28,739 matches
-
de fier sudată pe puntea docului pentru fixarea postamenților pe care se așează nava la andocare și am căzut cu nasul într-o altă bucată de fier. Nu știu cât de credibilă a fost povestea mea, însă eram sigur că cei doi soldați implicati cu mine în accident nu vor avea curajul să spună adevărul, știind că-i așteptau zile bune de arest. Salvarea a venit destul de repede și m-a dus la policlinica militară, însă când au desfăcut pansamentul pus de cei
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
de ore mai înainte. Am ajuns repede. Pe mine nu mă durea atât de tare lovitura, încă eram încălzit și amorțit. Când urcam scările spre etajul doi unde erau saloanele de la ORL și sala de operație, auzeam cum comentau niște soldați pe lângă care treceam: Măi, a venit un marinar căruia i-a explodat o grenadă în mână și l-a orbit. Câtă fantezie poate avea un om. Nici nu știau despre ce este vorba și gata, stabiliseră verdictul - explozie de grenadă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
masă. Mă mai ajutau colegii de cameră, militari din toată regiunea și toate armele. A doua zi știam de la asistente că va veni fratele meu care a dat telefon să se informeze, în ce stadiu mă aflu. Ajutat de un soldat am ajuns în curtea spitalului și stăteam liniștit pe o bancă în parc, așteptându-l. Desigur, că nu-l puteam vedea, dar celalte simțuri erau perfecte, așa că am auzit când a întrebat pe cineva dacă știe unde sunt. Întâlnirea a
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
spate a unei ambarcațiuni N.A.]. Se lucra de zor în stațiunea Neptun și începuse să trimită și marinari din toate unitățile aflate cu navele legate la Cheul Sulfuros, cum era cunoscută zona. Numai eu rămâneam cu sergentul de serviciu, vardia[ - Soldat în serviciu de pază al unei nave], curierul - ajutorul vardiei și bucătarul. Mă mânca la ficați că nu sunt și eu prin Neptun. Mai erau câteva zile până când trebuia să ne liberăm și toată suflarea din anul doi de armată
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
că tocmai când coboram din cabină, hop și comandantul navelor Dragoare de bază, cu mult mai mari decât “scoicile” noastre cum le numeam noi, rangul doi[ - Echivalentul gradului de locotenet colonel la armata de uscat.] Luță. El răspundea de toți soldații de la nave repartizați la munci prin Neptun. - Soldat, ce-i cu tine într-o mașină civilă? mă luă el la rost imediat. - Să trăiți, tovarășe comandant, m-am plimbat și eu cu un consătean, rudă de-a mea prin stațiune
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
comandantul navelor Dragoare de bază, cu mult mai mari decât “scoicile” noastre cum le numeam noi, rangul doi[ - Echivalentul gradului de locotenet colonel la armata de uscat.] Luță. El răspundea de toți soldații de la nave repartizați la munci prin Neptun. - Soldat, ce-i cu tine într-o mașină civilă? mă luă el la rost imediat. - Să trăiți, tovarășe comandant, m-am plimbat și eu cu un consătean, rudă de-a mea prin stațiune, minții ei pe loc. - Șapte zile de arest
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
om cu mințile mereu rătăcite care spusese totuși multe adevăruri, așa că îi dăruise o pungă de aur drept răsplată, apoi poruncise unei gărzi să-l sugrume. Era un gest de mare respect față de șaman, iar aurul ajunsese, conform tradiției, la soldatul din gardă... Eee, nu putea să lase o asemenea informație să scape către trupe. Le scădea moralul, le mai dădea idei generalilor... Era acum în culmea gloriei, avea cel mai mare imperiu din istorie, în urma sa rămăsese o mare de
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
pofta de jaf și omoruri este una care fascinează oamenii. Porni să facă dreptate și în triburile învecinate unele care sprijiniseră venirea la putere a dușmanilor săi. Succesul a fost pe măsura bunelor sale intenții ceea ce a sporit semnificativ numărul soldaților care voiau să-l însoțească mai departe în această mare operă de binefacere. Numai că, acum îi trebuia un obiectiv măreț, ceva care să merite efortul și să aducă și bani la visteria armatei. Capitala chinezilor i se păru cea
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
chinezii, cocoțați acum pe zidurile înalte, răspundeau cu măscări total nepotrivite cu milenara lor cultură. Doar că el, spre deosebire de ei, avea timp! După doi ani de asediu, foamea și molimele au redus semnificativ cheful de glume foarte tâmpite făcute de soldații chinezi, dar și la căderea zidurilor orașului. Cronicile de război au menționat faptele de arme ale cuceritorilor, provocând chiar uimirea chinezilor, mari experți în nobila artă a torturilor, față de abilitățile incontestabile, vorbim de același domeniu, al acestor barbari despre care
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
purta aproape în fiecare seară discuții prelungite. Știa că înțelepții, deși nu totdeauna folositori, ba chiar de multe ori doar niște cârcotași nesuferiți, scriu, ori scrisul este cel care nemurește omul și faptele sale. Din această cauză era, spre nedumerirea soldaților, foarte tolerant cu ei. Urmară apoi ținuturile perșilor, ale sciților, ale slavilor, iar acum se afla în nordul Mării Caspice și privea spre viitoarele cuceriri. Simți cum lumina sângerie a apusului îi intră ca o forță în trup și o
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
de arme și obuze, trăind în fiecare zi sub presiunea războiului și amenințarea inamicilor, se pot întâmpla două lucruri: cedezi în fața situației sau te adaptezi la ea. Mărioara a avut tăria de caracter necesară unui copil neformat să se alăture soldaților în luptă. La vârsta de doar 12 ani, Măriuca a luat parte în primul război mondial. Fetița locuia cu bunicul său în satul Răzoare, aceștia rămânând singurii locuitori când a început lupta. Bătălia cu germanii le-a transformat livada în
MĂRIUCA ZAHARIA-COPILUL CU SUFLETUL UNUI SOLDAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383404_a_384733]
-
luptă. La vârsta de doar 12 ani, Măriuca a luat parte în primul război mondial. Fetița locuia cu bunicul său în satul Răzoare, aceștia rămânând singurii locuitori când a început lupta. Bătălia cu germanii le-a transformat livada în sediul soldaților români, nucul cel mai înalt fiind folosit pe post de turn de observație. În cele din urmă ostașul este lovit de dușmani, pentru ca Măriuca să își dea viața în încercarea reușită de a-l înlocui și de a furniza informațiile
MĂRIUCA ZAHARIA-COPILUL CU SUFLETUL UNUI SOLDAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383404_a_384733]
-
zadarnică. Dar există încă eroi de care ne mândrim că sunt în viață: EROII CARE LUPTᾸ PENTRU ZIUA DE AZI CEA FᾸRᾸ DE RᾸZBOAIE! PENTRU DEMOCRAȚIE! Ariton Monica clasa a XI a B Referință Bibliografică: Măriuca Zaharia-copilul cu sufletul unui soldat / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1186, Anul IV, 31 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MĂRIUCA ZAHARIA-COPILUL CU SUFLETUL UNUI SOLDAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383404_a_384733]
-
1980 din 02 iunie 2016. „Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni și pentru sine”.- Voltaire Dicționarul definește Onoarea (din latina honos, honoris) ca integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste, reputație, prestigiu, faimă, vază. Sunt dați ca exemplu soldații, încă din cele mai vechi timpuri care, erau nevoiți să respecte un Cod de onoare. Pentru ei, onoarea a rămas o îndatorire constantă în conduita lor de războinici. Codul de onoare fiind aplicat în diferite compartimente ale vieții, și dorindu
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
-i rostul în ... Citește mai mult „Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni și pentru sine”.- VoltaireDicționarul definește Onoarea (din latina honos, honoris) ca integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste, reputație, prestigiu, faimă, vază. Sunt dați ca exemplu soldații, încă din cele mai vechi timpuri care, erau nevoiți să respecte un Cod de onoare. Pentru ei, onoarea a rămas o îndatorire constantă în conduita lor de războinici. Codul de onoare fiind aplicat în diferite compartimente ale vieții, și dorindu
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
10 Aprilie 1918. Dar visul frumos se spulbera in 28 Iunie 1940, când, ca urmare a pactului secret Ribbentrop-Molotov din 1939, Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței au fost ocupate abuziv de ruși. La 22 Iulie 1941, urmând ordinul generalului Antonescu: „Soldați, vă ordon, treceți Prutul!”, armatele române au eliberat Basarabia și nordul Bucovinei, dar numai pentru trei ani, căci la 23 August 1944 rușii au ocupat din nou Basarabia pentru a patra oară. Timp de o jumătate de secol rușii au
DE ZIUA BASARABIEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383537_a_384866]
-
Într-o unitate militară de pe lângă București ce era așezată în mijlocul câmpiei, schimbul gărzii înainta prin noapte, pentru a efectua schimbarea santinelelor. Soldatul Ionuț era și el în acel schimb al gărzii, trebuia să intre în post era bucuros pentru că văzuse fișa santinelelor la corpul de gardă și știa că el era în postul cinci iar la postul șase trebuia să fie santinela
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Ionuț era și el în acel schimb al gărzii, trebuia să intre în post era bucuros pentru că văzuse fișa santinelelor la corpul de gardă și știa că el era în postul cinci iar la postul șase trebuia să fie santinela soldatul Emil pe care el îl stima foarte mult. Iar după obiceiul santinelelor ce treceau prin posturile cinci și șase știa că în acea noapte puteau stă de vorbă, pentru că cele două posturi erau apropiate iar de pe un dâmb ce era
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
o respectaseră și deși se comportase bine cu ei, el niciodată nu putuse să-i spună mama și cel puțin în inima lui niciodată nu putuse lua locul mamei lor. Nu ii plăceau încăierările, bețiile, bancurile proaste, pe care unii soldați aveau o pasiune în ale povești de asemenea nu bea, nu fuma, datorită sportului pe care il făcuse, dar și datorită educației pe care o primise. În acea noapte era bucuros că îl avea în postul șase pe soldatul Emil
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
unii soldați aveau o pasiune în ale povești de asemenea nu bea, nu fuma, datorită sportului pe care il făcuse, dar și datorită educației pe care o primise. În acea noapte era bucuros că îl avea în postul șase pe soldatul Emil pentru că era unul din cei pe care el îi stima și aprecia. Aveau câteva lucruri în comun erau sportivi Emil practicase și el în viață civilă diferite sporturi, era un tanar puternic cu o statura bărbăteasca, insă cam ciudat
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
cu o statura bărbăteasca, insă cam ciudat dintr-un anume punct de vedere, aveai impresia că el trasase un cerc în jurul său în care nu lasă pe nimeni să intre, deși era acolo trăia că toți ceilalți acea viață de soldat era adâncit în el însuși, Ionuț îl surprindea adesea pe gânduri, meditativ, dădea impresia unui tânăr absorbit în contemplarea unor teme de importanță universală. Nu se unea cu acei soldați ce uneori mai fugeau prin sat să se distreze, nu
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
deși era acolo trăia că toți ceilalți acea viață de soldat era adâncit în el însuși, Ionuț îl surprindea adesea pe gânduri, meditativ, dădea impresia unui tânăr absorbit în contemplarea unor teme de importanță universală. Nu se unea cu acei soldați ce uneori mai fugeau prin sat să se distreze, nu vorbea vulgar, nu se certă cu ceilalți, insă soldații și unele cadre militare îl respectau pentru că își îndeplinea îndatoririle de soldat și nu făcea probleme. Ionuț însă avea impresia că
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
adesea pe gânduri, meditativ, dădea impresia unui tânăr absorbit în contemplarea unor teme de importanță universală. Nu se unea cu acei soldați ce uneori mai fugeau prin sat să se distreze, nu vorbea vulgar, nu se certă cu ceilalți, insă soldații și unele cadre militare îl respectau pentru că își îndeplinea îndatoririle de soldat și nu făcea probleme. Ionuț însă avea impresia că Emil era ca un vulcan ce încă nu erupsese însă credea că în viața civilă o va face, îi
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
teme de importanță universală. Nu se unea cu acei soldați ce uneori mai fugeau prin sat să se distreze, nu vorbea vulgar, nu se certă cu ceilalți, insă soldații și unele cadre militare îl respectau pentru că își îndeplinea îndatoririle de soldat și nu făcea probleme. Ionuț însă avea impresia că Emil era ca un vulcan ce încă nu erupsese însă credea că în viața civilă o va face, îi dădea impresia unui tânăr mistuit în interiorul sau de o pasiune sau de
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
în post că la doisprezece ziua m-am obișnuit într-o oarecare măsură cu tot sistemul asta milităresc însă la început mi-a fost tare greu la București la regiment nu mă puteam acomodă mi se părea imposibilă viața de soldat pentru mine.“ ,, În noaptea asta te simt cu chef de vorbă nu că în acele nopți pe care le-am mai stat pe aici și nu prea ai vorbit. Hai să te întreb ceva ca să te descos puțin sunt și
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]