3,217 matches
-
mănăstiri, alții au fost prinși cu problemele vieții de familie, iar alții au trecut la Domnul. Cât frig și foame au îndurat bieții monahi ? La câte umilințe au fost supuși de Securitate? Câte lacrimi și suspine amare au vărsat ? Câți spini și câtă durere au fost în inimile lor ? De câte ori s-au simțit ai nimănui, alungați de ici acolo și singuri pe lume ? Sunt întrebări pe care ni le punem și ne răspundem fiecare în adâncul inimii noastre. Acea perioadă a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
general, greu. Familia lui Mitrea Logofete o ducea,însă, și mai greu decât restul comunității. O ducă, totuși, printre celelalte familii, strecurându se prin viață cam ca un firicel de iarbă, ivindu se la lumină, printr-o mare grămadă de spini și de gunoaie. Din cele zece progenituri, ale lui Mitrea, se detașa, prin timp,una. Băiețelul Covrigel. În acte scria altfel. Nu mai ține, însă, minte, nimeni, dintre ai lui, cum scrie acolo, fiecare zicândui Covrigel. Iată și din care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
E și una d’asta? E, mă, să auzi și să nu crezi, dar, e! O, mă bucură grozav această informație. Diseară o trec pe internet, și-o difuzez la televizor. Ho, nu te avânta, ca buhaiul, cu capu-n spinii gardului, când o vede, la un pas, dincolo de gard, pe Joiana,în călduri. Dar ce să fac? Ai oleacă de răbdare. Și o să afli; și,în funcție de aflare, o să decizi, o să decidem, poate, împreună, ce avem de făcut. Bine. Hai, zi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ulterioară insula avea să fie o sursă de carne. Insulele acelea erau neatinse. Acolo trăiau specii de păsări lipsite de prădători naturali. Specii de păsări care nu mai trăiau nicăieri altundeva pe pământ. În lipsa prădătorilor, plantele evoluaseră fără să dezvolte spini sau otrăvuri. În lipsa prădătorilor și a dușmanilor, insulele acelea erau raiul pe pământ. Data următoare când aveau să ajungă pe insulele acelea, nu mai găseau decât turmele de capre sau de porci. Povestea asta o spune Stridie. Marinarii ziceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se poate rătăci pe frecvențe joase infestând netul și bibliotecile căderea în gol nu e ca și cum ai juca șotron săptămână programată (mare) acum e ziua întunericului pare că a câștigat în instanță stăpânirea și dreptul de a culege fructe furtunoase spinii îi înțeapă pe toți ai mei noroiul mi-a infestat retina doar Veronica îmi șterge fruntea cu Chipul Lui de la o cădere la alta mă agăț de piatra aruncată de zidari trei zile și Stânca din vârful unghiului străpunge noaptea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Plaja Îndrăgostiților și Plaja Albă - de unde poți admira muntele, din care mușcă marea ca un rechin de valuri albe. Arheologii identifică Santorini cu legendara Atlantidă - Insula Atlanților, motiv pentru care vin anual mii de turiști. A urmat Insula Leproșilor, Spinalonga (Spinul lung), Insula Lacrimilor sau Kaledon cu Fortăreața Spinalonga. Toate aceste denumiri, pentru o singură insuliță, amplasată la intrarea în golf, lângă Elounda, o mică stațiune, exclusivistă unde s-a retras spre finalul vieții Walt Disney. Atât insula aceea mică, cât
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dată în seamă. Și tot acum, va vărsa primele lacrimi din dragoste. Primele lacrimi adevărate, izvorâte din suflet, care aduc o dată cu ele căldura inimii unui adolescent, o inimă ce ascunde bunătate și inocență. Printre petalele unui trandafir roșu, înfășurat cu spinii iubirii și frunzele magiei, te vei afla tu cu persoana iubită. Buzele voastre, păstrate până acum ca niște lucruri sfinte, se vor apropia și va avea loc o explozie multicoloră, printre stropii fierbinți ai fericirii, prin aerul imprimat cu sunete
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
munte și vara a venit transformându-i pe cei cinci în calități ale sale: căldură, lumină, veselie, blândețe și entuziasm. Astfel, vara a stăpânit Hemolotul, transformând albul iernii într-un colorit viu, omizile în fluturi, norii negri în curcubeu, iar spinii în flori.
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asta e mai potrivită decît celelalte? Că doar n-ai avut mamă și tată să-ți explice sau, acolo de unde vii tu, puii aterizează în lume gata învățați?! Răutățile lupilor tineri i se înfigeau drept în inimă, rănindu-l ca spinii veninoși. Altul poate că s-ar fi plîns sau ar fi reacționat într-un mod violent. Dar nu Lupino; el nu i-ar fi supărat cu nimic pe verii lui. Îi iubea, așa, nedrepți cum se arătau a fi; mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Se opriră privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pline de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate culorile, purtată de persoanele de vază din oraș, care asudau în hainele lor negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă, în care timp penitenții încercară să se înșiruie într-o oarecare ordine. D'Arrast îl văzu atunci pe bucătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Redactor la revista Rapsodia din Sibiu *Colaborator la revistele de cultură: Observatorul, (Toronto) Canada; Niram Art, Israel; Tribuna, Cluj Napoca; Ateneu, Bacău; Ecouri Literare, Vaslui; Fereastra, Mizil; Convorbiri literare, Iași; Oglinda Literară, Focșani; precum și la diferite reviste de umor (Epigrama, București; Spinul, Satu-Mare; Acus, Sibiu; Urzica Vieneză, Gura-Humorului; Ag pe Rime, Pitești;) dar și la rubricile cu specific ale unor ziare din țară sau din străinătate: Expres Magazin, Jurnalul săptămânii, Maximum; Viața noastră, Israel; etc... *Cicluri anuale de conferințe (unele publicate) la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită de vreme Ești lemn, ești apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin Iar trandafirul, într-un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb de crin își lasă girul. Din lăcrămioare, clopoței Șoptesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să spele-n sânge nesfârșit păcat. Zdrobit și sfâșiat cu vina noastră, Te mistui în tot chinul arzător, De jale Ți-este lacrima sihastră Pentru al nostru suflet pierzător. Te biciuim și Te lovim cu sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci duci grea povară, Pentru păcatul nostru simți dureri, Când Te hrănim cu fierea cea amară, Tu ne-nvelești cu blânde mângâieri. Te osândim
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tăcerea-mi nimeni să o știe Din viața mea tu fă popas Sau pierde-mă în galaxie. Potrivire Sunt eu, ești tu, e potrivire? Răspunsul vom afla în timp. Căci cine-ar vrea spre risipire în inimă să nasc-un spin? Să ningă stele căzătoare Și-n dimineți, priviri cuminți Ți-or aștepta cu-nfrigurare Sărutul buzelor fierbinți. Și visul meu mustind a verde Să ți-l închin tăcut, mă lasă. Și prinde-mi mâna, nu mă pierde Căci toți luceferii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și lume nouă; O lume neascunsă unde penelul plouă Doar picături de rouă din zorii clipei mele în care mă trezesc ascunsă între stele... Veniți în lumea noastră de veghetori divini! E lumea n care gându-i curat și fără spini. O lume ideală pictată doar în vise, Din cerurile-albastre-n ferestrele deschise... Pentru tine, femeie! Presari în asfințituri, un răsărit anume Pe care numai tu-l așterni cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că am stat în pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în cunună, Lacrimi calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel mult În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui roșu, cu gâtul prins Într-o minervă moale. Îi mai lipsește coroana de spini. Deși nu avea obiceiul, de data asta ceru iertare Celui-de-sus pentru blasfemie. Oricum, la o adică, ea nu s-ar mulțumi să-l spele doar. Devoțiunea ei suna mai degrabă ca un avertisment sau ca o dojană amicală adresată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din imperiul britanic și America. Nu știința sau raționamentul științific, ci conștiința religioasă și sentimentul comuniunii umane. Spre deosebire de rechinii albi, copacii nu au nici măcar putința de a se apăra atunci când sunt atacați; brațele lor - atâtea câte au uneori -, ca și spinii, sunt statice; iar mărimea și imobilismul lor arată că nu se pot ascunde. Sunt cei mai lipsiți de apărare În fața omului, plasați de el În mod universal sub nivelul sentimentelor Însuflețitelor, și astfel cei mai expuși distrugerii. Principala lor apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat. Mă preocupa visul din care abia mă desprinsesem și care, dincolo de unele amănunte trăite, înfipte ca niște spini în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că în pustietatea acestei țări sunt și oameni, și ierburi, și fântâni, mai rare decât în alte țări, dar că sunt. Neputând dormi decât puțin, se gândea mult. Și, gîndindu-se astfel la toate, i se înfipse în minte ca un spin întrebarea: unde îl ducea Auta? Dar, iată, i se păru că aude deodată pe cineva cântând. De fapt nu o voce de om, ci parcă niște flaute, dar cu alt sunet. I se năzărea oare, ca și oazele ridicate din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe piele. Ei îmi cer iertare. Iar eu îi sărut, spunându-le că i-am iertat. Și o altă picătură mi se ia de pe mes lèvres. Iar ei își cer iertare iar și iar. Iar eu îmi înțep inima cu spinii unui trandafir, ca să le arăt că nu face nimic. Îl iubesc. Totuși imaginea în alb-negru mă bântuie. Nu e roșu, nu e albastru. Ce e ? Nu e nimic și este totul. Alb, negru, poezia îmi șoptește ă nu renunț, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mă sărută cast pe obraz, iar imaginea în oglindă avea să-mi apară mult timp în fața ochilor înainte de a adormi. Îmi puse în mâini un trandafir roșu, și îmi strânse, luat de val, mâna cu a lui pe unul din spini. Sângerai. Iartă-mă, rosti, și, luându-mi mâna, o duse la buze și o sărută cu jind. Iartă-mă, te rog. La plecare mă mai sărută iar, apăsat, lung, încât îmi împinse un pic capul. Iar când plecă, îmi revenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Alison a rămas perplexă până când Julia nu i-a făcut cu ochiul. — Stai liniștită, iubito, e doar o glumiță de-a mea, a râs ea. Deci, trei s-au dus, a mai rămas una. Tu ce-ai mai făcut cu spinul tău din coastă? Alison a oftat jucându-se cu părul. Coafura ei de obicei impecabilă arăta, în clipa aia, puțin cam răvășită. Nu s-a schimbat nimic. Ne cere și mai mulți bani, iar Luca zice c-o să i-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să sui Ca gândurilor mele aripe să le pui. "Aripe, ca să știe ce e deșertăciunea: Să treacă ale lumii curs mizer și meschin, Ca pasul vieți-mi toate să-l ducă-nțelepciunea, Ca sigur să calc calea vieții cea de spini, Ca tot ce eu voiu face să fie fapte bune, Să n-ascult decât glasu-adevărului senin; Și sarcina vieți-mi să-mi fie cât de grea, Voiu ști s-urmez, părinte, cu râvnă calea ta". {EminescuOpIV 156} II În munți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]