3,241 matches
-
la televizor și, desigur, în mod deliberat s-a lăsat secvența respectivă lacrimile lui Ceaușescu au fost lăsate la liberă vedere. Demagogia înregistrează recorduri de impudoare aici, în România! Oare Hitler nu reușea să plângă la comandă? Lacrimile familiilor celor spulberați de explozie n-au ajuns pe ecrane. Nu ni s a arătat nicio secvență de la înmormântări, așa cum ni se arată când o catastrofă se petrece undeva pe afară, și anume prin Occident, ori și mai departe, dincolo de Ocean! Ce valoare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
urmă, mostra noului produs primește totuși viza CTC, precum și toate documentele de însoțire necesare, este ambalată și expediată; toată lumea respiră ușurată, visând la creșterea ponderii producției de export în totalul producției marfă de anul viitor... Visele de acest gen se spulberă de regulă destul de rapid. Rezultatele examinării mostrei de către specialiștii străini sunt de cele mai multe ori nefavorabile privind calitatea execuției și se încheie cu câteva recomandări la obiect, dar scrise în așa fel încât să nu jignească. Conținutul acestor referate începe să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
domnești au dispărut fără urmă, sau a celei cantacuzine de la Cotroceni, peste care s-a așezat un planșeu de beton, ori osemintele vor fi aruncate într-o ladă și lăsate la îndemâna oricui, ca oasele Cândeștilor de la mânăstirea Bradu. Vor fi spulberate de explozie, ca mormintele de la mânăstirea Mărgineni, sau vor fi pur și simplu profanate și aruncate în praful drumului, asemenea moaștelor mitropolitului Evloghie, întemeietorul așezământului ortodocșilor de stil vechi de pe strada Televiziunii din cartierul Militari, dărâmat de miliție în 21
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu care o priveam? Cum de ne-am „potcovit” amândoi cu astfel de belea, evacuați În „fundătura” cu indicatoare de traseu atât de puțin ispititoare precum antisemitism, Holocaust, elitism xenofob? Cum Înfrunți cinicul joc politic care manipulează adevărul, cum să spulberi clișeele, reînviate de mereu altă conjunctură? Nuanțare, distanțare, controversă civilizată și obiectivă?... Ți se pune lațul de gât. Și măcar de am confrunta antimonopoliști sau anticapitaliști sau antisemiți adevărați... Ar fi suficient de studiat opiniile elitei românești după 1989 despre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de bună credință. * Dar suferința adevărată? Dar individul și problematica adevăratei personalități umane, dar creația ca negare a destinului ființei muritoare? Ce mai pot arta și artistul, credința și frumusețea, Îndoiala carteziană și etica iubirii, În fața răului brutal și puternic, spulberând, În ascensiunea sa, orice speranță? Mai nimic, s-ar zice. Cel mult, fidelitatea față de sine. Oșansă aparent fără șanse, dar unica șansă, și Încă una imensă. * În 1936, apare În literatura română o carte subțire și stranie, intitulată Întâmplări În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
astfel de fervoare a eternului, a măreției În vulnerabilitate. Cum spune Pascal, „un copac nu-și cunoaște mizeria”... Tragica asumare a destinului, În deplină cunoștință, cu o acuitate mereu În alertă, veghea până la capăt, marea posesie strict și tragic omenească, spulberă instantaneu obiecțiile ce s-au dus dintotdeauna acestui tip de literatură și de spiritualitate, considerată pesimistă, excesivă sau chiar patologică În nestrămutata ei fidelitate față de adevăr, În primatul pe care l-a acordat conștiinței. Rareori au fost mai potrivite, decât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oamenii, devii un „factor” În viața lor. * Să-i vorbești despre cutia magică ar fi Însemnat să-l sperii. Să-i spun că depozitează mesajele de la marele necunoscut căruia Încercăm să-i dăm un nume, bolborosind pseudonime absurde, codificate? Aș spulbera orice șansă de cordialitate. Am mai umplut o dată paharele, am ciocnit. I-am mărturisit că voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-o sorbitură. Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de atâtea ori, pare acum morbid dureroasă: „atât de delicată și de temerară și de neînțeles părea relația lor În vulnerabilitatea ei față de chiar și cea mai mică instabilitate interioară”. Tangenta dintre exterior și interior, ca și dedublarea nu se spulberaseră, Însă, pur și simplu. Memoria perturbării va potența Înșelătoarele coincidențe ce vor urma, contradicțiile, povara semnificației lor. Premisa nuvelei este anunțată. Desfășurarea ei pare previzibilă, În tiparul unei narațiuni de stilată și stilizată revistă erotică, cum a și fost gândită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
selectiv, doar prin glorioasele ei aparențe elitare. Modernitatea, cu tensiunile și izbânzile ei centrifuge, rezultase, de fapt, din numeroasele contradicții și impasuri ale unui model care Își epuiza, treptat, coerența și luminile, Întreținute prin mijloace rareori cucernice, silit să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul”, autoritatea spirituală. O autoritate care și-a compromis nu o dată premisele, dacă ne amintim că „dezbaterea intelectuală” europeană, antimodernă și antiiluministă, a produs fascismul, după ce, Într-o altă criză romantică, excesiv raționalistă și simplificatoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
culturale, majoritatea studenților erau inteligenți, deschiși la noutate. Fuseseră educați În și pentru libertate, deprinși cu spiritul critic, sfidând prejudecățile, fie și cele prestigioase. Treptat, noul rol Își modera propria rutină. Aproape de Încheierea semestrului, prin noiembrie, când În Europa de Est se spulbera, incredibil, de la o zi la alta, Zidul Berlinului și atâtea alte sinuoase ziduri, până atunci inexpugnabile, s-a Întâmplat, totuși, ceva mai puțin obișnuit și În clasa de la Bard College. Printre lucrările scrise, de „mid-term”, primisem și una despre Rinocerii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ironiile Istoriei. New York, august 2002 (Observator cultural, nr. 151/14-20 ianuarie 2003) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " La moartea unui prieten, nu doar despre prietenie ar trebui, poate, să vorbim, ci și despre Moarte - dușmanul nostru suprem, cum credea Canetti. Moartea spulberă, printr-o funestă clipire, omul pe care abia l-am văzut, apoi generația din care făcea parte, apoi generația următoare, care Își mai amintea de cea abia dispărută, apoi și pe aceasta. Rutina ucigașă a Naturii... un „serial killer” gata
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În discursul său la traumele secolului XX, ca și la „limba moștenită de la cultura veche”, incapabilă, se pare, să mai exprime „concepte altădată simple”, și a evocat, În acest sens, pe Kafka și Orwell, forțați să constate cum limba „se spulberă, arsă, În mâinile lor, pentru a revela apoi În cenușă imagini noi, necunoscute până atunci”. Menționând că scrie pentru sine, că nu a avut o reală audiență și nu a Încercat vreodată să influențeze pe nimeni, Kertész relatează momentul când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
imaginară confesiune către Chamisso Încerca să exprime, prin cuvinte, ceea ce viața exprimase, fără Îndoială, mai bine. Prăbușirea comunismului Îl deposedase, s-ar zice, pe B. de rațiunea de a persevera În experimentul ororii. „Era ars, consumat”, spune Iudit. „Rezistența se spulberase, Întreaga lume Îi era deschisă. Și era sătul să-și mai caute noi Închisori.” Nici Keseru nu și-a vândut sufletul. În una din acele camere oficiale „unde se densifică toată indiferența lumii”, Keseru refuză să devină informator al poliției
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anulare a criteriilor. Inclusiv, a celor culturale. Între literatură, de pildă, și non-literatură... Să fie acesta prețul eliberării? Un preț deloc neglijabil. Similar cu ceea ce s-a Întâmplat la finele lumii antice, trăim momentul când unitatea culturală a Occidentului se spulberă. Creștinismul a dat, ulterior, lumii aceleia o anume unitate. Nu vedem azi un Înlocuitor similar.” L-am Întrebat, apoi, pe interlocutorul meu cum vede azi noțiunea de patrie. Eroul microromanului Inferences of a Sabre, generalul Krasnov, hatmanul conducător al diviziei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acordând fiecărui cetățean regalitatea individualității, abolind limitările, distrugând zidurile izolării. Rabinul a protestat, instantaneu: asta va distruge identitatea iudaică! Vedea primejdia iluminismului, a unei sălbatice diversități. Confruntarea conține ambele aspecte ale dilemei, ambele primejdii. Afecțiunea mea față de rabin n-a spulberat afecțiunea mea față de Napoleon.” Am vorbit, bineînțeles, și despre noul Babilon, New York, despre Săo Paulo și Mexico City. Despre spulberarea criteriilor, despre confuzia suverană În care Îl trăim. „Nu cred că fotbalul ar trebui să fie, pentru copii, mai puțin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să poată spune da sau nu. Întrebați-vă dacă femeie este cea ascunsă sub emblema de catran a dinamitei, sub hipnoza belicoasă a asaltului. Femeia fără păr și fără nume, doar cu masca neagră a urii pe fața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și entuziasm spre țară, era acum sfărâmată. Era poate o voință, de dincolo, care nu vroia ca România să fie salvată și luptătorii pentru ea se găseau în luptă cu acea forță superioară și poate de aceea încercarea lor fusese spulberată. Dar puteau ei să abandoneze lupta pentru România? Sau poate prin sacrificiul lor să se înduplece Voința Aceea și să încline balanța divină în favoarea bietei țări în pericol de moarte. Greșiseră conducătorii criminali ai țării, că-l uciseseră pe Căpitan
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mai multă consistență și unitate. N-am ajuns bine în Piața Sfatului și ca un dăngăt de clopot uriaș, răsuna cântecul legionar între zidurile vechii cetăți: Tu, Codrene, ești nădejdea Ce ne-a dat-o Cel din cer, Tu ne spulberi deznădejdea, Tu și Garda ta de Fier. Legionarii alergau din toate părțile și se adăugau la coloană. Lumea cealaltă ieșise pe stradă și sta îngrămădită, aplaudând de pe trotuare. Din balcoanele caselor se aruncau flori. Bătrânul Ionică, înalt și masiv ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fost câteva idei venite în minte în entuziasmul și căldura unei scurte cuvântări ocazionale, care a avut cam următorul conținut: După doi ani de prigoană cruntă, Mișcarea Legionară se ridică azi biruitoare. Ea a intervenit atunci când toate speranțele neamului erau spulberate și când, după prăbușirea din ultimele zile. credeau dușmanii că s-au isprăvit zilele statului și ale țării românești. După ce din vina conducătorilor ei, România a pierdut aproape jumătate din teritoriul său național, poporul românesc se ridică acum prin Legiune
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
el. Craniul a fost returnat profesorului Petrov de la Universitatea Leningrad. Profesorul Petrov a așteptat răbdător vremuri mai bune, în speranța că cercetările lui vor fi recunoscute până la urmă. N-a fost să fie așa, pentru că izbucnirea războiului ruso-german i-a spulberat orice nădejde. A murit în 1943. Craniul a dispărut și el în atacul asupra Leningradului în 1941. Universitatea Leningrad a fost complet distrusă de bombardamentul german. A dispărut nu numai craniul, ci întregul centru universitar. Astfel s-a șters singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcut apoi țăndări două de Jack Daniels, Four Roses, Haig, lăsând la urmă vreo jumătate de duzină de Chivas Regal. Zgomotul a fost asurzitor, iar mirosul de-a dreptul insuportabil. Porția mea de whisky pentru jumătate de an s-a spulberat în câteva minute. Toată casa mirosea a whisky. — Te poți îmbăta numai de la miros, zise Pitic încântat. Mi-am rezemat coatele de masă resemnat și m-am uitat la maldărul de cioburi din chiuvetă. Sticlele de whisky se făcuseră praf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Poarta. Ochii mei slăbiți nu puteau distinge prea multe din spatele lentilelor întunecate, deși mi-am dat seama că iarna conferea orașului un contur aparte. Poate nu numai ochii mei erau de vină, ci și vântul care bătea dinspre coama dealului, spulberând totul în calea sa. În timp ce priveam orașul, mi-am amintit de harta pe care trebuia să i-o dau Umbrei. Am întârziat aproape o săptămână pentru că fusesem țintuit la pat. Cred că era îngrijorată. Să nu cumva să creadă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
neatinsă, iar în mijlocul ei se înălța, negru, ulmul cel bătrân. Mi-a trecut o clipă prin minte că era un teren sacru ce nu se cuvenea a fi pângărit de picior de om. Liniștea perfectă din jur părea îmbietoare. Vântul spulberase frumos zăpada, lăsând în urma lui modele alese cu grijă, iar crengile răsucite ale ulmului, albe pe alocuri, se odihneau în aer. Nu mișca nimic. Doar câte o adiere ușoară mai amintea de existența vântului care plecase să se odihnească. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
precum dragostea. Chiar dacă ceea ce pretindem nu se potrivește cu ceea ce ni se oferă. Aveam suficiente lucruri pe care le-aș fi putut regreta. Cred că ar fi fost și acestea o modalitate de a exprima adevărul. Chiar dacă m-ar fi spulberat vântul cu totul, tot mai sălășluiau în mine niște speranțe, niște dorințe, deși recunosc că în cap nu-mi mai rămăsese decât praful acela alb, plutitor. Mi-am cumpărat un pachet de țigări și apoi am telefonat la mine acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
artei [...]. Ideologia burgheză în materie culturală cuprinde o problematică foarte bogată. Ar fi o greșeală, după mine, a o trece pur și simplu cu vederea. Ea trebuie combătută în profunditate. Astfel se întreține complicația spiritului agitându-se mințile și se spulberă insinuarea simplismului ideologiei progresiste în materie culturală”), G. Călinescu este combătut de Petru Dumitriu în articolul Despre perspectiva istorică în prețuirea artei. Note la un articol al lui George Călinescu (31/1948). De altfel, Călinescu, indignat de afirmația unui cititor
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]