5,259 matches
-
anumite ritualuri orgiastice 35. Procesul de asimilare se intensifică ulterior, sub regalitate, când auzim vorbindu-se de prostituția sacră a celor două sexe. Sanctuarele sunt clădite după modelele canaaneene. Ele comportă un altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe zeița canaaneană cu același nume), vase pentru libațiuni. Printre obiectele rituale, reținem pe cele mai importante: teraphim-ii (idoli sau măști) și efod-urilc (la început un veșmânt aplicat idolului), în jurul sanctuarelor se organizează personalul cultual care le și păzește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
-se în ceva foarte mic" (Mahăbhărata, V, 9, 2 sq.; încă în RV, I, 32, 14). și zămisliseră zeii. Indra n-a făcut decât să-i despartă pe părinții cosmici și, fulgerându-1 pe Vrtra, el a pus capăt imobilității, "virtualității", simbolizată de modul de a fi al dragonului 34. După unele tradiții, "modelatorul" zeilor, Tvaștr, al cărui rol nu este clar în Rig Vadă, își construise o casă și a creat Vrtra în chip de acoperiș și de pereți ai acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și justifică un rit în Brăhmanas: Vișnu este identificat sacrificiului (Satapatha Br., XIV, I, l, 6), și sacrificatorul, imitând ritualic cei trei pași ai săi, este asimilat cu zeul și atinge Cerul (I, 9, 3, 9 sq.). Vișnu pare să simbolizeze simultan întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea Cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea. Rig Veda (VII, 99,2) precizează că el sprijină partea superioară a Universului 44. Textele Brahmana insistă asupra relațiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Br., 1,7,4,9). Epitetele se îngrămădesc: e numit Siva, "grațiosul", Hara, "distrugătorul", Samkara, "salvatorul", Mahădeva, "marele zeu". Potrivit Vedelor și Brahmanelor, Rudra-Siva pare o epifanie a puterilor demonice (ori cel puțin ambivalențe), populând spațiile sălbatice și pustii; el simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul vracilor"). S-a discutat mult despre originea și structura originară a lui Rudra-Siva, considerat de unii drept zeu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cinci rânduri, aveau uneori forma unei păsări, simbol al ascensiunii mistice a sacrifiantului la cer. Ritul agnicayana a dat loc la speculații cosmogonice care au fost decisive pentru gândirea indiană. Sacrificarea unui bărbat repeta autosacrificiul lui Prajâpăti, iar construcția altarului simboliza crearea Universului (§ 75). 73. Sacrificiile supreme: "asvamedha" și "purușamedha" Cel mai important și cel mai celebru ritual vedic este "sacrificiul calului", asvamedha. El nu putea fi îndeplinit decât de către un rege victorios, care câștiga totodată demnitatea de "Suveran universal". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
probabil o ceremonie autonomă, având drept scop întărirea soarelui, slăbit în urma anotimpului ploios. Interesul ritului pravargya constă mai ales în caracterul său de "mister" și în faptul că reprezintă cea mai veche ilustrare de pâjă, i.e. de adorarea unei divinități simbolizate într-o icoană. Cf. J. A. van Buitenen, The Pravargya, pp. 25 sq., 38, și passim. India înainte de Gautama Buddha cu alți o sută de cai. Patru sute de tineri veghează asupra lui ca sa nu se atingă de vreo iapă. Ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
E posibil ca asvamedha să fi fost la origine o sărbătoare de primăvară, mai exact un rit celebrat cu ocazia Anului Nou. Structura sa comportă elemente cosmogonice: pe de o parte, calul este identificat cu Cosmosul (= Prăjăpati) și sacrificiul său simbolizează (adică reproduce) actul Creației. Pe de altă parte, textele rigvedice și brahmanice subliniază raportul calului cu Apele. Or, în India, Apele reprezintă substanța cosmogonică prin excelență. Dar acest rit complex constituie în același timp un "mister" de tip ezoteric, "într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și atingând Cerul. Stropirea întruchipează Apele care coboară din Cer, de-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el știe că viața sa este deja hotărâtă de către destin, moira sau aisa, "soarta" sau "partea" care i-a fost atribuită - adică, pe scurt, timpul acordat până la moarte 29. Prin urmare, moartea era hotărâtă în momentul nașterii; durata vieții era simbolizată de firul pe care îl teșea divinitatea 30. Totuși anumite expresii precum "moira zeilor" (Odiseea, 3, 261) sau "aisa lui Zeus" (Iliada, 17, 322: Odiseea, 9, 52), lasă să se înțeleagă că Zeus însuși a hotărât sorțile. În principiu, el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să se presupună că zeul era personificat de către arhonte. Dar W. Otto subliniază pe bună dreptate importanța mărturiei lui Aristotel 10. Basilinna primește zeul în casa soțului ei, moștenitorul regilor - și Dionysos se revelă ca rege. Probabil că această unire simbolizează căsătoria zeului cu toată cetatea, cu urmări faste imaginabile. Dar este un act caracteristic pentru Dionysos, divinitate a epifaniilor brutale, care cere să i se proclame public supremația. Nu se cunoaște nici un alt cult grec în care un zeu să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este prezentată doar într-o stare profundă de degradare, ceea ce, de altfel, corespunde perfect trăirilor transmise de eul poetic, ci este ea însăși una dintre cauzele acestei degradări, invazia abisalului, a instinctualului pe care asemenea elemente ale spațiului exterior le simbolizează coincide cu moartea sufletească: "Prin sângele nostru vin câinii de ling -/ ne biruie iarba, ne mistuie somnul" (Partitură). Viața însăși este doar descompunere și atunci nici rememorarea trecutului nu mai poate fi cale de recuperare a forței vitale, ci alunecare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
națională, iar forțele nucleare strategice, aflate în centrul strategiei nucleare, principal instrument al acesteia. CAPITOLUL II Linii teoretice dominante și elemente de gândire strategică în politica externă a SUA și Federației Ruse La sfârșitul anului 1989, căderea zidului Berlinului a simbolizat sfârșitul sistemului bipolar, a divizării impuse de către Războiul Rece. Germania se reunifică în 1990. În 1991, URSS se destramă, Rusia și majoritatea fostelor republici sovietice se confruntă în următorii ani cu dificultăți economice, sociale și militare. SUA intervin în Irak
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
fost de acord că este necesară participarea pe scară largă a aliaților europeni la politica nucleară, iar armelor nucleare tactice desfășurate de către SUA, rămase în Europa li s-a atribuit mai degrabă un rol politic decât un rol militar, ele simbolizând angajamentul SUA pentru Europa de Vest, precum și angajamentul țărilor europene de a împărți riscurile și rolurile descurajării extinse. În Conceptul Strategic din 1991, legătura dintre armele nucleare ale SUA și angajamentul SUA către Europa a fost exprimată astfel: prezența nord-americană convențională și
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
a placerilor. Atmosferă Parisului este cea a dragostei, "son propre est d'engendrer un désir sans fin" [Bancquart, 2002, p.321]. Legătură dintre personaj, spațiu și peisaj este dintre cele mai strânse. Personajul este asociat spațiului prin metonimie și îl simbolizează prin metaforă. Astfel, suprarealiștii au asociat global Parisul cu femeia [Tadié, p.77]. Figură Parizienei oferă observații interesante despre cauzele și efectele urbanismului asupra personajelor. Parisul este un oraș-androgin, având atât trăsături masculine (caracterul sau expansiv și colonial, agresiv și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
superioritatea intelectuală feminină (când este cazul) prin scoaterea în evidență a intereselor mărunte. Astfel, ele au reușit să înșele vigilenta bărbaților 214. Trebuie însă să ne dăm bine seama că aceasta stratagema nu a fost una benevolă, cadrul intrigilor feminine simbolizează impasul situației personajului feminin. Referindu-se la această situație, Condorcet subliniază că femeia, lipsită de drepturi legale, împrumuta căi ocolite pentru a-și exercita influență 215. Doamna Girardin explică în felul acesta situația paradoxala a femeii franceze, care nu are
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în care comportamentul social este implicat în situații mondene; 2. universul microsocial, în care conduitele individuale sunt implicate în situații intime; 3. universul mixt, în care universul macrosocial se înterpătrunde cu universul microsocial, comportamentul fiind implicat în situații private. Pariziana simbolizează depășirea cadrului comun al condiției feminine. Modelul tradițional este pentru ea inhibitiv și neinteresant, plictisind-o de moarte și împingând-o la diferite aventuri și extravaganțe: "Cette existence, qui durăit à présent depuis sept ans, sans la fatiguer, sans lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
călătoriile, preferând decorul serei celui natural. Este sugestiv că doamna Grandjean, devenind tot mai Pariziana, este obsedată mai mult de separarea să de Paris și de amantul ei decât de sănătatea fiicei sale260. Astfel, Parisul și străinătatea, Parisul și provincia simbolizează pentru Pariziana acum două universuri diferite, cu avantaje și dezavantaje de ordin diferit. Scenă la hipodrom Călătoria și cursele de cai sunt o ocupație mondenă, constituind un prilej de spectacol inedit 261, la care femeile participa cu plăcere 262. Nana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
regizorii ruși dau un sens nou ideii de cultură a actului teatral, fundamentând căi ale creativității în domeniul teatrului. Dacă Meyerhold și Tairov sunt acaparați de ideea organizării spațiului scenic, în care actorului îi este destinat rolul de a-l simboliză, pentru Stanislavski problemă centrală este cea a expresivității actorului. Dominantă vizuală devine principiu generator al constituirii imaginii scenice și, prin această, al dezvăluirii căilor imaginarului în opera de artă. Femeia oferă un spectacol definit de vestimentație și cadru. Importantă imaginii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dîner fut banal et gai, un de ces dîners où l'on parle de tout et de rien" [Maupassant, Bel-Ami, p.73]. Străinii reproșează în mod curent francezilor că vorbesc mult pentru a spune lucruri puține. Locurile comune ale limbajului simbolizează în contextul sfârșitului secolului al XIX-lea "le vide de l'existence" [Bancquart, p.219]. Limbajul de salon poate fi definit că o conversatie de un nivel intelectual mediu, între comunicarea pur utilitara și discursul teoretic. Limbajul de salon se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
multor domenii, având același spirit de noutate și competivitate 403. Hipnoză estetică față de costum explică grijă și uneori sacrificiile Parizienei. Elementele vestimentare duc la căutarea de sine în mijlocul unei mulțimi eterogene. Femeia pariziana este marea afacere a economiei franceze, care simbolizează artă consumului. Emma Bovary este una din primele victime ale societății de consum; imitând modă pariziana, ea cade în nevroza consumului. Renée din La Curée va fi o altă victimă a gusturilor sale pretențioase, care se va ruină plătind cheltuielile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
celor doi candidați nu are sens decât pentru galerie, pentru cei conduși de irațional, de cei fără minte. A trecut vremea emoțiilor cosmice când energiile națiunii educate (intelectualii, societatea civilă) se mobilizau pentru a face front comun împotriva Imperiului Răului, simbolizat de un bolșevic cu fașă umană. Guvernanții din ultimii ani ne-au lecuit de această iluzie și, cu excepția vocilor interesate în obținerea de sinecuri, nimeni nu mai îndrăznește acum să spună că asistăm la o polarizare decisivă, înspăimântătoare, a forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
coboară din Dacia” și atunci „când s-a compus stema regilor catolici, în secolul al XV-lea, a fost nevoie pe lângă acvilă, Leul Leonului și Turnul Castiliei, a fost nevoie să se înscrie și însemnele personale ale regilor, care să simbolizeze noblațea și dreptul lor de suveranitate. Aceste însemne sunt jugul și săgețile (simboluri ale dacilor - n.a.) la care se adaugă Nodul Gordian - mitul lui Alexandru, simboluri care n-au dispărut, fiind menținute și azi pe stema noului stat al Spaniei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Prezența mitului În creația populară e semnalată și de Romulus Vulcănescu care vede În „Zburător” o semidivinitate, făptură cu o mare capacitate de metamorfozare. El „este o semidivinitate erotică de tipul incubilor (demon masculin), un daimon arhaic de factură malefică. Simbolizează toate formele de sexualitate, de la cea puberală până la aceea isterică a femeilor care trăiesc numai pentru plăcerile trupești.” Desigur, Zburătorul constă În ceea ce se poate numi practică magică, pentru că În lumea stăpânită de asemnea viziuni, există protagoniste vrăjitoare care cultivă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
claustrată În negrul castel, metaforă a spațiului limitat, unde se află omul terestru, ea devine „aptă” să intre, după cum spune Marin Mincu, Într-o aventură de cunoaștere. 2. Luceafărul este de asemenea o metaforă simbol. Pe de o parte el simbolizează geniul uman, ori una din coordonatele aspirației omului spre cunoașetrea absolută, dar poate reprezenta o proiecție a „eului” liric, un „alter ego”. La Început, Luceafărul este un obiect al visului romantic, menit să evolueze În subiect. De ce Luceafărul n-ar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
infern, peste adâncimile subterane. Făptura sa stranie, ca și Înaintarea sa este o caracteristică a visului și se asociază cu efectul produs asupra fetei de Împărat. 7. Iubirea astrului este mai presus de orice Închipuire umană, În ciuda imposibilității comunicării, aceasta simbolizând voința supremă a geniului de a se apropia de lumea pământeană: „Da, mă voi naște din păcat Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege...” Chemarea fetei reprezintă o tentație fantastică. Ea riscă astfel să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]