144,572 matches
-
vital, îngrijirea, hrănirea și transportul. Dacă un animal urmează oricum să fie ucis, acest lucru ar trebui să fie făcut în modul cel mai nedureros și rapid posibil. Din păcate, în mediul creșterii animalelor suntem încă foarte departe de un statut definibil ca satisfăcător. Luând în considerare "limitele dezvoltării" și amenințarea iminentă a supraviețuirii speciei umane, astăzi este necesară nu doar cunoașterea științelor naturale, dar și protejarea și îngrijirea naturii. Versetul din Geneză (1, 28), astăzi deseori citat în mod greșit
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
drepturilor copilului prin adopție, Hotărârea de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1997 cu privire la organizarea și funcționarea Comitetului Român pentru Adopții, Hotărârea de Guvern nr 217 din 9 aprilie 1998 cu privire la condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, Hotărârea de Guvern nr. 604 din 6 octombrie 1997privind criteriile și procedurile de autorizare a organismelor private care desfășoară activități in domeniul protecției copilului, aceste acte normative au fost completate cu norme metodologice și ordonanțe de reorganizare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopției, publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 868 din 23 septembrie 2004. ***Hotărârea de Guvern nr. 217 din 9 aprilie 1998 cu privire la condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 16 aprilie 1998. ***Hotărârea de Guvern nr. 245 din 2 iunie 1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfășoară activități în domeniul protecției drepturilor copilului prin adopție, publicată
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
-lea. Câteva dintre acestea iau în discuție tematica incinerării, criticând în termeni vehemenți deschiderea crematoriului din București. De pildă, primul dintre acestea era publicat în martie 1928, la puțin timp după deschiderea Crematoriului Cenușa, și critica în termeni extrem de violenți statutul societății cremaționiste din România, primăria București și primarul Ion Costinescu, precum și adepții incinerării din spațiul românesc, operând cu o stigmatizare totală a acestora 94. Un alt articol semnat de același Mirmilo se alătura acuzelor formulate împotriva doctorului Mina Minovici, cum
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spirit științific și învățăturile religioase nu ar fi fost vreo discordanță. Astfel secolul al XIX-lea a marcat pentru biserica creștină, după arhimandrit, trezirea la o nouă viață, marcată prin tot felul de interogații noi și stimulative pentru spiritul uman (statutul sufletului înainte de naștere; a femeii, în comparație cu cel a bărbatului; a îngerilor; a cremațiunii; a curentului electric ș.a.m.d.). O asemenea situație, în opinia sa, nu a făcut decât să pregătească terenul pentru secolul următor, când "biserica creștină este nevoită
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
obiectului estetic. Aceasta ne pune în fața unei aporii. Spunem, pe de-o parte, că, fiind constituită pornind de la suportul său material însă dincolo de el, opera este imaginară, desfășurându-se în afara lumii reale, așadar într-o dimensiune de irealitate principială. Nerecunoașterea statutului ontologic al operei de artă de către cunoașterea științifică și de către estetica științifică (care prelungește finalitatea obiectivistă a acesteia) este cea care determină o atare "estetică" să confunde opera cu suportul său, să-și închipuie că autenticitatea celei dintâi o acoperă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tehnica de care va fi vorba ar fi lipsită de gravitate, sau mai curând nu ar fi. Căci cum ar putea fi desfigurat și cufundat în respingător ceea ce eludează prin natura sa orice categorie estetică? O altă consecință a tezei statutului imaginar al operei de artă nu este mai puțin contestabilă. Căci dacă opera este un imaginar pur și s-ar epuiza în sine la fel ca orice altă imagine, am încerca în zadar să găsim un fundament pe care să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
monument: ea este cea pe care a vrut s-o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește spectatorul, coincizând în adâncul lui însuși cu esența artei. Însă dacă, în calitate de auto-afectare a ek-stazei Ființei, opera de artă are același statut ca și lumea sensibilă, prin ce anume se deosebește de aceasta? Prin aceea că ea este o lume aranjată, ale cărei elemente sunt dispuse și compuse în așa manieră încât să producă sentimente mai intense și determinate acelea chiar, așa cum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
creații specifice. Este necesar în egală măsură ca această subiectivitate să fie înțeleasă ca viață, în așa fel încât prestațiile transcendentale care fac sau, mai degrabă, care sunt știința să se lase recunoscute ca modalități ale vieții absolute, având același statut ca și creațiile artei, de pildă, și astfel ca fenomene de cultură, având același statut ca și fenomenele artei. Faptul că operațiile subiectivității științifice aparțin vieții ca unele dintre modalitățile sale înseamnă că, cu toate că sunt scoase din joc de reducția
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în așa fel încât prestațiile transcendentale care fac sau, mai degrabă, care sunt știința să se lase recunoscute ca modalități ale vieții absolute, având același statut ca și creațiile artei, de pildă, și astfel ca fenomene de cultură, având același statut ca și fenomenele artei. Faptul că operațiile subiectivității științifice aparțin vieții ca unele dintre modalitățile sale înseamnă că, cu toate că sunt scoase din joc de reducția galileană odată cu tot ceea ce este subiectiv și cu subiectivitatea însăși în general, ele nu încetează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
toate cele care se supun aceleiași legalități. Faptul că savantul nu acordă atenție acestei experiențe de fiecare dată în parte nu schimbă nimic, încă o dată, din realitatea sa. Ci, mai curând, această neglijare ar trebui să determine o reflecție asupra statutului unei astfel de experiențe și asupra motivelor pentru care, chiar și atunci când pe ea se întemeiază întreg edificiul științific, ea nu este niciodată luată în considerare. De fapt, lucrurile stau așa pentru că, negăsindu-se niciodată în prim-planul de lumină
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiective. Această măsură matematică determină toate entitățile ideale ale economiei politice valoare, bani, capital, profit, interes industrial, comercial, financiar, cu ratele lor respective în așa fel încât ele se situează toate pe același plan, au toate în acest fel același statut, cel, tocmai, al idealității, al irealității, în diferența sa funciară față de viață. Ansamblul acestor determinări constituie obiectul economiei politice în cea de-a doua fază a dezvoltării sale, când ea nu se mai confundă cu comportamentul practic al oamenilor care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și societății în general; pe de altă parte, că aceste legi ale vieții sunt cele ale conservării sale și ale sporirii sale. În acest fel, orice societate este prin natura sa un domeniu de cultură. Să precizăm mai întâi că statutul Universității ține de originea sa istorică. Într-o epocă dată, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea în Occident, papa, împăratul, regele au fondat sau instituit, printr-o decizie de fiecare dată solemnă și conștientă de consecințele sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
egalități. Aceste legi se grevează la noi pe o vastă redistribuire a sărăciei într-un stat asistențial, un stat în care competitorii pentru asistare sunt foarte mulți și adesea din categorii aberante. Tranziția noastră a fost preponderent o competiție pentru statutul de „victimă privilegiată”, iar în această competiție femeile au fost perdante (vezi Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, Editura Polirom, Iași, 2003). Cristina Ștefan scrie, în 2005, cu argumentele științifice ale începutului mileniului al III-lea despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copil sau tată și copil) este calificată drept o structură familială atipică (M. Voinea, 1993, p. 33). Familia monoparentală prezintă o structură aparte, rezultată dintr-o asimetrie între membrii ei, în sensul că apare inevitabil o proeminență ierarhică, determinată de statutul de susținător și ocrotitor al părintelui și acela de dependent și, în mare măsură, de neajutorat al copilului. Din punct de vedere cantitativ, familia monoparentală poate fi compusă din părinte și unul sau mai mulți copii. Aceștia pot constitui un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ale cărui relații erau oficiale se bucura de o mai mare prestanță socială decât cel în cadrul căruia relațiile apăreau cumva ca întâmplătoare. Concubinajul era descurajat în favoarea legalizării legăturii. Copilul născut în afara căsătoriei era considerat ca fiind în răspunderea mamei 4. Statutul marital este un atribut important pentru legitimarea socială. Femeile căsătorite sunt femei onorabile. Într-o serie de interviuri, Adriana Băban (2002, p. 64) scoate în evidență situația menționată: „Bun sau rău cum este, am un soț al meu și oriunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nevoia de autoperfecționare, atitudinea față de sine, filtrarea personală a ideilor, acțiunilor, evenimentelor, nevoia de anticipare, sistemul orientativ de valori, marile întrebări și frământări specifice vârstei sau persoanei în cauză, conflicte și contradicții, idealul de sine, sistemul de imagini despre alții, statutul persoanei în lume. Interesul de cercetare a pornit din încercarea de a surprinde maternitatea în coordonatele ei specifice. Pentru aceasta, o bună ocazie este studiul maternității atipice. Vârstele mamelor sunt cuprinse între 18-32 de ani. Mediul de proveniență este preponderent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să-și poată organiza faptele și valorile propriei practici... În acest cadru, există o unitate între judecată, reflecție și emoție (S. Ruddick, 1983, p. 56). Eu numesc această unitate lumea văzută cu ochi de mamă, în sensul în care însuși statutul existențial este restructurat profund printr-o raportare condiționată de relația primordială: aceea cu copilul. Lumea văzută cu ochi maturi este un spațiu mai degrabă comun decât unul individual, poate fi frecventat de toți cei care țin cont în practica lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
departe de căsnicie, din tot neamul omenesc). În situația în care tendința în societatea contemporană este mai degrabă către așa-numita căsătorie deschisă, aceasta reprezentând un amestec de concubinaj și familie nucleară, având toate drepturile și obligațiile care decurg din statutul unei familii oficializate, dar urmărind drept scop explicit împlinirea și satisfacerea nevoilor de devenire a fiecărei persoane (I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1998, p. 72), procesele de paternitate nu sunt decât un ultim tribut plătit tradiției patriarhale. Deși se doresc un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
confirmă încă o dată teza legăturii psihice dintre victimă și agresor. De data aceasta, se desfășoară un adevărat război civil, cu tabere ostile în care intră părinți, vecini, prieteni, colegi, asistenți sociali, medici, avocați, o confruntare cu învingători și învinși. Dar statutul de învins/învingător este foarte greu de stabilit, fiindcă traumele sufletești îi marchează pe toți. Poate doar privind concordanța rezultatului cu intențiile inițiale, dar aceasta este puțin relevantă în contextul general negativ. Interesant este că fetele mame nu pot, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
țară care a adoptat, în 1974, așa-numita „asigurare parentală” prin care, conferindu-se fie tatălui, fie mamei, dacă lucrase anterior, dreptul la concediu de șase luni pentru îngrijirea copilului (iar din 1989 de cincisprezece luni), se reconsidera simultan atât statutul mamei ca părinte, cât și cel al tatălui, ce era astfel valorizat superior. În Franța, un concediu similar a fost posibil din 1986 și doar pentru părinții care aveau trei sau mai mulți copii. În Germania, din 1986, mama sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
realizează prin intermediul asistentului maternal profesionist 34. Aceasta este simultan și o formă de instituire a unor relații de tip parental și un mijloc pentru anumite persoane de a deveni părinți în altă formă decât cea naturală. Modalitatea care permite asumarea statutului de părinte este una legală, reglementată în consecință. Conform art. 1, Hotărârea de Guvern nr. 217/1998: Asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condițiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai bun părinte: pregătire teoretică, consiliere, serviciile sale sunt remunerate, beneficiază de asigurări sociale, inclusiv de pensie. Situația în care se află este una asupra căreia a decis conștient și voluntar. În mod analog, pot fi surprinse câteva aspecte privind statutul părintelui natural în familia monoparentală: faptul că este părinte singur nu este întotdeauna un rezultat al deciziei personale. Părintele singur nu primește salariu pentru efortul pe care îl face în susținerea propriului copil, nu urmează cursuri de abilitare privind îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privind îngrijirea copiilor, nu beneficiază de asigurări sociale (numai din considerentul că este părinte); în general vorbind, nu este susținut prin măsuri speciale de către societate. Asimetria de tratament între asistentul maternal și părintele natural este una dintre diferențele sesizabile privind statutul de părinte. Mai sunt însă multe altele care pot fi surprinse încă din modul în care se desfășoară educația în școală. Modelul pe care elevii îl întâlnesc prioritar în manuale este cel al familiei complete. Copiii crescuți de un singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
față de cei nevoiași (G. Kligman, 2000, p. 244). Termenii adecvați în care se poate aborda starea de fapt a ultimului deceniu în România, privind sfera natalității, se pot numi, prin consecințele create (adică prin scăderea masivă a natalității), politici antinataliste. Statutul de părinte corelează în viața de fiecare zi roluri diferite pentru mamă și pentru tată. Astfel, rolul mamei este mult mai complex, îndatoririle sale cotidiene, obligația de a purta necondiționat de grijă fiind mult accentuate de așteptările din partea celorlalți. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]