3,065 matches
-
a ordinului este un cerc cu margini interioare și exterioare aurii, având gravat pe un smalț de culoare roșie inscripția cu litere convexe: "ПМР. Орден Почета". În centrul secțiunii centrale a ordinului, pe un smalț de culoare verde, este un simbolism adițional de culoare aurie - imaginea unei cărți deschise pe un ciocan, înconjurate de o roată dințată stilizată și de un spic de grâu. Numărul individual este încrustat pe reversul ordinului. Medalia Ordinului este prinsă printr-o ureche de o panglică
Ordinul de Onoare (Transnistria) () [Corola-website/Science/313337_a_314666]
-
Constantin Banu). Adoptând o stilistică proprie marilor publicații culturale europene, revista se bucură de un succes imens în epocă. Flacăra încearcă să-și mențină obiectivitatea și echidistanța, în paginile ei colaborând scriitori reprezentând toate curentele epocii - neoromantism, modernism, realism și simbolism -, uneori în același număr al revistei. Revista are, încă de la lansare, colaboratori de prestigiu: George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif, Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Demostene Botez, George Bacovia, Alexandru Macedonski, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Alexandru
Flacăra () [Corola-website/Science/313438_a_314767]
-
Ibels și Paul Ranson, care împărtășeau ideile sale, Sérusier formează gruparea "Leș Nabis" (din limba ebraica: ""nebiim"" înseamnă "profet" sau "persoană care primește semne din lumea de dincolo"). Ei se întâlnesc cu regularitate, dezbătând diverse teorii ale artei, discutând despre simbolism, ocultism, esoterism etc. Mai tarziu, la acest grup se alătură Armând Seguin, Édouard Vuillard și Ker-Xavier Roussel. După plecarea lui Paul Gauguin în Tahiti, în 1891, grupul se destramă, fiecare pictor luând o direcție individuală. În vara anului 1892, Sérusier
Paul Sérusier () [Corola-website/Science/313812_a_315141]
-
Lea Goldberg e mai puțin emfatică și înfrumusețată față de cea a generației de poeți ebraici dinaintea ei, ca de pildă Bialik și Tshernichowski apucând în mod evident calea modernismului. Ca și contemporanul ei, Nathan Alterman ea a fost influențată de simbolismul rus, dar spre deosebire de Alterman, ale carui versuri abundă în jocuri de muzicalitate și în metafore, nu totdeauna ușor de descifrat, Lea Goldberg s-a îndepărtat de polul formal-senzual în direcția unei poezii mai meditative, caracterizată prin claritatea subiectelor. Ea nu
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
conține unul dintre cele mai mari hit-uri ale sale, cântecul "Kolișcik" (în ). I-a luat trei ani până când a ales versiunea finală. O parte semnificativă din melodiile lui se referă la codurile secrete din închisorile din Rusia și la simbolismul tatuajelor prizonierilor. Cântecele sale descriu vidul emoțional și disperarea deținuților care sunt separați de familiile lor și de cei dragi. El a scris, de asemenea, multe piese de dragoste și cântece despre orașul Tver. Lui Krug i-a placut asocierea
Mihail Krug () [Corola-website/Science/322885_a_324214]
-
, cunoscut în literatura Română ca Luchi sau Luca Ion Caragiale, (n. 3 iulie 1893 - d. 7 iunie 1921) a fost un scriitor și traducător român, care a aparținut deopotrivă atât simbolismului, parnasianismului, cât și literaturii moderniste. A fost cel de al doilea fiu (după Mateiu Caragiale) al marelui dramaturg Ion din căsătoria acestuia cu Alexadrina Burelly. Fără îndoială, Luca a fost fiul preferat și iubit, care, spre deosebire de Mateiu, nu trebuia să
Luca Caragiale () [Corola-website/Science/319900_a_321229]
-
de figuri de copii, ca și maternitățile dar și figurile eroice sau legendare, alcătuiesc tematica preferată a busturilor sau lucrărilor turnate în piatră artficială, și unele și altele demne de reținut pentru finețea caracterizării, pentru pătrunderea psihologică, dar și pentru simbolismul fiecărui ansamblu de forme. Viziunea lucrărilor modelate se înscrie sub semnele unei concentrări a expresiei, care este și mai evidentă în cazul lucrărilor realizate prin cioplire. În cazul lui Gocan, forma este în mare măsură rodul unei intervenții deliberate și
Eugen Gocan () [Corola-website/Science/318954_a_320283]
-
a culorilor cuprinde o arie foarte largă, întrucât culorile pot fi asociate, în diferite părți ale lumii, elementelor primordiale, dimensiunii spațio-temporale. poate fi studiată cel mai ușor folosind un dicționar de simboluri. Doi dintre autorii care s-au oprit asupra simbolismului în general, și asupra culorilor în particular sunt Jean Chevalier și Hans Biedermann. În continuarea lucrării vor fi structurate caracteristice făcute de aceștia în dicționarele de simboluri pe care le-au tipărit. (Chevalier, 1969; Biedermann, 1998). Roșu Este culoarea cel
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
poezia română modernă. Lucian Blaga, una din cele mai mari personalități artistice, a dezvoltat prin scrierile sale un sistem filosofic complex, încă neînțeles suficient. Mircea Eliade este astăzi considerat cel mai mare istoric în domeniul religiilor. Romanele lui dezvăluiesc un simbolism mistic, de factură pre-creștină, păgînă. Născut în România, Tristan Tzara, un poet și eseist francez, este fondatorul dadaismului, o mișcare revoluționară nihilistă din artă. Mai târziu, el a abandonat nihilismul pentru suprarealism și marxism. S-a stabilit la Zürich unde
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
(n. 16 iulie 1872, Cornești, Iași — d. 13 noiembrie 1914, Iași) a fost un poet, prozator, reprezentant al simbolismului român. A urmat școala primară și liceul la Iași, între 1879 și 1890, când a părăsit studiile pentru a se dedica scrisului. A călătorit în Italia, Franța, unde a studiat literatura la Sorbona, Elveția și Spania, revenind în țară în
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
Cireșul lui Lucullus" (proză). A mai scris și alte volume de proză, între care amintim doar câteva: "Povestea celor necăjiți" (1911), "Fantome" (1911), "Oglinda fermecată" (1912), "Triumful vieții"(1912), "Steluța". Dimitrie Anghel este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în literatura română. El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor și procedeul sinesteziilor. Este un contemplativ, un visător, care aduce în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în literatura română. El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor și procedeul sinesteziilor. Este un contemplativ, un visător, care aduce în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
influențele străine. Totuși, conform lui George Călinescu, această ambiție s-a manifestat doar printr-o „mare influență culturală”, jurnalul continuând totuși să fie unul eclectic, la care colaborau atât tradiționaliștii rurali ai „tendinței naționale”, precum și adepții unor curente cosmopolite precum simbolismul. Călinescu și Vianu au fost de acord cu faptul că "Sămănătorul" a fost, în mare parte, promotorul unor reguli mai vechi, trasate inițial de "Junimea". Vianu mai adaugă și că aportul lui Sadoveanu la cercul literar a fost principalul element
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrata cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se înțelege și modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent. Adesea se considera că poeți că Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarmé este cel care îl întruchipează cel mai bine
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
de manifestare, propriu acestui curent. Adesea se considera că poeți că Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Paul Verlaine fac parte din acest curent, dar Stephane Mallarmé este cel care îl întruchipează cel mai bine în poezie. Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din care făceau parte poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas. Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul "Le Figaro". În acel articol, Jean Moréas vorbește despre o artă
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilități și proclama că poezia trebuie să sugereze, nu să descrie. La acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă, negând gândirea științifică, raționalista. Pe drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
acestea adaugă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic. Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia modernă, negând gândirea științifică, raționalista. Pe drumul deschis de simbolism au pășit ulterior Arthur Rimbaud cu experieța clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu de simboluri". În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceală și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
precoce, un selfmademan, care promitea o operă literară de substanță, deschizător de drum în literatura simbolistă, îndeosebi după apariția volumului de poeme „Fecioara în alb” (București, 1902), fiind „primul poet simbolist autentic, teoreticianul profund și subtil al noului curent literar, <Simbolismul românesc>, fenomen component și sincron cu cel european, avangardist și care precede pe confrații literari, Al. Macedonski, și urmat de Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, G. Bacovia, N. Davidescu și gălățenii Alfred Moșoiu și Eugeniu
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia publica în revista bârlădeană "Vitraliu" poemul ”Tu ai murit”, dedicat memoriei lui (apud. Constantin Ciopraga, Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV, nr. 5-6
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
omul. Valoarea operei poetice", în „Rod nou”, I, nr. 4, aprilie 1934. BĂDĂUȚĂ 1929: Al. Bădăuță, " Rânduri pentru o comemorare de sfert de veac", în Viața literară, IV, nr. 115, 26 octombrie 1929. BĂLU, IANCU 2005: Ion Bălu, Marin Iancu, "Simbolismul românesc"., Erc Press, 2005 BEICĂ 2010: Lavinia Daniela Beică, "Monografia simboliștilor români (Bacovia George 1881-1957, Macedonski Alexandru 1854-1920, Petică Ștefan 1891-1904", "Minulescu Ion 1881-1944"), Craiova, 2010. BINDER 1924: Doctor Binder, Ștefan Petică - Mici contribuțiuni la biografia lui, în „Adevărul”, XXXII
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Colecția STUDII, Editura Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2011, pp.16-19. BOLDEA 2012: Iulian Boldea, "Teme și variațiuni", cap. „Un simbolist aproape uitat: Ștefan Petică”, Colecția Istorie & Teorie & Critică Literară, Editura EuroPress Group, București 2012, pp. 49-53. BOTE 1966: Lidia Bote, "Simbolismul românesc", E.P.L., București, 1966, p. 31, 39, 43-44, 46, 49, 56, 58, 59, 61, 63, 68, 72, 86-88, 200, 203, 209, 211, 234, 237, 247, 248, 250, 258, 262, 270, 271, 276-277, 280, 298, 303, 309, 310, 315, 327, 329
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan Petică", în „Ethos”, I, nr. 1, 1944, pp. 31-37. BRATU 1963: Savin Bratu, "Lupta de idei în critica noastră literară (1900-1916)", în „Viața românească”, 15, nr. 6-7, iun. - iul. 1963, pp. 202-203. BUCUR 1968: Marin Bucur, "Literatorul. Tribună a simbolismului", în „Marin Bucur. Reviste literare românești din secolul al XIX-lea”, Ed. Minerva, București, 1968, pp. 374-375. BUȚURCĂ 1978: Ștefan Buțurcă, Expoziția "Creion și mină", în „Viața Nouă”, Galați, 26 mai 1978, pp. 5-6. CAION 1905: Caion, "Un mort: Șt.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
E. Lovinescu, "Scrieri", I, Editura pentru literatură, 1969. MACEDONESCU 1965: Liviu Macedonescu, "Amintiri despre Șt. Petică, "4 august 1965. MACEDONSKI 1902: Al. Macedonski, "Fecioara în alb", în „Carmen”, II, nr. 4, 10 noiembrie 1902, p. 15. MANOLESCU 1987: Nicolae Manolescu, "Simbolism: Ștefan Petică", în "Despre poezie", Cartea Românească, București, 1987, pp. 174-180. MANOLESCU 2008: Nicolae Manolescu, "Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură", Editura Paralela 45, Pitești, 2008, pp. 174-180. MARINO 1966: Adrian Marino, "Viața lui Alexandru Macedonski", E.P.L.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Freamătul”, Bârlad, nr. 1-3, ianuarie - martie 1912, pp. 32-33. MERLO: Roberto Merlo, "Un secolo frammentario: breve storia delle traduzioni di poesia romena in italiano nel Novecento", Philologica Jassyensia, An I, Nr. 1-2, 2005, pp. 197-246. MICU 1963: Dumitru Micu, "Începuturile simbolismului românesc," în „Viața românească”, XVI, nr. 67, iunie-iulie 1963, pp.150-153. MICU 1964: Dumitru Micu, "Istoria literaturii române", vol. I, (1900-1918), (Ștefan Petică), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964, pp. 182-184. MICU 1964: Dumitru Micu, "Literatura română la începutul secolului
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]