4,171 matches
-
ziarele timpului, i-au făcut pe oameni să se apropie, să știe să se apere, să reziste la înfruntări, să-și revendice drepturile cu maturitate, unii dintre ei, înrolați în Armata Română, printre care Lascăr Lutia și Ion Grămadă au sfințit în 1916 cu jertfa lor tranșeele dezrobirii. Numai decât dragostea de neam, de limba română a fost mobilul și rostul îndărătniciei muncii gazetărești a unor condeie care au pregătit și contribuit politic și moral la Marea Unire. Stăpâniți peste 200
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Era vorba despre biserica din Arsura „un sat aproape de Prut, în județul Fălciu”, construită după o chetă, din casă în casă, organizată de fiul satului și familia, înzestrat cu clopote, picturi și icoane, cu candelabre, policandre și alte odoare scumpe, sfințită la 21 iunie de către Î.P.S.S. Mitropolitul Nicodim al Moldovei și de către P.S.S. episcopul Tit Simedria de la Bălți și P.S.S. episcopul Nifon de la Huși”... În anii 1962-1967, când lucram ca secretar al Sfatului Popular din raionul Huși, având și calitatea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la Școala normală din Suceava, iar gimnaziul și teologia la Cernăuți. După terminarea anului al treilea s-a căsătorit cu Elena, fiica preotesei văduve Cehovschi din Ceahor. În anul 1843 a terminat studiile și la 29 iunie 1843 a fost sfințit în preot și repartizat spre păstoria comunei Ceahor în care a stat 20 de ani. De la 1862 a fost chemat să lucreze în Consistoriu, în anul 1865 a fost înaintat la treapta de consilier consistorial, în 1874 se călugărește cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vindea totul ca să se mute, Nea Sandu îi spunea, de la care au achiziționat și o impresionantă colecție de discuri. În scurt timp, cu căldura și iubirea lor, au putut numi acea locuință „acasă“ și au înțeles cu adevărat de ce omul sfințește locul și nu invers. Când au terminat, încă atât de fragezi, cei doi copii erau bărbați deja înăuntrul lor. Cristi mai ales, care a trebuit de-atunci să aibă grijă de toți. Se ocupa de treburile gospodărești, o ajuta pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
este un tot incoerent, un mozaic făcut din petice care se ignoră unele pe altele? Tradiția înțelege prin acest termen convențional teritoriul străbătut de Isus, pământul care l-a văzut născându-se, crescând și murind, sau pe care l-a sfințit el însuși atingându-l la propriu sau numai cuprinzându-l cu privirea. Acest pământ al simțirii, acest pământ al durerii este un memorial cu margini imprecise și a cărui denumire, ignorată de Evanghelii, datează de prin secolul al IV-lea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
kamikaze de la Jenin și liderii talibani ai Moscheii Roșii de la Islamabad pot fi percepuți ca descendenți ai vizirului Afdar și ai lui Saladin. Mă îndoiesc că miniștrii noștri se visează vreodată în Tancred și în Sfântul Ludovic. Dumnezeu nu mai sfințește curajul militarilor noștri (supraînarmați și submotivați). Indulgența deplină și întreagă pentru păcate, luarea în grijă a familiilor și a bunurilor pelerinului plecat de către cler, certitudinea pe care o aveau "victimele săbiei ismaelite" de a merge drept în rai, cohortele Cerului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numai o sută de metri dincolo de frontieră. Apoi zona a fost închisă de către armată, iar cetățenii israelieni n-au mai avut dreptul că intre în Teritorii. Cazinoul a fost transferat pe un vas, în largul portului Eilat, off-shore. Pământul e sfințit, marea nu. Și cu atât mai rău pentru această enclavă încercată, locuită de vreo zece mii de palestinieni sau mai mult. Ea nu cuprinde niciun israelian, și n-a fost deloc bântuită de Intifada (să fie oare vreo legătură între aceste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar fi o dovadă în confirmarea acestor presupuneri. Apoi, ridicarea unei biserici la Borzești și dăruirea acesteia cu un Tetraevanghel, fără ca aici să fi avut loc o faptă de seamă, a fost pusă, de asemenea, în legătură cu intenția voievodului de a sfinți locurile copilăriei. Legenda stejarului din Borzești, care evocă un moment din copilăria lui Ștefan, se leagă în felul acesta de anumite realități pe care ni le sugerează documentele. Creșterea și instruirea copilului, spune legenda, sunt miraculoase, ursitoarele menindu-i o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ai noștri le tăiaseră calea”. Cei mai mulți istorici au considerat, așadar, că prima incursiune tătară a avut loc în anul 1469. Un indiciu în acest sens îl constituie sfințirea Putnei. În inscripția așezată pe biserică se arată că aceasta a fost sfințită la 3 septembrie 1470. În anul respectiv, 3 septembrie cădea luni, zi în care nu se putea sfinți o biserică, dar o duminică, în 3 septembrie, cădea în anul 1469. În Letopisețul de la Putna II se arată că „În anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anul 1469. Un indiciu în acest sens îl constituie sfințirea Putnei. În inscripția așezată pe biserică se arată că aceasta a fost sfințită la 3 septembrie 1470. În anul respectiv, 3 septembrie cădea luni, zi în care nu se putea sfinți o biserică, dar o duminică, în 3 septembrie, cădea în anul 1469. În Letopisețul de la Putna II se arată că „În anul 6978 (1470) august 20, au venit tătarii, mulțime mare, și s-a bătut cu ei Ștefan voievod la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
venit tătarii, mulțime mare, și s-a bătut cu ei Ștefan voievod la dumbrava de la Lipinți, lângă Nistru. Și a gonit urma lor și a luat toată prada lor. Și apoi s-a întors cu izbândă și a venit să sfințească hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mâna preasfințitului mitropolit, chir Theoctist și a episcopului Tarasie și cu egumenii tuturor mănăstirilor.” Dacă autorul letopisețului se putea înșela în privința anului în care au năvălit tătarii, data sfințirii bisericii mănăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la baza turnului. Sfințirea bisericii a avut loc la 3 septembrie 1469 și la ea au fost de față mitropolitul Theoctist, episcopul Tarasie de la Roman, arhimandritul Ioasaf de la Neamț și 64 de arhierei, preoți și diaconi. Mai înainte de a fi sfințită, la 15 septembrie 1466, Ștefan cel Mare cumpăra de la familia de boieri Babici satul Jivcovul de Sus, cu poienile, fânețele, izvoarele “și cu toate veniturile și hotarele care au ascultat de demult de acest sat”, și le dăruia bisericii sale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acoperit cu frescă. Zugravii au știut, însă, să îl folosească, introducând teme noi și mărind înălțimea personajelor. Ținând seama de simbolurile, care joacă un rol foarte însemnat în mentalitatea oamenilor din Evul Mediu, hramul bisericilor, data la care au fost sfințite, nu a fost ales întâmplător. Primul gând a fost acela de a marca semnul luptei, pe care a dus-o și de a mulțumi protecției divine care i-a fost acordată. Hramul primei biserici, biserica de la Pătrăuți a cărei construcție
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1), astrul diurn își pețește sora (aflată în timpul țesutului), fapt ce conduce la o cosmogonie: apariția „ochiului de noapte al lui Dumnezeu”: „Dumnezeu îns-o scotea/ Și sus pre ceriu-i punea:/ Pre Soare la răsărit,/ Iar pe Lună la sfințit -/ Lumea să o vederească/ Mai mult să nu se-ntâlnească” (Maidan - CarașSeverin). Crearea aștrilor prin jertfă umană constituie un topos cu răspândire universală; imaginarul arhaic românesc are un echivalent tocmai în Mexic, spre exemplu, unde un mit spune că „soarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
niciodată. La căsătoria mea cu Eugenia el m-a lăudat: "Rădășanu a fost foarte bun elev în Școala Normală ". Maria soția lui are vârsta mea adică 86 de ani. Am fost sănătos în clasa I-a până la Patronul Școalei Normale: "Sfinții Trei Erarhi", 30 ianuarie, când am dansat și eu cu elevii din clasele mai mari, dar am răcit și m-am îmbolnăvit. Am stat o lună în infirmerie și pe urmă am fost trimis acasă o umbră de băiat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ale Muzeului nostru de Antichități, cuprinzând și vestita Cloșcă cu puii de aur, singura urmă de trecere a goților pe la noi. Valori incalculabile care toate sânt pierdute ! Tot ce era mai de preț, tot ce alcătuia o bogăție nobilă și sfințită de veacuri în durerile neamului nostru, toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate - faima mănăstirilor și a singuraticelor schituri - astăzi nu le mai avem ! Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
spune că în Craiova s-au născut și s-au format trei oameni care au între timp lucrări publicate la Editura "L'Harmattan" (Ionel Bușe, Bogdan Ghiță, fiul lui Marius Ghica, Camil Moisa) poate vei accepta faptul că zicala omul sfințește locul nu e vorbă-n vânt. La urma urmei, nu trebuie să exagerăm cu centrele de putere și cu instanțele mediatice și de promovare, oricât de mult credit le acordăm în epoca propagandei deșănțate. Nasc și la Craiova oameni și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ani. Estimp, tatăl meu încă duce în cîrcă trupul meu accidentat de un tractor cu șenile, sovietic. Mă duce în spate și fratele meu mai mare Bandajat cu semne de întrebare.. Fratele meu mai mic oficiază În această pagină, Sfințită De maica noastră, Elisabeta... Crezi în inspirație? Cât datorezi inspirației și cât travaliului din opera ta? Este inspirația de natură divină? O anchetă a revistei "Lire", de acum trei ani, despre "desuetul" concept de inspirație, realizată între scriitori importanți de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acestea. Am rămas corijenți la toate. Acolo toată lumea te respectă, te iubește, Îți oferă loc, Îți oferă ceva și pe deasupra un zâmbet prietenesc. Acolo toți Îți spun soră și frate. Cu adevărat de la Sfintele Locuri și lumea s-a mai sfințit și-i modestă. Sunt foarte simpli toți: și femeile și bărbații. Ei nu poartă cravate ca la noi, nici cercei și nici femeile nu poartă. Iată, s-a făcut ora târzie și ne culcăm. Noapte bună! Noaptea a trecut ca
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, mai erau unii care Îl iubeau pe Domnul și sufereau mult, plângeau și le era milă de El. Până astăzi vin pelerini din toate colțurile lumii să parcurgă acest Drum sfințit de Dumnezeirea care a venit la noi, păcătoșii. A venit să ne salveze. Da, să ne salveze. Iar noi, ce-am făcut? L-am răstignit! Vai, vai ce păcat! El ne-a făcut și ne face numai bine, și noi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o vază cu flori, crini albi și... atât. Cam atâtea se pot vedea cu ochii trupești, dar cu ochii sufletului vezi mult mai multe. Când intri ești pământean iar când ieși ești altul, transformat, mai plin de Duh Dumnezeiesc, te sfințești din sfințenia Sfântului Mormânt. Acolo Cerul și Pământul se unesc, se Îmbrățișează și ne transformă și pe noi. E atât de sacru, de sfințitor și tainic. Ai dori să stai cu Domnul, parcă-ar fi În mod real acolo și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Constantin și mama sa, Elena. Este frumos marcat În mozaic locul unde a fost Crucea pe care a fost răstignit Domnul. Poți Îngenunchea, săruta locul, te poți ruga și poți aprinde o lumânare. E foarte mișcător acest loc sfânt. E sfințit prin Sfânta Cruce a Domnului. Crucea este ca o statuie pe un soclu Înalt, iar pe părțile Crucii Împăratul Constantin și mama sa Elena. Pe pereții peșterii sunt icoane mari și frumoase. Mărețe În taina lor. După ce ne Închinăm și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fiecare ia apă În sticle, apoi beau, se spală pe față, se stropesc pe corp. E foarte bună la gust și e binefăcătoare pentru toți. Îți luminează mintea și inima, iar trupul parcă ar căpăta noi puteri. Te Întărești, te sfințești. Am mulțumit pentru toate și am plecat. Muntele Tabor Muntele Tabor este deosebit de frumos, Înălțător și sfințitor. El este În formă de con și cu o Înălțime de 588 m. Este frumos Îmbrăcat În multă verdeață. Multe soiuri de copaci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
portocali și alte soiuri. Și multe flori, fel de fel, care mai de care, parcă se Întrec În coloritul lor atât de frumos, și cu un parfum de te Îmbată mireasma lor. Și alte plante nemaiîntâlnite. Toată această vegetație te sfințește numai când o privești și te gândești la Mâna lui Dumnezeu care le-a făcut cu atâta măiestrie și ce frumusețe a pus În toate câte vezi. Rămâi uimit ce poți vedea. Și asta pentru că ne iubește Dumnezeu și pentru ca să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
6 august când e sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului și se face slujba cuvenită, se lasă un nor. Norul este luminos, cuprinde acest munte și transformă firea omenească de pe el, cred că și toate plantele se transformă și se sfințesc. De aceea cred că se păstrează acea sfințenie. Toți care ajung pe acel munte primesc ceva În interiorul sufletului, o transformare. Că nu degeaba aici S-a schimbat Domnul la Față Înaintea ucenicilor. Ca să-i transforme pe ei și pe noi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]