2,941 matches
-
ar putea fi de cotitură! De întoarcere la cenușiul blocant dar cel puțin neutru moral. Căte momente de cotitură, atătea ispite cărora le tot cade pradă bietul personaj. Întoarcerea e imposibilă. Odată purtat pe aripile largi ale marketingului, ori ale speculativului financiar, e greu să cobori de bunăvoie. Mecanismul minciunii are cumplitul viciu de a se perpetua de la sine, odată pornit. Începi să locuiești în poveste ca în propria ta viață. Începi să locuiești pe un balon de săpun. Sau să
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
În mari sate sau orașe În devenire. În iconografia și sfera religioasă reapar statuete feminine, femei-pasăre și motive ornamentale, neobișnuit de asemănătoare cu cele leptolitice din aceleași localități: unii cercetători consideră că „venerele” au devenit „zeițe-mamă”. Dacă această continuitate este speculativă, nu se poate spune același lucru despre marele fenomen care are loc concomitent: uniformitatea imaginilor mitice și a simbolurilor care unesc primele societăți agrare din zona Europei sud-orientale. Asemănările sunt atât de accentuate, schemele conceptuale și grafice atât de recurente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pot fi amintite și alte cazuri, dar este vorba despre frânturi care sunt comprehensibile doar pentru cei care cunosc deja subiectul și, prin urmare, aproape inaccesibile nouă; putem doar să intuim că aceste divinități nu trăiesc Într-o lume superioară, speculativă, ci sunt legate Între ele prin relații multiple și pasionante, Înfruntând riscurile umanizării esenței lor. Înainte de toate, ele se reunesc În grupuri: „Sufletele din Buto”, „Sufletele din Heliopolis”, „Sufletele din Hierakonpolis”, „Sufletele din Răsărit” - unde „suflete” Înseamnă „zei”. La aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerăm că așa-zisa documentație „oficială” oglindește esențialmente fidel și gândirea religioasă obișnuită a mesopotamienilor. Ceea ce s-a afirmat mai sus despre panteon este valabil și pentru aspectele vieții religioase mesopotamiene, Începând cu mitologia originilor până la cele mai importante manifestări speculative și practice: aici se Întâlnește o unitate fundamentală Între gândire și practică. Se pornește de la sinteza primitivă la care participă toate forțele existente, iar fenomenul se repetă În epoci diferite, respectând aceleași matrice. Acest lucru ne permite să elaborăm un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind considerați un mare pericol. După cum se vede, la mesopotamieni, Întregul cosmos beneficiază de prezența și stăpânirea divinității. 5. Triada cosmicătc "5. Triada cosmică" După cum am spus deja, În religia mesopotamiană a avut o mare importanță, din punct de vedere speculativ și practic, triada cosmică, formată din Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), zeul cerului, Enlilxe "Enlil", zeul atmosferei, și Enkixe "Enki"/Ea, zeul lumii apelor subterane, apsû. a) Zeul cerului Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m) Fiind, divinitatea cea mai importantă, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
duce o viață mai puțin tristă În lumea de „dincolo”. 6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASETC "6. CULTUL ȘI CELELALTE PRACTICI RELIGIOASE" 1. Ideologia de bază a cultuluitc "1. Ideologia de bază a cultului" Orice sistem religios cuprinde o parte speculativă (crezul) și una practică (cultul). Cele două părți se completează și se legitimează, chiar mai mult, se alimentează reciproc. Baza ideologică a cultului În Mesopotamia, nu numai la sumerieni, ci și la akkadieni și asiro-babilonieni, este cea (cf. subcapitolele 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca sistem de semne și de acțiuni simbolice, și reflecția, În care, prin poezie și filozofie, istoriografie și teologie, sunt puse În scenă și analizate cultul și zeii săi, sunt explicate din punct de vedere istoric, sunt dezvoltate din unghiul speculativ și, concomitent, sunt aprofundate și se pierd În tendințele mistico-ezoterice. La Roma, elementele fundamentale ale cultului - atât ale celui privat, practicat În case, cât și ale celui public și al morților - sunt „darul” (nesângeros, sângeros) și imaginea (aniconică/iconică, antropomorfă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Apuleius un „mic Mercurxe "Mercur"” (Mercuriolus) (Suetonius, Nero, 56; Domițian, 15, 3, despre Minervaxe "Minerva"; Apuleius, Apologia, 63). Chiar și În cultul zilnic zeii sunt caracterizați de numeroase simboluri, atribute și Însoțitori de rang inferior care stimulează curiozitatea și forța speculativă: animale simbolice și de sacrificiu; lira, punguțe de bani, vargă, cârmă, ghioagă, lance; diferite acoperăminte de cap: coif, pălărie Înaripată, cunună, panglică; Venusxe "Venus" Înveșmântată numai cu bijuterii de podoabă; Mercur cu mantie și apărătoare la gât, Minerva Îmbrăcată În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înțeleaptă, sceptică și, din acest motiv, conservatoare, el Întrupează mai cu seamă tipul filozofului religiei. În ultimul rând vom vorbi puțin mai pe larg despre M. Terentius Varro, deoarece, ca om cult, filozof de formație, ca reformator religios și gânditor speculativ, el pare să asume mai ales rolul care astăzi este exprimat prin termenul „teolog”. b) M. Terentius Varro provine de la Reate (Rieti), din Sabina, și deci este predestinat pentru teologie deja prin originea lui: Într-adevăr, pentru Varro, sabini derivă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
incerti, di selecti Împreună cu cele douăzeci și cinci de cărți ale lucrării Antiquitates rerum humanarum, Antichitățile lui Varro Îmbrățișează Întreaga civilizație romană. Ele oferă o imagine a lumii, a omului și a istoriei, imagine amplă și abundentă, În același timp raționalistă și speculativă, foarte morală, oarecum melancolică. Teologia sa cuprindea Întreaga „teologie politică” (theologia civilis) a Romei (vezi subcapitolul 4.1b), așadar toate cultele pe care cetățenii și conducătorii lor trebuie să le practice, dar și, tratând despre spectacolele de teatru, theologia fabularis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iuventas", deja instalate pe Campitoliu (I frr. 40-42). Acest episod istoric propune un punct de plecare pentru teologia mistică, pentru că Tarquinius era inițiat În misteriile din Samotrace. În acest mod, cultul triadei capitoline dobândește o nouă profunzime geografică, istorică și speculativă. b) Întreagă această concepție istorico-mitologică a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius (către anul 400 d.Hr.)1. Tarquinius, fiul lui Demaratos din Corint, ar fi primit În cadrul misteriilor din Samotrace Învățătura că Minervaxe "Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor răspunsuri oraculare care, adesea În spatele cererii explicite a credinciosului, intenționează să ofere revelații despre natura divinității, despre lume și om. Dintre toate, un caz, de altfel destul de cunoscut, poate sluji drept exemplificare a unui Întreg gen ce Îmbină interesele speculative și religiozitatea populară, arătând că cele dintâi nu sunt patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de „filozofi”, ci, dimpotrivă, sunt pătrunse larg În straturile sociale mari. Este vorba despre un oracol teologic a cărui vastă notorietate rezultă din cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instituționalizată a oracolului cu sediu stabil și cu personal specializat, alături de dimensiunea „naturală” a inspirației profetice directe; tipologia „omului divin”, ce are această calitate prin ascendența genealogică și totodată prin Încărcătura taumaturgică și carismatică, fără să fie lipsit de interese speculative și etice, după modelul pitagoreic; finalități practice și, În același timp, teologice ale fenomenului divinatoriu; implicarea În disputele filozofice despre validitatea sau invaliditatea divinației În raport cu marile teme ale fatalismului și libertății; În sfârșit, dar nu cea din urmă În ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi fost, la rândul lui, filtrat și regândit prin schemele mentale și expresiile literare ale adversarilor păgâni și după ce a Împrumutat din ele elemente culturale decisive. Într-un asemenea cadru, fundamental este rolul jucat de bogatul și pestrițul curent speculativ neoplatonic, printr-o dublă ordine de motive. Într-adevăr, În primul rând, În el, tradiția de gândire greco-elenistică primește, la nivel speculativ și, mai amplu, la nivel cultural, moștenirea propriului trecut, exprimat În doctrina platonică, atât În forma originală, formulată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din ele elemente culturale decisive. Într-un asemenea cadru, fundamental este rolul jucat de bogatul și pestrițul curent speculativ neoplatonic, printr-o dublă ordine de motive. Într-adevăr, În primul rând, În el, tradiția de gândire greco-elenistică primește, la nivel speculativ și, mai amplu, la nivel cultural, moștenirea propriului trecut, exprimat În doctrina platonică, atât În forma originală, formulată de maestrul din Atenaxe "Atena", cât și În dezvoltările ulterioare, mai ales cele ale așa-numitei Akkademii de Mijloc (sau medioplatonism). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe Întregul orizont ideologic. În conformitate cu postulatele platoniciene, Întărite mai apoi de aportul sevei pitagoreice, În autorii cu o astfel orientare de gândire apare destul de puternic, dacă nu prevalent, interesul pentru dimensiunea etică și religioasă. Filozoful, mai mult decât un pur speculativ, este un „Înțelept” ce tinde spre dobândirea adevărului Într-o tensiune etică, intelectuală și religioasă În același timp, având drept obiectiv purificarea și atingerea acelei „asimilări” a Zeului În „asemănarea” pe care Platon o arăta deja În Theaetetos drept scop
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte naționale ale zonei din jurul Mării Mediterane - cu o liturgie proprie care, departe de a se limita la nivelul unei practici materiale, permitea atingerea celor mai Înalte culmi ale divinului. Interferența profundă Între interese speculative, tensiuni etice și preocupări religioase caracterizează deci În profunzime mișcarea neoplatonică și, exceptând dimensiunea ei ideologică, Îi legitimează implicarea În problematica religioasă. Mari sectoare din acest curent de gândire se dovedesc interesate, din diferite motive, de „disciplina misterului”, fie pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
discipolului și continuatorului, al cărui iter cultural și spiritual arată, de altfel, că implicarea În pestrițul humus al religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară foarte bogată, În care se Împletesc Într-un mod complicat interese speculative și religioase, Porphyrios este exeget al miturilor homerice și, În general, al scenariilor mitico-rituale ale diferitelor contexte grecești și orientale cu rol cosmozofic (speculație asupra structurii Întregului) și antropozofic (evenimentul coborârii și urcării sufletului divin) În tratatul Despre peștera nimfelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Însemnătate proeminentă În tradiția neoplatonică, al treilea scolarh al școlii platonice renăscute la Atenaxe "Atena" după fondator, Plutarh, fiul lui Nestorxe "Nestor", și succesorul acestuia, Syrianus. Autorul unor numeroase comentarii ale dialogurilor platoniciene și al unor opere bine structurate speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult, așa cum reiese din biografia redactată de ucenicul Marinus, identifică În arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
individuală, ca final al vieții pe pământ. În ceea ce privește mărturia lui Eudemos, aceasta dovedește doar că În epoca ahemenidă se ajunsese deja la afirmarea unui dualism diferit de cel din G³th³, a cărui tendință sau orientare este mai degrabă de natură speculativă și teologică. În zurvanism, la studierea căruia au contribuit enorm H.S. Nyberg (1929-1931) și R.C. Zaehner (1955; 1961, pp. 175 sqq.), trebuie să se recunoască, În primul rând, nu una dintre religiile Iranului antic, ci o tendință de răzvrătire În interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tulburătoare a adevărului și de un zel misionar care Încearcă să indice calea ce conduce la distrugerea puterii Răului În existența noastră. Deși nu conține expuneri teoretice organice, aceste scrieri au totuși o mare valoare doctrinară, datorită caracterului lor eminamente speculativ și a faptului că În acestea se reflectă, după cum s-a observat pe bună dreptate, (Meillet, 1925, p. 53), o gândire perfect coerentă. 2. Perioada și patria lui Zoroastrutc "2. Perioada și patria lui Zoroastru" G³th³ nu conțin referințe cronologice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
continuitate ale unui ritualism indo-iranian comun și, În același timp, la subevaluarea elementelor cu o tentă inovatoare puternică și marcată În ceea ce privește conținutul Învățăturii metafizice și etice al căror purtătoare sunt. Se remarcă În primul rând, ca o trăsătură originală, natura speculativă și aproape filozofică a scrierilor G³th³. Gândirea lui Zoroastruxe "Zoroastru" reelaborează concepte și noțiuni fundamentale din tradiția indo-iraniană, dându-le noi semnificații vădit abstracte. De altfel, multe dintre elementele de bază ale limbajului gathic au, În mod firesc, o preistorie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
condiția să nu se ia În considerație doar analogiile gathico-vedice (poate Într-o perspectivă care să nu fie exclusiv lingvistică), ci și evoluția gândirii religioase și filozofice În India antică. Caracterul antiritualist (cu sensul clarificat mai sus) și natura puternic speculativă a G³th³ permit construirea unei analogii clarificatoare, nu atât pentru conținuturi, cât mai ales pentru dezvoltări, cu evoluția gândirii religioase indiene, Între Vede și Upanishade, În care se pot recunoaște consecințele profunde ale crizei jertfei brahmanice. Iar comparația evoluției celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care pot fi atât divine, cât și umane. Din acestea apare deci o doctrină originală de o natură care s-ar putea defini ca teo-antropologică, prezentă deja În G³th³, cel puțin Într-o formă inițială. Dar tocmai din cauza caracterului său speculativ și filozofic este greu de crezut că o asemenea doctrină nu ar fi fost rodul unei minți luminate a unui „gânditor original”, așa cum pe drept cuvânt l-a definit W.B. Henning (1951, p. 46) pe Zoroastruxe "Zoroastru"; ceea ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu este mai puțin la curent cu poeticile. Cronicile dedicate eseiștilor și criticilor trădează totdeauna pe comentatorul informat, cu apetit teoretic și mai ales sensibil la epicitatea ideilor. Privită din unghi strict tehnic, secțiunea de critică a criticii are detentă speculativă și e concepută cu antren demonstrativ. Comentariile din Semnul mirării pun în consonanță un material încă mai eterogen. Se întâlnesc în paginile cărții autori care cultivă genuri autonome ale scrisului - de la istoricul Vlad Georgescu la poetul Petre Stoica, de la criticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]