4,326 matches
-
Interludiul acesta, al liniștii rău prevestitoare, este compozițional realizat magistral de scriitorul care pregătește fundalul pentru descărcarea de violență ce va urma: mișcarea epică a răscoalei țărănești și pulsul accelerat al unui timp de excepție. în partea a treia a Simfoniei - Scherzo - revine pulsul activ din prima mișcare a simfoniei. Expozeul tematic conduce de fiecare dată spre rememorarea motivului principal, cel al destinului, fiind o reîntoarcere la atmosfera dramatică a primei părți. Motivul obsedant al celor patru sunete reapare într-o
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
magistral de scriitorul care pregătește fundalul pentru descărcarea de violență ce va urma: mișcarea epică a răscoalei țărănești și pulsul accelerat al unui timp de excepție. în partea a treia a Simfoniei - Scherzo - revine pulsul activ din prima mișcare a simfoniei. Expozeul tematic conduce de fiecare dată spre rememorarea motivului principal, cel al destinului, fiind o reîntoarcere la atmosfera dramatică a primei părți. Motivul obsedant al celor patru sunete reapare într-o formă aproape identică, servind de astă dată ca material
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
Tablourile se succed rapid, imaginile vizuale împletindu-se cu cele auditive. Din corul de mai multe voci, ideea posesiunii pământului apare ca într-un lung refren, cuprins într-o gamă întreagă de izbucniri și aprobări gălăgioase. în ultima parte a Simfoniei - Allegro molto- eroul beethovenian vede descătușându-se în el imense energii latente, care-l propulsează spre înălțimi spirituale, de unde ne strigă încurajator: „îndrăzniți, eu am biruit lumea!” Ni se dezvăluie prin acordurile solare ale acestei părți contururile unui om prometeic
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
-l propulsează spre înălțimi spirituale, de unde ne strigă încurajator: „îndrăzniți, eu am biruit lumea!” Ni se dezvăluie prin acordurile solare ale acestei părți contururile unui om prometeic, puternic, liber, demn de a purta flacăra dătătoare de lumină, netemător în fața destinului. Simfonia ne apare astfel, din perspectiva finalului monumental, optimist, ca fiind expresia sonoră a voinței de demnitate și încredere în victoria noastră asupra sorții. Partea finală a romanului, Apusul, se încheie cu imaginea simbolică a dârzeniei țăranilor, care speră într-un
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
aduc aminte de alte două filme: Victoria și al ei husar (melodramă probabil tot austriacă - mă încânta husarul...) și Iancu Jianu, film românesc, în care vibram din rărunchi pentru haiduc; amintirea lui mi-o redeșteaptă și azi partea ultimă din Simfonia scoțiană de Mendelssohn - se vede că această muzică acompania filmul. Atracția sexuală față de ostașul din casă a continuat și ea să se manifeste. Seara, după ce-și lepăda hainele ca să se culce, mă înfățișam în odaia ordonanței, dornic să „mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
urechea vrăjită de el. Fără pregătire muzicală teoretică alta decât cea sumară din școală (tata se mulțumise cu Istoria muzicii a lui Combarieu, din care conspectase pentru uzul meu, încă mai demult, pe bilețele de blocnotes liniat, comentarii explicative de simfonii, oratorii, concerte de vioară și pian, sonate etc. și cu obligația - nu totdeauna bucuros acceptată de mine - de a asculta concomitent execuția radiofonică) și, mai ales, fără ureche muzicală (ah! anii de chin, cu vioara sub gât și cu portativul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
literalmente) de plăcere la audierea, din Londra, a operei Wozzeck de Alban Berg. Curând mi-au devenit „familiari“ și Debussy, și Ravel, și Stravinski, și Schönberg și atâția alții care totuși se amestecau pentru mine cu adorația încă totală pentru simfoniile lui Beethoven, dar și cu interesul față de Rogalski, Nona Ottescu, Jora, Paul Constantinescu, parizienii Stan Golestan și Marcel Mihalovici (dintre toți românii înșirați mai sus, singurul care mă mai incită). Mă interesa școala românească de muzică tot așa cum mă interesa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stelele pe care le priveam cu gândul acasă. Spuneam că dorința de a cunoaște lucruri noi m-a ajutat și ea să rezist. Tu mă cunoști (cred), știi că citeam din trei cărți simultan, știi că-mi plac poezia și Simfonia V de Beethoven, știi că-mi place frumosul. Nu am pregătirea profesională să interpretez arta, dar am suflet și vibrez. Au fost perioade grele în viața mea când m-am temut de această vibrație. Îmi ascundeam inima sub o mască
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Fluxului Conștiinței, dar ea s-a manifestat fără opreliști mai ales de la 1950 încoace. Recurgi la ea cu premeditare ori din instinct? PA. Nu mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca un compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționezi hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Tocmai de aceea nici nu fac diferența între ficțiune și biografie. Sunt adesea întrebat care mi se pare mai de preț și zău dacă văd vreo deosbire între ele. E ca și cum ai întreba un compozitor dacă-i place o anume simfonie mai mult din întreaga lui operă. Muzica e muzică, scrisul e scris, toate formele de scris sunt la fel. Așa că pentru mine a scrie un roman e același lucru cu a scrie biografie ori studiu istoric. Avem de-a face
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prerial, anul VIII) Victoria de la Marengo 1801 Urcarea pe tron a lui Alexandru I al Rusiei 9 febr. (20 pluvios, anul IX) Pacea de la Lunéville 15 iulie (26 mesidor, anul IX) Semnarea Concordatului 1802 Chateaubriand: le Génie du Christianisme Beethoven: Simfonia "Eroica" 25 martie (4 germinal, anul X) Pacea de la Amiens 10 mai (20 floreal, anul XI) Consulatul pe viață 1803 28 martie (7 germinal, anul XI) Fixarea valorii francului 1804 Răscoala sîrbilor contra turcilor 21 martie (30 ventos, anul XII
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar nici plugul, nici avionul nu se găsesc în stare de natură. Ele sunt născocite și meșteșugite de puterea spiritului pentru a sluji scopurilor practice ale vieții omenești. O pictură e făcută cu elemente din natură, cum sunt culorile; o simfonie cu elemente din același rezervor, cum sunt sunetele; dar nici pictura și nici simfonia, care corespund unor aspirații superioare, nu se găsesc în stare de natură. Prin tot ce creează omul, combinând și transformând elementele, se manifestă năzuința de a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
născocite și meșteșugite de puterea spiritului pentru a sluji scopurilor practice ale vieții omenești. O pictură e făcută cu elemente din natură, cum sunt culorile; o simfonie cu elemente din același rezervor, cum sunt sunetele; dar nici pictura și nici simfonia, care corespund unor aspirații superioare, nu se găsesc în stare de natură. Prin tot ce creează omul, combinând și transformând elementele, se manifestă năzuința de a stăpâni natura văzută, fie în scop practic de a o folosi cantitativ, fie în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o mașină care, odată inventată, se repetă în milioane de exemplare și s-ar putea folosi fără să angajeze sufletul. O filosofie ca a lui Platon, o pânză de Leonardo, un roman de Dostoievski, o statuie de Michelangelo sau o simfonie de Beethoven s-au creat o dată pentru totdeauna, ca exemplare unice, fără repetiție. Măreția lor stă în unicitatea lor și în atracția spre înălțimile simbolice, pe care o exercită asupra sufletelor. Ele nu se reproduc obiectiv ca mașinile, ci subiectiv
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ești în rugăciune de adorare. Bineînțeles, aceste restricții ortodoxe au repercusiuni dincolo de Biserică, în creația culturală. Nici în afară de cult popoarele ortodoxe n-au zămislit o sculptură monumentală și o muzică instrumentală de strălucirea și de amploarea artei statuare și a simfoniei occidentale. Unde lipsește stimulentul direct al religiei, lipsește și bogăția formelor de artă în discuție. Ar fi o absurditate să credem că popoarele ortodoxe n-au dispoziții naturale pentru sculptură și pentru muzica simfonică. Exemplul grecilor, care din cel mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de mașină, după concepția mecanică a civilizației moderne. Puneți un tablou cubist alături de o Madonă de Rafael pentru a avea imaginea tragică a decadenței culturii moderne, devenită autonomă sau secularizată. Același proces de degradare se poate urmări în muzică, de la simfonia lui Beethoven la cacofonia stridentă a compozițiilor moderniste; în literatură, de la romanul lui Balzac și Dostoievski la pornografia freudistă, sau de la poemul eminescian la behăielile animalice ale dadaismului; în arhitectură, de la linia monumentală clasică la cutiile de chibrituri suprapuse unele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și o frumusețe ideală, pe care arhitectul a cunoscut-o numai cu gândul. Să luăm un alt exemplu, mai neobișnuit. Compozitorul de geniu, care a fost Beethoven, asurzise de la o vreme. Și totuși, în pofida acestui defect, el își auzea divinele simfonii. Și fără îndoială că le auzea în pura lor idealitate mult mai frumoase decât le-ar fi ascultat executate de orchestră. Auzul lui, mort pentru lumea din afară, se desfăta în armoniile ideale ale sunetelor nesunate, ce-i umpleau spiritul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum e vuietul vijeliei, cum e mugetul uriaș al mării, lucruri ce toarnă în noi impresii colosale, de parcă vor să ne strivească, toate s-ar putea reproduce într-o simfonie, dar atunci muzica ar căpăta un caracter umoristic. Rareori un compozitor, voind să dea un accent pastoral operei sale, folosește un tril de pasăre, scurt, pe care îl pierde apoi imediat în valurile armoniilor. Imitația naturii în muzică iese din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iese din marginile artei și alunecă în senzaționalul acrobatic. Gândiți-vă la Ciocârlia, care e o imitație admirabilă, dar în același timp o piatră de încercare pentru prestidigitația vioristului sau pentru agerimea grumazului unui cântăreț din nai. Există totuși în simfonia modernă o așa zisă muzică descriptivă. O reprezintă îndeosebi Richard Strauss, mai cu seamă prin Simfonia Alpilor, în care vrea să descrie negurile muntelui, povârnișul ghețarilor, vibrația zăpezii în soare și toate fenomenele vieții alpestre. Dar nici unul din aceste momente
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imitație admirabilă, dar în același timp o piatră de încercare pentru prestidigitația vioristului sau pentru agerimea grumazului unui cântăreț din nai. Există totuși în simfonia modernă o așa zisă muzică descriptivă. O reprezintă îndeosebi Richard Strauss, mai cu seamă prin Simfonia Alpilor, în care vrea să descrie negurile muntelui, povârnișul ghețarilor, vibrația zăpezii în soare și toate fenomenele vieții alpestre. Dar nici unul din aceste momente nu l-ai distinge dacă în timpul execuției n-ai urmări mereu textul literar care te lămurește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai înaltă, care, făra ele, n-ar exista”(Jacob Burekhardt: H’eltgeschichtliche Betrachtungen, p. 60-61 ). Un templu nu există până nu apare arhitectura, un tablou nu există până nu apare pictura, o statuie nu există până nu apare sculptura, o simfonie nu există până nu apare muzica și nici un poem până nu apare poesia. Apariția artei e un salt gigantic deasupra naturii. Din nu știu ce adâncimi tainice, arta aduce pe lume o nouă ordine de lucruri care, prin structura lor sui generis
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
arta se integrează ordinii naturale, mistica ordinii supranaturale. Una e din lumea aparențelor frumoase, cum zice Delacroix, cealaltă din lumea certitudinilor divine. Contemplarea vastității unei mări înfuriate e sublimă, contemplarea patosului dezlănțuit al unui amor primăvăratic e sublimă, contemplarea unei simfonii, care seamănă cu susurul imens al flăcărilor unui incendiu, e de asemenea sublimă; dar poate înlocui acest sublim estetic, al strălucitoarelor aparențe, sublimul real și supranatural al dumnezeirii, manifestat în religie? Iată cum se clarifică și cum se înlătură confuzia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a raiului creștin e androgină; zeii și zeițele Olimpului practică un desfrâu fără limită. Raiul creștin e împărăția apatică, adică lipsită de patimi, după chipul impasibilității dumnezeiești, unde numai iubirea pur spirituală face să vibreze sufletele ca note în universala simfonie de laudă adusă Creatorului. Olimpul e ros de partide în ceartă și de josnicii. E locul să spunem cu Sfântul Grigore de Nazianz: unde e luptă e dezbinare și unde e dezbinare e nimicire. Olimpul conține într-adevăr principiul nimicirii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dureroasa lui singurătate. „O, Providență, fă numai o dată să-mi răsară și mie o zi curată de bucurie!” Dar ziua aceasta nu va veni niciodată. Tragică restriște pentru om, cerească transfigurare pentru geniu! Căci din infernul acesta s-au zămislit Simfonia IX și Missa solemnis, în care culminează opera lui. Simfonia IX întrupează în muzică ideea unui paradis lăuntric, pe care am găsit-o la Dostoievski, paradis ce s-ar putea realiza prin iubirea universală coborâtă în sufletele oamenilor. Sensul ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
răsară și mie o zi curată de bucurie!” Dar ziua aceasta nu va veni niciodată. Tragică restriște pentru om, cerească transfigurare pentru geniu! Căci din infernul acesta s-au zămislit Simfonia IX și Missa solemnis, în care culminează opera lui. Simfonia IX întrupează în muzică ideea unui paradis lăuntric, pe care am găsit-o la Dostoievski, paradis ce s-ar putea realiza prin iubirea universală coborâtă în sufletele oamenilor. Sensul ei spiritual se lămurește din Oda bucuriei a lui Schiller, muzicalizată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]