4,267 matches
-
din 5 ianuarie 1859, am luat între noi îndatorirea ca în caz de vacanță de tron, vom susținea prin toate mijloacele alegerea unui Principe străin din familiile domnitoare din occident. Ne angajăm a vota pentru un Principe străin, și a stărui în acest vot pănă la a lui realizare". La acest act subscris de patru eventuali pretendenți la Domnie au aderat mai târziu și alți oameni politici din toate partidele, astfel că în ziua de 11 februarie 1866 Locotenența Domnească, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și care ne îndeamnă să fim buni, silitori la școală, ascultători și respectuoși cu părinții, care cunoaște, numai el știe cum și de unde, purtarea noastră, strădaniile noastre de a deveni mai buni, mai cuminți. Credința în ceva bun și frumos, stăruia însă nu numai în mintea copiilor. Odată cu noi, părinții noștri, prietenii, vecinii, toți aveam sufletul plin de bucurie, de bunătate, de iubire și de speranță în mai bine. Așteptam cu toții să vină un an nou, mai bun, mai îndestulat, mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
șansa să văd în original o pictura din secolul 16 a pictorului venețian Tițian (Tiziano Vecellio) în Galleria Borghese din Roma, intitulată „Amor Sacro e Amor Profano”. În afară de execuția deosebită a picturii, mi-a rămas în minte ideea, care desigur stăruia în mintea oamenilor acum cinci secole, ca și în mintea oamenilor de astăzi, despre problema deosebirii dintre dragoste și iubire. În pictura lui Tițian, apar două femei tinere și frumoase. În stânga una decent îmbrăcată, cu o figură care exprimă puritate
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
știți de câte mai este capabil să facă.“ Din mahalaua noastră, a Gorganului și a Brezoianului, deo cheată prin vecinătatea, de neînchipuit astăzi, a prostituatelor de toată mâna (de lux, de bordel, particulare și de stradă), câ teva aspecte mai stăruie Încă În amintire și merită, prin pito rescul lor, uneori excesiv, sau prin climatul lor favorabil unor deconcertante contradicții morale, o consemnare tale quale În această istorie măruntă a Bucureștiului de acum cincizeci de ani. Cititorului neconformist i s-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
invidiat, nici bâr fit, nici măcar luat În zeflemea și nu mi-a ajuns la ureche un singur cuvânt măcar de rău, privind pe secretarul de redac ție ce am fost. Asta se datora, cred, mai Întâi, faptului că nu am stăruit să trec ca un scriitor, În concurență cu colaboratorii Noii Reviste Române (1908-1916) și, mai târziu, cu ai Ideii Europene (1919-1928), Împiedicat fiind, Între altele, de un complex dificil, aspru și inextricabil de timidități ascunse cu grijă, nimeni nu știe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
colaboratorii și nici nu le oferă, În schimbul ostenelii scrisului, posibilitatea unor relații fructuoase pentru interesele lor - cum era cazul cu Noua Revistă Română, fără alte fonduri decât ale directorului, aflat și el mereu Într-o politică de opoziție Îndelungată - a stăruit pe pielea revistei mai ales În primii ei ani de apariție [...]. Se făcu [până la urmă] loc În revistă unor traduceri de nu vele franțuzești preacunoscute, cât și unui singur scriitor autoh ton, și Încă din acea speță primară a scrisului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adăpostit o seamă de scriitori evrei; și asta Într-o vreme când colaborarea acestor scriitori la o revistă româ neas că, scoasă și condusă de români, Însemna o oarecare cutezanță. Printre aceștia, voi aminti mai departe câțiva scriitori care au stăruit și au rămas până la sfârșit În publicistica românească, pe care au onorat-o cu talentul lor divers, precum: Henric Sanielevici, secretarul de redacție al Noii Reviste Române În prima apariție, de la 1900- 1902, eseist, critic literar, antropolog și colaborator de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fiul său Luca În Ideea Europeană din ianuarie 1920) [...]. Păstrez și azi originalul acestor Scrisori bănățene, cum le-am intitulat publicându-le treptat În Ideea Europeană din vara lui 1922, aceste simple corespondențe de natură particulară, peste ale căror pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
totdeauna minu nată când este făcută În casă, dar am găsit-o tot atât de bună și galantomește servită [și] la Bolintineanu din Brăila, cel mai național dintre birturile naționale din țară. Printre imaginile delicioase ale copilăriei noastre Îndepărtate poate că mai stăruie Încă, la unii dintre dumneavoastră, amintirea bragagiilor atât de pitorești pe ulițele Bucureștilor de acum o jumătate de veac, cu zaharicalele lor de fantezie orien tală și cu costumul lor arnăuțesc, cu turban cu fes, ilic, șal vari și papuci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de-a rândul); poetul erou Mihail Săulescu, „Beldică“; iar femeile mele, cam după băiatul meu, „Tătoi“ sau „Tololoi“, afară de una singură, cea mai veche, ofensată de a fi aflat, după peste patruzeci de ani, de berbantlâcurile mele notorii și care stăruia, pân-oi muri, să-mi spună, ca prin romanele foileton cu contese fudule și ca și când s-ar adresa unei armate de valeți cu peruci pudrate și cu pulpe false, de mucava: „Domnul Beldie“. (Cine-o fi Învățat-o, Dumne zeule
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora din afara vieții mele conjugale - succesul parțial al eforturilor lor stărui toare spre Înnoirea mea continuă și În pas cu vremea, măcar În for mele exterioare, vestimentare, de limbaj, de ținută și de com portare mondenă. ...Asemenea șerpilor, cu pielea mereu alta În fiecare primă vară, dar păstrând, intactă, vezica lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al vieții mele, azi unul din cititorii mei, le-a frecventat pe prostituate, pe militantele bordelului, Îmi spunea deunăzi, dimpreună cu bunii lui prieteni de odinioară, Caragiale și Miha lache Dragomirescu. Printre cele mai curioase și exotice exemplare, câteva mai stăruie, cred, În amintirea grupului nostru de esteți cheflii, pictori și sculptori, de acum douăzeci de ani trecuți. Cum, de-o pildă, acea „baudelairiană“, cum o numeam noi, din str. Pă traș cu-Vodă, noaptea prostituată ieftină de bordel, iar ziua
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
printr-o întrebare: Ce ai vrea să-ți spun, că în paginile ei se află ascuns secretul lumii?... Nu îndrăznesc să-l întreb mai mult și nici el nu îmi dă vreun semn că ar avea de gând să mai stăruie asupra acestui subiect. În schimb, Lazarus se arată dispus să-mi dea lămuriri despre spațiul acesta, văzduhul, și despre noua mea existență, se arată dispus să-mi fie călăuză, să-mi limpezească ceva din tainele noii mele lumi, să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
carieră de peste trei decenii, este considerat un adevărat luptător, întrucât de peste douăzeci de ani se confruntă cu apariția periodică a unei probleme de sănătate care îi afectează mâna dreaptă. În aceste condiții, a interpretat magistral opusurile menționate și a mai stăruit chiar și în acordarea unui număr de trei bis-uri. Nominalizatul cu două premii Grammy și cu multe alte premii și invitații pe tot globul, a onorat cum se cuvine, ca și alți celebri artiști, personalitatea lui Enescu pe care
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și nici astăzi nu se bucură. Da’ așa am auzit astă-noapte la radio, că să se voteze secera și ciocanul. Apoi cine s-o mai duce să voteze, să iasă comuniștii înapoi și să dea steagul tricolor jos, ticăloșii! Se stăruie Nina și-i duce lui Ilie de mâncare conserve, ulei, poate și carne dacă i-o primesc aceia de acolo. Este greu, a îmbătrânit și Nina săraca! La patruzeci de zile, când i-am făcut praznic moșneagului, mi-a spus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai fost vecini de birou, nu ne-am mai sunat, nici măcar din bună-creștere, și nu ne-am mai vorbit nici când ne-am întâlnit întâmplător pe la sindrofii profesionale. Ne-am salutat și-atât. Chiar și amintirea lui mă stânjenea. Tot stăruind să înțeleg de ce, am ajuns la concluzia că, atunci când nu poți lega o prietenie, frustrarea, amintirea acestei neputințe sporește cu timpul, în loc să diminueze. Dacă ești respins de o femeie, ai și varianta vinovăției sale. Ceva n-a mers între tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tot scria ceva într-un catastif, deși, la drept vorbind, putea s-o facă și mai târziu. „Care-i problema?“, l-a întrebat Vasile B. „Problema e că te paște oricând un infarct“, a răspuns cardiologul. „Ce înseamnă oricând?“, a stăruit Vasile B. sperând ca măcar prietenul său să fie mai explicit. Ceilalți medici pe la care trecuse până atunci îi spuseseră, de parcă s-ar fi vorbit, același lucru: „E nevoie de niște investigații mai complexe“. Doctorul a lăsat scrisul și, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din politețe, ce bine arătam, aveam acest sentiment, că mă întremam prin relația cu lumea lor, și de aceea arătam din ce în ce mai bine. Îmi vorbeau ca unui indian care se albea, nu însă destul de repede ca să nu observe și alții că stăruiau în prietenia cu un indian. Când am ajuns la Toronto, ai noștri mi-au spus că îmi trebuie cam cinci ani ca să mă integrez. Ceea ce nu mi-a spus niciunul era că era nevoie de cinci ani ca să mă integrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
format stilul lui Che, cu prea puține stîngăcii sau ezitări. Anii Îl vor lustrui, așa cum el Însuși și-a lustruit voința cu plăcerea artistului, Însă nu cu cea a meșteșugarului de cuvinte: o timiditate tăcută l-a făcut să nu stăruie prea mult, ci să Împingă cuvintele mai departe, spre poezia imaginii pure, pe care simpla sa atingere a transformat-o În realitate. Cercul său „Eu - lucrul-din-mine“ (I - it-in-me) se deschide și se Închide fără oprire, fără să devină vreodată prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
americane. Cineva dintre cei prezenți în tren la reținerea celor doi, odată ajuns la București, a mers direct la locuința familiei Sirin, povestind toată întâmplarea. L-a sfătuit pe dl Sirin să meargă de urgență la Palatul Regal și să stăruie pentru eliberarea celor doi aventurieri. Tatăl lui Petre Sirin a fost primit de un ofițer de gardă. A lăsat un memoriu și peste 48 de ore cei doi erau deja acasă. De remarcat că dlui Sirin încă nu i se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că acolo, în acea cămăruță, am primit lovitura fatală: o telegramă sosită din Londra dădea la iveală amprentele digitale ale asasinului, așa cum fuseseră găsite la locul crimei. și aceste amprente erau ale mele... Mi s-a părut zadarnic să mai stărui în apărarea mea. Am mărturisit totul și am cerut să fiu omorât. În clipa aceea am avut însă impresia că Mama încearcă să mă facă să pricep că lucrurile s-ar putea aranja totuși... Una din femeile de față îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iar nu în salonul principal, care conținea zeci de locuri. Bineînțeles, și aici mi-am continuat greva foamei. După câteva zile însă, doctorul Lustgartner a venit și mi-a explicat, la modul lui amabil și sfătos, că dacă voi mai stărui în această grevă a mea va fi obligat să-mi aplice clisme nutritive și tot nu voi reuși să rezolv nimic... (Mi-am amintit de Gandhi.) De fapt, greva mea, care a fost un mod de a protesta, își atin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
persoanele respective. În declarația lui Ryla era menționată și legătura cu Mihai Rădulescu, în casă la care îl și cunoscusem... Bănuiesc însă că fiind el însuși implicat în legătură cu Mihai, Ryla trecuse mai ușurel peste dânsul, așa încât Radu Marin nu prea stărui în această direcție, mențiunea din declarație părându-i-se nesemni ficativă. Am simțit că am fost întrebat în legătură cu Mihai doar într-o doară... I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta și bineînțeles că nici eu n-am stăruit... Cu o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu prea stărui în această direcție, mențiunea din declarație părându-i-se nesemni ficativă. Am simțit că am fost întrebat în legătură cu Mihai doar într-o doară... I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru aceasta și bineînțeles că nici eu n-am stăruit... Cu o altă ocazie, am avut însă satisfacția să-i râd în față acestui anchetator tâmpit. Mă anunțase ritos că avea două declarații probante împotriva mea, fără să mi le arate însă. Prima din acestea nu putea fi decât un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș de rindea“ț. Îmi place cuvântul. Încă de pe atunci îmi plăcea că pernele de moarte erau umplute nu cu frunziș, paie sau rumeguș, ci doar cu umbra ce mai stăruia în lemn din coroana copacului viu, pentru ca apoi să sară din el atunci când tăiai lemnul. Alexandru Vona scrie în romanul său Ferestrele zidite: „Când vrei să cunoști adevărul trebuie să știi să detectezi aceste cuvinte strecurate printre altele care nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]