, s-a scuzat ea pe un ton plin de semnificații, să vedem ce mai faceți, iar Udi a sărit imediat din pat, s-a așezat cu noi în salon, plin de zâmbete, străduindu-se din răsputeri să arate că totul este ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mulțumită de răspunsul meu, mă privește cu admirație, de parcă aș fi Buddha reîncarnat, minunat, spune ea, iar acest lucru te liniștea? Dau din cap, da, cred că da. Și când ai făcut asta ultima dată, întreabă ea, iar eu zâmbesc scuzându-mă, în urmă cu mulți ani, înainte chiar ca părinții mei să divorțeze, iar după aceea nu am mai avut chef, ea mă aprobă empatic, și dintr-odată simt nevoia să îmi pun capul pe umărul ei și să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la începutul albăstrui al acestei dimineți, anotimpuri întregi s-au schimbat de atunci, apoi bâlbâi, nu, chiar nu, l-am dus pe soțul meu la medic, iar ea oftează, ce se va întâmpla, Naama, și eu încep deja să mă scuz, dar ea mă oprește cu o căldură neașteptată. Văd cât îți este de greu, spune ea, poate vrei să îți iei câteva zile libere, o săptămână, două, ia-ți liber cât ai nevoie, îngrijește-l până se mai întremează, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unor soldați. Pe masă sunt aranjate farfurii pline cu gustări, iar unul dintre CD-uri cântă cu o voce plină de veselie, acoperind aproape țârâitul telefonului, eu strâng din buze, numai de nu ar fi încă un copil care se scuză că nu poate veni, o aud pe Noga spunând pe un ton stins, bine, nu-i nimic, data viitoare, ca și când mâine ar fi iar ziua ei. Marva are un campionat de fotbal de la care nu poate lipsi, șoptește ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de liniștit. Sub pașii noștri trosneau micile cadavre ale greierilor care î[i g\siser\ sfârșitul la finele verii și aleea era plină de ele. Mergeam cu nasu-n pământ de parcă eram în căutarea unor obiecte pierdute. — Te rog să mă scuzi, zise Naoko, luându-mă de braț și dând din cap de câteva ori. Nu vroiam să te jignesc. Te rog să nu pui la inimă ce ți-am spus. Îmi pare îngrozitor de rău. Te rog să mă ierți. Eram pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
n-am nici un drept să te rog așa ceva. Cum adică, „drept“? am întrebat eu, uimit. Ce vrei să spui? Ea s-a înroșit. Poate a surprins-o reacția mea. Nu prea știu cum să-ți explic, încerca Naoko să se scuze. Și-a suflecat mânecile de la bluza de trening până peste coate și apoi le-a lăsat iar în jos. Puful de pe brațele ei strălucea auriu în lumina gălbuie din restaurant. Nu vroiam să spun chiar „drept“, continuă ea, vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care o st\pânise atâta vreme. A deschis ușor gura și m-a privit fix. Arăta ca un aparat care fusese scos din priză în timp ce funcționa. Ochii s-au încețoșat, lăsând impresia că sunt acoperiți cu o membrană subțire, translucidă. — Scuză-mă că te-am întrerupt, am spus eu. S-a făcut târziu și... O lacrimă mare i s-a desprins din ochi, i-a alunecat în jos pe obraz și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
strigat-o: — Midori, hai la masă! Midori s-a întors spre el și i-a făcut semn cu mâna, asigurându-l că vine imediat. Ia ascultă, domnule Watanabe, tu iei notițe la cursuri? — Normal că iau. — Te rog să mă scuzi că îndrăznesc, dar ai putea să mi le împrumuți și mie? Am lipsit de două ori și nu știu la cine aș putea apela. Bineînțeles că ți le împrumut. Am scos caietul din mapă și după ce m-am asigurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și numărul de telefon și mi le-am notat. Locuia în cartierul Toshima. Am intrat într-o cabină telefonică și am format numărul. A răspuns o voce de bărbat: — Da, vă rog! Librăria Kobayashi. Librăria Kobayashi? — Vă rog să mă scuzați pentru deranj. Aș putea vorbi cu domnișoara Midori? — Nu, nu este, mi-a răspuns vocea. — A plecat cumva la facultate? — Păi... nu cred. Probabil e la spital. Cine o caută, vă rog? În loc să-i răspund, i-am mulțumit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat prin cap așa ceva. Puteam să mă gândesc și eu la soluția asta. Cât despre spital, o să-ți spun data viitoare. Acum n-am chef. — Lasă, lasă! De fapt nu vroiam să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Scuză-mă, te rog. Nu, nu-i vorba de asta, dar sunt cam pleoștită... ca o maimuță în ploaie. Nu crezi că ar fi mai bine să te duci acasă și să tragi un pui de somn? — Nu chiar acum. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sau nu, am auzit un geam deschizându-se chiar deasupra capului meu. Am ridicat privirile și am văzut-o pe Midori făcându-mi semn cu mâna. — Ridic\ oblonul și intră, strigă ea. Am ajuns mai devreme. Te rog să mă scuzi. — Nu-i nimic. Urcă la etaj! Sunt ocupată în clipa asta și nu pot coborî, a zis ea, închizând geamul. Am ridicat oblonul cam un metru de la pământ și acesta a scârțâit îngrozitor. M-am strecurat pe sub el și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ai tu. Sunt momente în viața unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante. — Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră? — Exact. Și în clipa aceea aș vrea ca băiatul să-mi spună: „A, am înțeles, Midori. Te rog să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec să-ți iau altceva, ca să mă ierți. {arlot\ sau plăcintă cu brânză?“ — Și tu cum ai reacționa? — I-aș da toată dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
privire și în direcția lor. Cea mică s-a ridicat brusc, și-a luat geanta și s-a dus la toaletă, iar prietena ei a profitat că e singură și a intrat în vorbă cu mine. Am pus cartea deoparte. — Scuzați-mă, vă rog, nu știți unde s-ar mai putea bea la ora aceasta, undeva prin apropiere? — La ora cinci dimineața? am întrebat-o eu extrem de mirat. — Da... — La ora cinci și douăzeci dimineața, lumea se duce de obicei acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am fost onestă față de tine. Te-am târât într-un cerc vicios și probabil te-am rănit profund. Procedând astfel, m-am târât și pe mine în același cerc și m-am autorănit. Nu-ți spun lucrul acesta ca să mă scuz sau să mă justific, ci vreau să știi că sunt conștientă de tot ce s-a întâmplat. Dacă eu am lăsat o rană deschisă în inima ta, aceea este și rana mea. Te rog din suflet să nu mă urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mânca împreună și ai unde să stai. Mi-ar face mare plăcere să vii o dată la mine, când îți convine ție. Aștept cu nerăbdare să te văd. Îți pun în plic și o hartă ca să mă poți găsi mai ușor. Scuză-mă că ți-am scris atât de mult.“ Am recitit scrisoarea și am coborât să-mi iau o Cola. Când m-am întors în cameră, am citit-o înc\ o dat\, apoi am băgat-o la loc în plic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fată cu care m-am culcat și despre cum s-a terminat relația noastră. I-am explicat că mi-a fost imposibil să o iubesc. I-am mai povestit și aventurile mele sub tutela lui Nagasawa. — Nu încerc să mă scuz, dar mi-a fost cumplit de greu, i-am spus lui Naoko. Cât ai fost în Tokyo, te vedeam în fiecare săptămână și stăteam de vorbă cu tine, știind foarte bine că singurul pe care l-ai iubit a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pentru propunerea pe care ți-o fac, dar poate ar fi bine să te duci să te plimbi vreo douăzeci de minute. Am dat din cap, m-am ridicat și mi-am tras puloverul peste cămașă. — Te rog să mă scuzi, Reiko. — N-ai de ce să-ți ceri scuze, a zis ea făcându-mi cu ochiul. Nu a fost vina ta. Nu te-ngrijora, până te întorci o să fie bine. Picioarele m-au purtat pe alee în jos, drumul fiind luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți de bărbie. Reiko s-a apropiat de ea și i-a pus mâna pe cap. — Ți-e bine, da? — Da. Te rog să mă scuzi, a spus Naoko cu o voce pierdută. Apoi s-a întors spre mine și și-a repetat scuzele. Cred că v-am speriat rău. Un pic, am spus eu, zâmbind. — Vino lângă mine, spuse ea. După ce m-am așezat, Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am reacționat, râzând. S-a întâmplat în primăvara aceasta și dacă primăvara aceasta înseamnă „vremuri de demult“, atunci zece ani în urmă ar însemna istorie antic\, nu? — Asta-i senzația mea, de istorie antic\, spuse Naoko. Te rog să mă scuzi pentru azi noapte, eram un pachet de nervi. N-ar fi trebuit să fac așa ceva după ce ai bătut un drum atât de lung pentru mine. — Nu-i nimic. Dacă poți scăpa astfel de nervii care pun stăpânire pe tine, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dorea decât să stau puțin lângă ea. După câteva minute m-a rugat, cu o voce sfârșită, să o frec pe spate. Chiar am crezut că îi era rău și transpira nebunește, așa că am început să o masez. S-a scuzat apoi și m-a întrebat dacă pot să-i scot sutienul, pentru că o jena. Am făcut ce m-a rugat. Purta o bluză strânsă pe corp, așa că a trebuit să-i deschei toți nasturii și să bag mâna pe sub ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]