3,380 matches
-
consemna și reproșa implicarea scriitorilor, ditirambii înălțați de aceștia la adresa muncii forțate de la Canal (să nu uităm că aici munceau, în principal, deținuți politici), dar nu mai puțin a comunismului. Li se impută inclusiv refuzul de a fi scris pentru sertar despre atrocitățile la care luau parte. Intelectuali de primă mărime, modele recurente, ca Sadoveanu, Parhon, G. Călinescu, au semnat pactul cu diavolul roșu. Nu cred că mai este necesar a aminti de Petru Dumitriu și al său Drum fără pulbere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la Pitești, categoria martorului inocent a fost pur și simplu suprimată". Între cei, nu foarte mulți, care au rupt acest văl al tăcerii s-a aflat și Costin Merișca. Prima sa carte, Tărîmul Gheenei, a fost un "roman" memorialistic de sertar, cum va remarca Paul Goma: "Primul "piteștean" care și-a scris Patimile în România, înainte de a primi (în decembrie '89) autorizație de la polițiune (un adevărat text-de-sertar; sau... pașaport-pentru-eșafod) este Costin Merișca". (În paranteză fie spus, încă o carte de sertar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sertar, cum va remarca Paul Goma: "Primul "piteștean" care și-a scris Patimile în România, înainte de a primi (în decembrie '89) autorizație de la polițiune (un adevărat text-de-sertar; sau... pașaport-pentru-eșafod) este Costin Merișca". (În paranteză fie spus, încă o carte de sertar ce demonstrează în contra celor ce au susținut că în România n-a existat o astfel de literatură.) Reeducarea avea ca sursă de inspirație teoriile lui Makarenko, afirmate de acesta în Poemul pedagogic, cu aplicații la deținuții de drept comun, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Capitolul 1 În camera de cămin, Cristi își număra puținii bani rămași după ce-și luase o cămașă nouă și își satisfăcuse capriciul de a-și cumpăra și puțin tutun. I-a ordonat și i-a ascuns în sertarul noptierei, în cutia apei de colonie franțuzească, în spatele sticluței pe jumătate goale, care spera să-l țină măcar până după sărbători. Nu-și permitea alta prea curând, ar fi însemnat să taie de la mâncare cel mai probabil, și nu c-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și ea mă adoră. Pe Virgiliu îl bufnește râsul : — Tot timpul ai fost un naiv și un credul, Cristi, dar așa prost nu te-am crezut niciodată. Dar Cristi nici nu îl bagă în seamă, în schimb scoate dintr-un sertar un inel cu diamant, cum rar s-a mai văzut. O minunăție de bijuterie care valora probabil cât toată casa pe care o cumpărase și o aranjase pentru iubita lui. — Am să o iau de nevastă, să văd ce-o să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
afară se înnopta peste câmpurile reci și goale ale Rusiei. Cei doi se privesc în ochi și își zâmbesc. Fețele lor sunt schimbate după atâția ani de război. Fețele lor sunt aspre, iar privirile mai reci, ascunzând în spatele lor, în sertare cât mai întunecate ale minții, amintiri groaznice, pe care speră să le uite când ajung acasă. Sunteți obosit, maestre. — La fel ca și dumneata. Nu, domnule Vasile, sunteți cu mult mai obosit. Eu văd. Dumneata ai intrat în acest război
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acest manuscris, dar nu Îl mai consider publicabil; de curând, Însă, am semnat cu editura Ideea europeană printre altele și un contract al unei posibile cărți ce ar avea, În substanță, același conținut și aceeași problematică cu manuscrisul meu din sertar scris la Paris cu vreo două decenii În urmă, care ar urma să poarte un titlu puțin schimbat: Vinovați fără vină. În această carte - „dacă voi mai trăi și mâine!”, cum obișnuia să noteze Tolstoi În jurnalul său -, după modelul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
voiam să-l „practic” În opera mea epică viitoare! -, fiind prieten extrem de apropiat cu Nichita Stănescu care se afla după prima sa carte, Sensul iubirii, volum ce a avut un neașteptat succes, dar care nu-i reprezenta nici pe departe „sertarul”, un volum minat de clișee staliniste - ca și cele ale lui Labiș! -, dar care Îl pregătea pe al doilea, O viziune a sentimentelor, primul lui volum cu adevărat bun și care avea să revoluționeze Într’adevăr - sub ochii neputincioși ai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „ratez”, iar dovada că nu făceam din propria-mi revistă o armă a existenței mele literare a fost faptul că am aruncat pe piața literară și publică un număr masiv de cărți - vreo opt romane, dintre care unul de sertar, Pândă și seducție (după 16 ani de când Îl scrisesem la Stockholm, În ’76, purtând semnele clare ale unui anticomunism elaborată, ca și alte cărți, de eseuri, poezie, teatru. Nu făceam decât ceea ce am făcut Întotdeauna, luptam cu cărțile, demonstrând Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încercarea de modernizare reală a romanului autohton, În sensul școlii lovinesciene. „Bătrânul” Breban, Întors de la Paris În primăvara lui ’90, s-a trezit Însă cumva singur, deși a aruncat pe piață vreo douăzeci de titluri, dintre care un roman de sertar, Pândă și seducție, o trilogie romanescă, Amfitrion, precum și primele trei volume ale unei tetralogii, Ziua și noaptea. Asta, pentru a mă limita doar la creația mea epică. Ei bine, deși propun prin aceste volume masive o continuare a școlii moderne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înalt creatoare și am „aruncat pe piață” - se’nțelege, după lupte acerbe și chinuitoare și nu numai cu „forurile”, dar și cu unii colegi prestigioși (vezi refuzul lui Marin Preda de a publica Bunavestire după ce o ținuse doi ani În sertar și-mi făcea asidue propuneri s-o tai În jumătate!Ă - patru cărți care „mă reprezintă” și, sper, și romanul românesc postbelic: Îngerul de gips, Bunavestire, Drumul la zid și Don Juan. Nu, Încă o dată, nu-i fac nici un fel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ticăloși micuți. - Și cartea cum merge? întrebă Binky. - O - gata cu drăgălășeniile? - Crezi că au fost drăgălășenii? - Aproape că am terminat schița de ansamblu, iar cartea progresează conform planului. Aveam nevoie de o țigară și am început să caut prin sertare, să dau peste vreun pachet. Am rezolvat deja micile blocaje. - Atunci crezi că ai avea timp de o paranteză? - Da, dar cartea asta e titlul de atac al celor de la Knopf pentru la toamnă, ceea ce înseamnă că trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Se uită fix la mine și apoi - înțelegând ce spuneam - zâmbi larg și zise: - Da. Arătă cu mâna spre carte. La fel ca tipul din roman, Clay. - Asta e asociația pe care am făcut-o și eu, am zis, deschizând sertarul. Mai există o alta? Am găsit un pix și mi-am ridicat privirea spre el. Se uita la mine întrebător. Exact ca tipul din roman. Ai dreptate, l-am asigurat eu, dar pe urmă nu m-am putut abține: Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vă contactează și, iată, ne-am întâlnit. Expresia lui deveni una de îngrijorare politicoasă. Vă confruntați des cu astfel de probleme - admiratori nebuni și hărțuieli? În momentul acela am căpătat deplină încredere în el. - Nimic neobișnuit, am zis, căutând în sertar pachetul de țigări care nu era niciodată acolo. Doar interdicții uzuale, știți, nimic neobișnuit. Viața obișnuită a, hm, celebrităților obișnuite. Da, asta a ieșit din gura mea. Da, Kimball a zâmbit stânjenit . A inspirat adânc și s-a aplecat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
umbra visată. (În aceeași secundă am devenit la fel de subit și băiatul care stătea lângă Aimee Light în BMW-ul ei.) M-am plimbat prin cameră imitând mișcările umbrei, întrebându-mă ce căutase. Nu părea să lipsească nimic din dulapul și sertarele mele și nu se distingeau nici un fel de urme pe mochetă (deși în visele mele aceste urme erau și în sufragerie, iar acum chiar în biroul meu). În cele din urmă m-am îndreptat spre ușa camerei lui Robby și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e? Chestia s-a oprit, de parcă ar fi contemplat ceva. Era 2.30 când s-a luat curentul. Toată casa s-a cufundat în întuneric. M-am întins inutil spre întrerupător. Mă clătinam pe picioare. - Mama ține o lanternă în sertar, spuse agitat Robby. - Nu te mișca. Rămâi unde ești. Încercam să am o voce normală. Am sărit pe pat și m-am întins spre sertarul noptierei lui Jayne. L-am tras, am găsit lanterna. Am scos-o afară. Am aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
M-am întins inutil spre întrerupător. Mă clătinam pe picioare. - Mama ține o lanternă în sertar, spuse agitat Robby. - Nu te mișca. Rămâi unde ești. Încercam să am o voce normală. Am sărit pe pat și m-am întins spre sertarul noptierei lui Jayne. L-am tras, am găsit lanterna. Am scos-o afară. Am aprins-o imediat, uitându-mă pe jos după Terby. - Hai să ieșim de-aici, am zis. Robby a ieșit după mine, iar eu am îndreptat lanterna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de-a dreptul de la Închisoare - la demnități și titluri onorifice, ca să mă autozeific prin cele anuare, că altfel n-aș putea unde. Resemnarea este, de altfel, caracteristica bătrâneții. Totuși să nu mă socotiți pesimist. Lucrez mereu, scriu deși multe pentru... sertar. Am o mică bibliotecă plină cu manuscrise și plină de... răbdare. Odată și odată tot am să izbutesc să scot câte ceva din ele la iveală. Cu cele mai bune urări de sănătate de la ai mei la ai matale. Cu toată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
referatelor matale, din care cel mai interesant pare a fi „A. Bârsescu la Flt.”. Oriunde se află omul activ și nobil, lucrează. Așa faci și mata la Suceava acum. Și eu am fost activ și oarecum sunt și acum... pentru sertar. Unii germaniști și-au mai adus aminte și de mine și m-au invitat, ca unul care am fost de 2 ori la Weimar, să conferențiez. Prof. Roman, Îmi spune d-na Ungureanu, primește felicitări pentru reușita acestui simpozion, iar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
că a preluat schimbul abia acum o oră de la o colegă de-a sa, care a și plecat acasă. Nu mă mai stăpânesc, încep să strig revoltat, și mai apar încă vreo trei recepționere. Caută toate cu febrilitate pașaportul prin sertarele meselor, în seifuri... Un milițian - a ieșit, pare-se, de la bar - întreabă și el care-i pricina scandalului... Situația mi se pare absurdă, fără nici o logică, și asta mă înfurie și mai mult. De ce lipsește doar pașaportul meu? Spun cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oficial: romanul de uzină, al „clasei muncitoare”, cu figura secretarului de partid în centru; iar eu, tânărul, „nesocotitul”, imprudentul debutant ce eram, am atacat chiar la acest clișeu și... am reușit! Evident, după o așteptare de încă doi ani în sertarele lui Mihai Gafița (șef al practic singurei și enormei edituri E.S.P.L.A.Ă, deși îmi promisese că-mi include romanul în planul editurii în care figura deja cartea mea de povestiri, pe care, cu această condiție, am retras-o. A figura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
multă vreme de viguroasa stea ce răsărea a prozei - dar și a naționalismului comunist! - Eugen Barbu. Depusesem la Gica Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre uimirea mea, am fost invitat la nou-numitul redactor-șef adjunct, Al.I. Ștefănescu, un omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie umană, care, după ce-mi puse cele câteva uzuale întrebări la ora aceea, de unde
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în cazul în care eu nu cedez, dânsa, deși veche editoare și ilegalistă, își riscă postul... Cu părere de rău, nu am reușit să consimt, m-am ridicat și am plecat, iar manuscrisul Animalelor a fost azvârlit undeva în nu știu ce sertar. Au trecut astfel câteva luni și, întorcându-mă după prima mea călătorie în Vest, „plictisit” și enervat de scurgerea vremii, țin minte că mă aflam cu Coca, căreia eu îi spuneam Maria, la un restaurant nu foarte central și, amețit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
următoare, treptat, treptat “am intrat În pâine”. Mi s-a repartizat ca spațiu de lucru cămăruța de lângă bibliotecă, În care se găseau boxa termostat pentru uscarea lamelor și pentru culturile bacteriene și o masă mare de stejar În ale cărei sertare erau sute de cutii de țigări din carton, care adăposteau de praf și uscăciune blocurile de parafină, În care erau incluse probe din cele mai diferite procese patologice. La Început pregăteam lamele pentru confecționarea preparatelor permanente, apoi am preluat și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lui Ammon. Profesorul foarte atent la fiecare cuvânt al meu, m-a oprit, spunându-mi: Corpusculii Babeș -Negri se găsesc În celulele ganglionare. Nu! În cele piramidale, am ripostat eu. Nu! În celulele ganglionare, a reluat profesorul și scoțând din sertarul biroului tratatul lui Hutyra-Marek, biblia infecționiștilor din acea vreme, mi-a demonstrat “negru pe alb”. Eu, consultant, În general, al literaturii franceze și italiene, am făcut ochii mari și m-am pierdut complet. Problema rămânea deschisă. Abia după consultarea mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]