5,168 matches
-
totul avea loc doar pe jumătate (păstratul linguriței în zaharniță dura doar trei secunde, iar amestecatul în ceașcă șase). După ce termina toate acestea, ducea ceașca spre nas (niciodată nasul spre ceașcă) și inspira de opt ori aburul. Abia după aceea sorbea la intervale regulate licoarea. Admirabil! În schimb, doamna Monika Ivanova servea cafeaua fără zahăr: nu din pricina diabetului, ci fiindcă, în general, nu folosea nici un fel de îndulcitor. Și, pe deasupra, doamna Monika Ivanova bea toată cafeaua din ceașcă din cel mult
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Înapoi la adevăr! Numai că adevărul ia-l de unde nu-i... Reperele sînt deregulate, bulversate în sistemul coercitiv din care "eroii" au încercat să fugă. Vrînd să pășească în ținutul ademenitor al lumii aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cum suntem, ne raportăm doar la timpul personal, ca și cum ar fi o achiziție sau un „bun” privat. Neputând să ne proiectăm la o temporalitate mai largă, cosmică, divină, intrăm rapid În criză și ne apucă amețeala. Ne mișcăm la repezeală, sorbim timpul pe nerăsuflate, Îl maximizăm, facem mai multe decât ne permit limitele lui. În acest fel, Îl deteriorăm, „ieșim” din timp sau ne „păcălim” prin fabricarea unor iluzii ale eternității (confecționăm strategii de prelungire a vieții, de perpetuare a tinereții
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o hermeneutică a mai știu eu ce verset biblic, Își dă cu părerea În legătură cu o recentă ieșire la rampă a unui demnitar al zilei. „Hai, să trăiți!”, spune cu voce baritonală la un moment dat ridicând paharul, Îndemnându-ne să sorbim cu toții din vinul liturgic ce așteaptă să fie aprobat de nu știu ce instanță europeană. Noi, mesenii, ne Încurajăm din priviri, prindem vervă, poftă și alunecăm pe nesimțite Într-un registru cât se poate de firesc și chiar neprotocolar. Mi-l imaginez
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ce sat oamenii au rămas fără preot, ba dincolo o biserică de patrimoniu stă să pice, ba niște pământ de la o mănăstire trebuie recâștigat de la falșii proprietari. Notează pe un colț de hârtie o idee ca să nu-i scape, În timp ce soarbe pe nerăsuflate o gură de cafea. Cu ochii Încă pe hârtie, pune ceașca la locul ei ghicind de la distanță farfurioara de pe noptieră (iar aici scena imaginată se Încheie). „Haideți, mâncați, iată, aveți și sărmăluțe În foi de viță, În foi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
inclusă În deschiderea cărții) e datată 19 septembrie 1844. Ce consemnează scrisoarea? Dincolo de o suită de volute retorice nu lipsite de interes, stă notat negru pe alb că volumul lui Barbey e și el Încheiat În 1844, cu toate informațiile sorbite de la harnicul căpitan (fie din manuscrisul acestuia, pe care Barbey Îl putuse consulta și Înaintea tipăririi, datorită lui Trébutien, fie din bogata lor corespondență, ba chiar din discuții deschise, față În față). Deși lui Jesse i se șterpelește cu bună
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
istoria și filosofia științelor, Editura Polirom, Iași, 2005, pp. 188-194. 891 Iată cuvintele memorabile pe care le folosește John Maynard Keynes pentru a descrie posibilitățile de viață ale unui londonez la începutul secolului XX: "Londonezul putea să comande prin telefon, sorbindu-și ceaiul de dimineață în pat, diversele produse ale lumii întregi, atâtea câte considera necesar. și să le primească rapid la domiciliul său; în același moment și prin aceleași mijloace putea să-și investească averea în resursele naturale și proiectele
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de pluie. (Et leș montagnes où sont-elles ?) (Romanescu, 1998 : 9) Comme des gouttes de pluie, leș instants tombent de l'auvent pur de l'éternité. (Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) [...] și-n pieptu-mi larg credința mea o sorb puternică din soare. (Dar munții unde-s ?) (Blaga, 2010 : 32) Et dans mon âme s'installe la foi Lumière venue du saint soleil. (Et leș montagnes où sont-elles ?) (Romanescu, 1998 : 9) Et mă large poitrine tire du soleil să puissante
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice că „misia poetică” s-a încheiat: volumul O beție cu Marx, ca și Pamfletele vesele și triste din „Academia Cațavencu
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
de contrarii, așa că bărbatul venit în vizită e un vulpoi însurat cu o găină, așa cum tatăl lui e un lup însurat cu o oaie; nu e nici o mirare că pe fondul unei foarte banale conversații mondene vulpoiul se repede și soarbe oul pe care găina tocmai l-a depus pe fotoliu) și mergând până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu trei, ci cu mai
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară și din clipa prezentă, când burgul este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanță a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoțiile vin dinspre și se întorc întotdeauna la lectură, carte, motive livrești. Ca și A. I. Odobescu, C. peripatetizează grațios și bonom. Numai că, „paralizat de discreție” (G. Călinescu
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
peste mulțime, am văzut capul zburlit al lui Pașka. A ascultat câteva minute, apoi a bombănit, acoperindu-mi cu ușurință vocea cu glasul lui aspru de bas: - Prin urmare, așa, ești mulțumit? Toți tâmpiții ăștia atâta așteaptă. Uite cum îți sorb scornelile! Nimeni nu ar fi îndrăznit să-l contrarieze singur pe Pașka într-o înfruntare. Dar mulțimea are un curaj foarte specific. I-a răspuns un mârâit indignat. Pentru a liniști spiritele, am precizat pe un ton conciliant: - Ba nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu erau microfoane, cei ce vorbeau mulțimii adunate se mutau de la o tribună la alta. Pe fețele tuturora se citea fericirea. Era ceva ce te făcea să uiți totul și să nu te mai saturi privind marea de capete ce sorbeau vorbele oratorilor. Seara, În timp ce ne Întorceam spre casă, am trecut pe lângă cimitirul unde tata Își dormea somnul. Frate, dacă ar ști tata ce s-a Întâmplat! zic eu, Întorcând capul spre cimitir. Întunericul se așternuse și era liniște. Aproape de ieșirea
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
spaimă... un sunet nu s-aude, Mai albă, tot mai albă la față ea se face {EminescuOpVIII 90} Privind cu ochii țintă și fața-i piere. Tace. Ea ar țipa... dar țipetu-n pieptu-i se îngaimă Pe mort cu ochi-l soarbe și moartă e de spaimă. BOGDANA (se-ntoarce) Nu! Nu! Mă-nșală ochii. Și într-aievea văd: Bogdan dormea acolo, la dânsul mă reped Și când discoper manta... când o descopăr! A! SAS Ce ai? Ce ai [, Bogdano]? Vino-ți în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bate și inima-mi din piept, Cum pot în astă lume o clipă să trăiesc Văduv de-a ta ființă ce-o îndumnezeiesc!... 2254 [BOGDAN] O, lasă-ți fruntea dulce și albă pe-al meu umăr, Eu vreau să-ți sorb din gură cuvinte fără număr Și, fie vorbe bune sau fie vorbe rele, Totuna mi-i, totuna, m-am îndrăgit în ele, Tu leneș-visătoareo cu amăgeli cochete, Reped zâmbiri și lacrimi privirile-ți șirete Acuma-s îndărătnici, acuma-mi imputează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a fost să fie... Bogdane, te iubesc. 9 2306 [BOGDAN] Au n-au putut sub frunte privirea mea să sece Nebun de aș fi fost... Și să fi rămas orb, Veninul crud și dulce în ochi să nu-l mai sorb. {EminescuOpVIII 123} 10 2275 [MAMA ANNEI] Dă jos marama... [ANNA] Dă-o... Doamne, e voia lui, Eu... nu voi... 11 2275 [MAMA ANNEI] Să-i spun că totdeuna la dânsul ai gîndit? C-ai așteptat mult, fată, pîn' te-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătrână. Cu evlavia-aceea voi trebui negreșit Să ascultați învățu-mi de anii-mi limpezit. Și eu-s o carte veche ce Dumnezeu a scris, De Ștefan tâlcuită cum el m-a înțeles Când, ca un soare mândru cu inima de jar Ce soarbe nori de aur din marea de amar, El m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-i este fiică. 7 2254 ACT IV SC[ENA] 1 MAIO Am văzut-o cu ochii [de] angel cu aripe de senin - aducerea aminte o face să-noate mereu în apa-lumină ce-nundă ființa mea - inima mea dorește s-o soarbă în nemărginirile ei - și speranțele mele aleargă pe pașii umbrei fugitive. 8 2257 (O masă întinsă și coprinsă de boieri) [ȘTEFAN] Dragi boieri a noastră viață E ca noaptea cea cu ceață, Care, tristă, lungă, rece, Nesimțită fuge, trece, Pasul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
senină Ce-și îneacă-a ei lumină În seninul unei mări. O, astfel pierdută-n raze, O, icoană-a frumuseței, Albă floare-a tinereței, Fiica mea, copilu meu, Las' să-mbăt slaba-mi privire În angelica ta față, Las' să sorb nouă viață Din adânc, din ochiul tău, Dulce îngere de pază, Cu aripa ta de raze TU lumini orbitu-mi trai. {EminescuOpVIII 188} Tu ești ziuă, eu sânt noapte, Tu ești cântec, eu sânt șoapte, Eu sânt iarnă, tu ești mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stângă, ea aude strigătele poporului -" Trăiască Petru Rareș! " - Ea atunci se lasă un moment pradă unui vis de fericire și de amor - cu Petru. Dar din corul bisericei s-aude cântând ca din ceri Voi să fiu vergină sântă, ea soarbe paharul până-n fund și cade-n genunchi. Petru intră -" Te-am căutat, el e mort, tu ești a mea. Atunci când vrea să puie mâna pe ea, s-o ia-n brațe, ea scoate pumnalul, se repede la el, dar, limpezită
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de ură, de-o ură ce nu trece Căci e săpată-n piatră... privește-mă pe mine, Căci voi să-ngălbinească chiar sufletul din tine! Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor Seamănă cu privirea îngerului-omor. Moartea strecurată trist în vine. Să-ți soarbă sângele de-l ai din Ștefan, pentru că numai acela, sângele, te-a sfințit și te-a ținut neatins. Acuma, Petre Majă, tronul Moldovei e al tău Căci Dumnezeu ți-l dete... Dumnezeu și eu. {EminescuOpVIII 192} CEL DIN URMĂ MUȘATIN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d-a fi uitate. Tot ce era umbră, adică suflet, în infern s-adună să strige lui Joe. Străbunii Romei s-adunară unde se fierb nourii Carpaților, care, ieșind prin pământ, încongiură creștetele lor. Ei se consultară asupra Daciei, nourii sorbeau gândirile lor, ca să-nsuflețească creștetele Carpaților. Suindu-se ca creieri de munți, ei răsuflau în fulgere și esprimau în tunete ideile furate de la străbunii Romei. Toți munții era înviați, numai dasupra tuturor sta sura lor diademă, împăratul Carpaților, mut, rece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nimic, acelui om beat de omor, e sufletul Moldovei... numele lui e numele Moldovei... O, Satana n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai mult foc pe-o vergină, nimicul n-a sorbit neciodată cu [mai] multă lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în pustiurile sale plîngînda soarte a Moldovei. Ei bine, desfă aste două, smulge moartea din mormânt, smulge-un Vodă de pe tron; căci mormântul în care zace
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, Satana n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai mult foc pe-o vergină, nimicul n-a sorbit neciodată cu [mai] multă lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în pustiurile sale plîngînda soarte a Moldovei. Ei bine, desfă aste două, smulge moartea din mormânt, smulge-un Vodă de pe tron; căci mormântul în care zace acea moarte a fost râzătorul palat al vieței. Hilariu! oare creștinul va urma lumina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost copilă, da, ai trăit pentru tine, căci erai prea debilă pentru ca să fii mașină - astăzi, când ești matură, ți-a venit timpul să fii ceea ce trebuie să fii. Noi valurile mărei, el uraganul ce ne mână, ne face spume, ne soarbe-n nouri. El e râul, noi valurile... stânca stană noi n-o putem coprinde. Noi toți suntem Ca râul care cântă trecutul unei stânci, Dar stânca e eternă și valu-i trecător. 2258 D i n A C T [U L
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]