4,708 matches
-
doar spațiului românesc. Credințe asemănătoare sunt întâlnite pe mai tot cuprinsul Europei, de la nordici până la slavi, de la francezi până la germani și greci. Este vorba de o serie de credințe răspândite pe un teritoriu extrem de vast și care, probabil, au o străveche rădăcină comună. Mai mult decât atât, studiind focul, J.G. Frazer constată că "geneza tuturor formelor de foc ritual trebuie căutată în "focul viu", care își are "originea în vremurile în care strămoșii popoarelor europene trăiau mai mult din produsele cirezilor
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
este vorba de abordarea sociologică, antropologică și hermeneutico-simbolică).Nu trebuie însă neglijată nici dimensiunea culturală și mediatică a fenomenului. Întrebările care se pun cu necesitate într-o astfel de situație sunt următoarele: mai este divinația o formă de cultură populară, străveche sau este doar o compilație de credințe, superstiții și simboluri? Putem vorbi despre kitsch în divinație? Așa cum se prezintă rezultatele cercetărilor noastre, fenomenul comportă o serie de interpretări și nuanțări. De ce? Pentru simplul motiv că nu putem pune pe același
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al interpretării formelor cositorului, și al prezicerii. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care practica topirii cositorului este una foarte veche. Așadar, este posibil să avem de-a face, în acest caz, cu un fenomen de aculturare a unor străvechi practici (precreștine) de venerare a pământului și a metalelor și de transformare a lor314. Astfel de manifestări populare, oneste, lipsite de vreun interes pecuniar sau de altă natură, nu pot fi considerate kitsch. Mai curând, ele ascund o dimensiune culturală
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cât contactul său cu sacrul este mai mare ("este bine să ai busuioc din buchetul preotului când stropește cu aghiazmă"). Icoana. Indiferent de situație, fie că este vorba de un ritual creștin, fie că este vorba doar de o practică străveche, cum este turnarea cositorului, icoana se trasformă într-un mijlocitor între lumea de aici și lumea de dincolo. Nenumărate gesturi ale mătușii Catinca fac trimitere la acest fapt: în timpul ritualului face cruce uitându-se spre icoană, face trimitere adesea la
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
necesare luptei cu "cel rău", pentru a restabili echilibrul și armonia. Așadar, răul trebuie desfăcut, tăiat, împuns, scos și ars. Dintr-o perspectivă socio-culturală, "lupta" purtată cu astfel de instrumente este justificată dacă ținem seama de o serie de mitologii străvechi care dau conotații diferite minereului (în cazul nostru, fierului din care sunt confecționate instrumentele) și celui care se ocupă cu prelucrarea, manipularea, topirea și modificarea acestuia. Din această perspectivă mitico-simbolică, M. Eliade, în Făurari și alchimiști, aduce în atenție o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și să miluiască persoana cu probleme. Faptul că ritualul se derulează într-un context creștin, că a împrumutat formule și ziceri din rugăciunile și rânduiala creștină ne face să credem că ceea ce prezentăm aici este o rămășiță târzie a unor străvechi ritualuri magico-religioase care implicau topirea metalelor și folosirea minereurilor. Un element important al ritualului este crucea. Fie că este invocată, fie că este făcută creștinește sau este numai descrisă cu ajutorul instrumentelor folosite, crucea devine un element central al ritualului. Sub
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în atenție de Eliade evidențiază existența unor practici de venerare și de transformare a metalelor în diferite arii culturale. Aceste analize ne fac să credem că nu numai alchimia, ci și practicile divinatorii ar avea ca suport astfel de credințe străvechi. 315 Antropologi de renume, precum Robert Redfield, Ralph Linton, Melville Herskovits în "Outline for the study of acculturation" (American Anthropologist, 38, 1935, pp. 149-152), subliniază complexitatea fenomenelor de aculturare care presupun înlocuiri, combinări și respingeri culturale. Acest fapt nu presupune
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în mod tactic pe timpul unor ostilități nu încetează neapărat o dată cu obținerea victoriei. Ambii adversari își pot revendica victoria, chiar dacă un martor neutru n-ar avea nici o ezitare să spună cine a pierdut cu adevărat. Acest obicei care datează din vremuri străvechi a fost vizibil și la sfîrșitul recentului război din Golf, deși nu este foarte clar cine încerca să înșele pe cine și care a fost păcălitul, dacă a existat vreunul. William Paley (1825:124) face o distincție clară între perioada
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de după Încă o iarnă. Miercurea Cenușii este o sărbătoare catolică despre care puteți citi pe internet. Folosind-o simbolic, n-are nicio importanță dacă ea este Începutul postului Paștelui și nu al Crăciunului. Tămîind nu mai tremură - cad legănat tămîind străvechiul gorgan Ceea ce a constituit punctul de plecare al poemului a fost contemplarea frunzelor În cădere. Departe de a fi o cădere accelerată și zgomotoasă, ca aceea a ghindelor sau a castanelor, care te pot face să tresari cînd liniștea prea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cădere și o așternere pe pămîntul primitor, dacă fiecare frunză Îngroașe și sporește vraful, am căutat, pentru a-l opune tremurului nestatornic al vieții, ceva care să simbolizeze stabilitatea monumentală a morții. Gorganul te duce cu gîndul la un mormînd străvechi sau, oricum, la o movilă suficient de impunătoare care s-a tot ridicat din depuneri Îndelungate și succesive. În acest context, ceea ce-ți vine firesc și banal În minte este faptul că, legănîndu-se, frunzele se-aștern / pe vechiul gorgan
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
la o movilă suficient de impunătoare care s-a tot ridicat din depuneri Îndelungate și succesive. În acest context, ceea ce-ți vine firesc și banal În minte este faptul că, legănîndu-se, frunzele se-aștern / pe vechiul gorgan sau sporesc / străvechiul gorgan. Ar fi fost Însă prea lesnicios și prea ieftin să mă opresc la o soluție atît de comună. Și poemul n-ar fi avut tensiune, șarm, zvîc. Reluînd versul doi, am renunțat la legănîndu-se (prea lung și prea molatic
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
brusc, mi-a venit ideea de a transfigura legănarea. Acum puteam să găsesc o altă modalitate, construită cu gerunziul, a căderii și să spun un lucru de departe mai important și mai paradoxal: frunzele cad Îndeplinind un ritual, cădelnițînd - tămîind / străvechiul gorgan. Tremurul, odată Încetat, mișcarea frunzelor devine mai amplă, mai gravă, mai profundă. Are În ea ceva sacru. N-ar mai fi de adăugat decît că tehnica construcției poemului este aceea a unei ghicitori. Lucrul evocat - frunzele - nu este numit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins-o și căreia acum Îi ducem dorul. Torsul, cu ritmul său domol și monoton, firul subțire și fragil Înfășurat Încet-Încet pe fus au căpătat din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
atunci detașarea lui Caragiale se găsește undeva pe traseul transtextual (în sensul dat de G. Genette conceptului), care leagă scepticismul romantic eminescian de viziunea lucid-lirică a unui Arghezi în dialog cu alter ego-ul său Coco: "Privește tu câne scrie Caragiale străvechi prieten și todeauna supus al regilor creațiunii, privește imensul lor carnaval, vasta lor mascaradă. Iată-i, fiecare cu coroana și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o notă colectivă. IV. Revenirea Dobrogei la teritoriul României Congresul de la Berlin recunoștea, prin tratatul semnat la 1 iulie 1878, drepturile suverane ale României asupra Dobrogei și Deltei Dunării. Se lichida astfel, după 461 de ani, dominația Otomană, pe acest străvechi pământ românesc. Prin cucerirea independenței România devenea un stat suveran, egal În drepturi cu celelalte State independente. PRINCIPALELE INSTITUȚII ALE STATULUI ROMÂN MODERN ȘI PARTIDELE POLITICE Sistemul politic al României moderne a avut la bază constituția din 1866, care a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
în ochiul nostru încât imaginea unui izvor nu mai poate să ne potolească setea, nici cea a unui foc să ne încălzească? Întrebările acestea sunt poate mai puțin anodine decât par. Două anecdote, da. Dar care stârnesc în noi vertijuri străvechi. Spectrul, reflexia, dublul ori sosia continuă să întrețină nu groaza, ci un persistent nimb de echivocitate. Ca și cum nesigurul statut al imaginii ne-ar clătina neîncetat cele mai puternice certitudini. Desigur, când suntem febrili preferăm aspirina unui peisaj marin. Imaginile noastre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe care niciun titlu nu mă îndreptățește să apuc: istoria artei, istoria tehnicilor și cea a religiilor. Fatalitatea în care este prinsă nașterea oricărei problematici inedite este că nu se poate opera decât în interiorul acelorași discipline stabilite și al categoriilor străvechi care îi pun obstacole și ale căror insuficiențe ea tocmai intenționează să le demonstreze. Dar e de ajuns câteodată o ușoară decentrare a perspectivelor pentru a pune, acolo unde se înălțau prea grandioase răspunsuri, o mică și nouă întrebare. Dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lumânările au dispărut din pelerinajele contemporanilor lui Einstein și Monod? Milioanele de oameni rezonabili care merg la Lourdes, la Częstochowa sau la Santiago de Compostella se comportă rezonabil în fața imaginii Maicii Domnului? Și nu numai credincioșii scot la lumină magia străveche. Fotografia bunicului de pe șemineu nu se mută ca un bibelou oarecare. Sfântul Cristofor, patronul automobiliștilor, apără de "moartea rea" și merită văzut cum șoferii de autobuz indieni de pe drumurile din Anzi își fac semnul crucii în fața micii păpuși agățate de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
critice. Vizualul indică, decorează, valorizează, ilustrează, autentifică, distrează, dar nu arată. El este destinat să identifice produsul într-o secundă, și nu să fie privit pentru el însuși. Imaginea destabiliza, vizualul securizează. Tocmai aceasta este funcția lui socială, pe cât de străveche pe atât de neînlocuibilă. Există o fericire tribală a "clișeului", ca altădată a proverbului. Nu căutați în altă parte, nu pierdeți timpul mergând mai departe, totul e în cadru. Nu ascund nimic." Nu mai există hors-champ, nici contracâmp. Dacă lumea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un ac, gata de studiu, și matematicienii s-au grăbit să-l analizeze. Însă în adâncurile infinitului - cuibărite în vastul șir neîntrerupt de numere -, zero continua să apară. Și, lucrul cel mai înfricoșător: însuși infinitul putea fi zero. În timpurile străvechi, înainte ca Riemann să înțeleagă că planul complex era de fapt o sferă, funcțiile de tipul 1/x i-ar fi încurcat pe matematicieni. Când x se apropie de zero, 1/x crește și tot crește, până când, brusc, ajunge la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
obștea sătească, care: o era o comunitate de oameni având: organizare social-economică proprie; un teritoriu bine delimitat. o se baza pe proprietatea comună asupra pământului; o funcționa prin organizarea colectivă a muncii. -Treptat obștea sătească și-a pierdut trăsăturile gentilice străvechi, bazate exclusiv pe relații de rudenie și a căpătat un caracter teritorial, îndeplinind mai multe funcții: social-economică, politică, religioasă și culturală. -mai multe obști s-au grupat în uniuni de obști numite de Nicolae Iorga “romanii populare”, din care au
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
să-l înfățișeze pe Ahile ca erou al Iliadei, folosind însă numai ceea ce se poate afla despre el din Iliada și din Odiseea, cu excluderea oricăror altor date. Nu va fi vorba aici despre mitul lui Ahile, care are obârșii străvechi, anterioare poemelor homerice, și care, ulterior acestora, a avut, până târziu, numeroase dezvoltări. Va fi vorba numai de Ahile ca plăsmuire a lui Homer, ca existând doar înlăuntrul poeziei homerice și deci prin ea. Totuși, înainte de a arăta cine și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să-l înfățișeze pe Ahile ca erou al Iliadei, folosind însă numai ceea ce se poate afla despre el din Iliada și din Odiseea, cu excluderea oricăror altor date. Nu va fi vorba aici despre mitul lui Ahile, care are obârșii străvechi, anterioare poemelor homerice, și care, ulterior acestora, a avut, până târziu, numeroase dezvoltări. Va fi vorba numai de Ahile ca plăsmuire a lui Homer, ca existând doar înlăuntrul poeziei homerice și deci prin ea. Totuși, înainte de a arăta cine și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pierdută în goalele întinderi cosmice, între uriașe depărtări. Numai că, în spațiul acela, corpurile cerești au între ele o relație structurală, se constituie într-un cosmos geometric, în ansambluri concentrice și, între ele, coerente. Pe când insulele, relicve răzlețe ale unor străvechi emergențe și prăbușiri, nu. Sunt fiicele vitrege ale mării, având a se mulțumi cu propria lor viață, osândite la a fi doar ele însele. Iar pe de altă parte, astrele se află în eternă mișcare, în timp ce insulele sunt, ca plantele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]