4,124 matches
-
văzute, capabile să provoace gradul suprem al uimirii, oamenii nu leau ales din creațiile naturii, ci din acele ale civilizației materiale și ale artei? Bolta înstelată, oceanul urlător către ultima Thule, întreaga desfășurare a naturii imense sau dezlănțuite înspăimânta sau strivea pe omul vechi, în timp ce produsele muncii, prin reprezentarea puterii însumate din efortul colectiv al maselor omenești, nășteau în sufletul lui acea uimire amestecată cu venerație, sentimentul minunilor realizate de om. Natura poate fi temută, dar numai omul poate fi admirat
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
șapte-opt coline, cum e Iașiul, sau e mai neted, precum Timișoara ori Bucureștiul. De fapt, Bucureștiul nici n-ar trebui pomenit: acolo orice ciclist pornit pe șosea e pe trei sferturi condamnat. Dacă nu-l prinde vreo limuzină azi, îl strivește un camion mâine. Pentru ciclistul român nu diferențele de relief contează, fiindcă aici spațiul șoselelor e de fapt uniform geografic. E o junglă. Jungla de asfalt. Nici că se poate sintagmă mai nimerită. Și, ca orice junglă, are și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
să cred că în acel moment nu era conștient de ceea ce face. — Știa foarte bine ce face, îl contrazise targui-ul. Doar că pentru el, noi, niște amărâți din deșert, reprezentăm ceva mai mult decât un câine pe care-l strivește cu mașina când îi iese în drum. Cum puteți spune așa ceva? se scandaliză Amed Habaja. — Uite că pot! Câți oameni au murit de când a început raliul african? Știți câți? — Cu totul, vreo patruzeci de participanți și asistenți. — Și răniți? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și decide dacă vor fi în stare să facă față cu succes la școală. Decizia finală se ia împreună cu părinții. CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂȚI ÎNALTE Motto: „Factorii educativi nu trebuie să a c ționeze ca niște complici pentru a-l strivi pe copil. Colaborarea înseam nă cunoașterea și înțeleger ea pro blemelor copilului.” (Rose Vincent, 1972) I. Consilierea școlară a elevilor cu abilități înalte conceptualizare I.1. Definirea și specificul consilierii școlare a elevilor cu abilități înalte Consilierea școlară este un
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
de aramă, ochii cu ape profunde” și „corpul bine împlinit, de-a lungul lui curge o linie sinuoasă, sânii rotunzi îi ridică bluza armonios, un pocal al instinctelor ce așteaptă să fie eliberate”, „carnea Elei dorește mâna care să o strivească”. Alte eleve sunt Sarah, evreica cea care a moștenit de la rasa sa „trei pistrui pe nasul coroiat” Coca și Cocuța, cele două prietene interșanjabile, și micuța Lilly, o donna angelicata ca și sora ei din Romanul lui Mirel. Destinele fetelor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
am secat moralicește și că mi-ar trebui un lung, lung repaus ca să-mi vin în fire. Și cu toate acestea, ca lucrătorii cei de rând din fabrici, un asemenea repaos nu-l pot avea nicăiri și la nimeni. Sunt strivit, nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc. Aștept telegramele Havas, ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc! 184 [LASCĂR CATARGIU] Domnule Prezident, Aflu cu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu un german ca mine. Rusia Sovietică, în cuvinte scurte care sunau ca niște bile de rulmenți lăsate să cadă pe un pietriș umed, declarase că nu e nevoie de nici un proces. Un fascist ca mine, a susținut ea, trebuie strivit cu piciorul ca un gândac de bucătărie. Dar ceea ce a mirosit a moarte subită a fost mânia vecinilor mei. Ziarele mai barbare tipăreau fără comentarii scrisori de la persoane care voiau să mă vadă expus într-o cușcă de fier prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
arăt, pe Dumnezeul meu, că m-am născut exact pentru ca să te fac bucăți chiar acum, pe loc. M-a făcut laș. M-a făcut nazist. Și mi-a adresat cel mai insultător cuvânt compus din limba engleză. Așa că i-am strivit brațul drept cu cleștele de cărbuni. E singurul act violent pe care l-am comis vreodată în ceea ce a ajuns să fie o viață foarte, foarte lungă. L-am înfruntat pe O’Hare într-o luptă în doi și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aveau fiecare câte o floare ce fusese roșie cândva, iar acum se înnegrise. O tulpină atârna în jos, frântă, cu floarea din vârf terfelită; cealaltă, cu toate că era plină de glod de cernoziom, se ținea dreaptă. Se vede că tufa fusese strivită de o roată și izbutise într-un târziu să se ridice, de aceea stătea încă aplecată. Părea un trup ciuntit, căruia îi fuseseră smulse măruntaiele, ruptă mâna și scoși ochii și care, cu toate acestea, se ținea încă în picioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
dreaptă ridicată deasupra capului a străbătut timpul până la... Hitler. Sceptrul lipsește, dar el trebuie presupus că există acolo, în mână. Cu aceeași semnificație. Comuniștii foloseau mâna dreaptă cu pumnul strâns: forța proletară, care ar trebui să unească, dar să și strivească tot ce i se împotrivește. Secera și ciocanul ar fi trebuit să cheme la solidaritatea internaționalistă. Intelectualii - afară! „Intelectualitatea rusă este un căcat”, îi scria Lenin lui Maxim Gorki. Și asemenea minți se găsesc și pe la noi... Într-o lume
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
puțin din pierdere. În cele din urmă, Felix scăpă de Stănică. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plină ca o pădure, în care ceața a căzut pe sol. Deschise geamul, și fumul ieși în suluri, consistent. Mucurile de țigări strivite în farfuria călimării împuțeau hârtiile. Felix le aruncă în sobă. Ca să respire puțin și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le deniaiser! 1. Propoziția franceză jigni și mai mult pe Felix, fiindcă presupunea din partea domnișoarei presupoziția că el nu înțelegea. Urî numaidecât pe toți și tremură de mânie, mai ales că văzu cum domnul, după o scurtă cercetare cu ochii, strivi mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui, mincinos chiar, dacă trebuie să salveze ceva, numai prost nu-i. Și mai are o calitate românul: știe să aibă răbdare și să lupte pentru dreptatea lui. Asta n-o știu deloc bine cei care au vrut să-l strivească; pentru că și greu rănit fiind, românul se ridică, Își oblojește rănile multe și sângerânde și merge mai departe, cu credința sa nestrămutată În mai bine și În Dumnezeu. Și chiar dacă președinția l-a dezamăgit tare, românul nostru nu s-a
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
în joc sub specia sublimului? Este oare omul de provincie atât de condamnat de împrejurarea mediocră și obiectivă a vieții de provincie, încât să se simtă interior umilit de un destin față de care nu este deloc vinovat, dar care îl strivește necruțător pe bietul om cu lipsa de aer, sufocantă, a atmosferei de provincie? Dacă ar fi așa, dacă provincia condamnă pe nedrept omul la un destin provincial, n-ar fi cazul să ne imaginăm și invers? Anume că omul care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
oricât l-ar îmblânzi educația sau treptele ulterioare ale evoluției. De unde vine această cruzime? A fost ea, la începuturile ei „mezozoice“, un fel de reacție violentă de apărare față de tot ce apărea ostil în natură? Când calci un gândac sau strivești o muscă, o faci cu un fel de scârbă agresivă, amestecată cu oroarea față de o specie care ți se pare așa de străină, încât în repulsia pe care o resimți se amestecă elementul „crud“, cruzimea stranie și înfiorătoare față de ceva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am descoperit-o și la care recurgeam aluziv, pentru că simțeam satisfacția lor, aproape organică) față de „instituția“ lor, spunându-le direct sau indirect: „Doar n-o să mă pun eu cu dumneavoastră!“, lăsând clar să se înțeleagă că, dacă vor, mă pot strivi în palmă ca pe o insectă - ceea ce nici nu era departe de adevăr. Eu și cu „ei“, la plural, reprezentam două roluri de compoziție în afara societății: eu, în afara „societății“ lor; ei, în afara convenției sociale de care eu eram capabil. Silogismele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
avem de-a face cu o gândire proastă, simplistă, care se mulțumește cu o expresie fără conținut; ca urmare (adică „din cauza“ chiar a cauzei) a faptului că, îndată ce facem apel la cutare cauză, nu facem decât să anihilăm și să strivim unul din procesele elementare ale gândirii; acela de a fi constant în stare de a căuta în mod fertil, adică de a căuta ceva care se anunță ca atras magnetic de ceva care trebuie găsit. Din cauzalitate, atracția lipsește! Și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de asfalt trupul cald și răscopt, împrăștiindu-și sângele dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui îl îndemnase să se supună poruncii, dar, iată, o făcea fără nicio
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
explicat mai târziu, că s-a dat semnalul de plecare, a aruncat pachetele de țigări ce-i mai rămăseseră. Bieții oameni au sărit fiecare pe unde erau, s-au repezit să le apuce, îmbrâncindu-se, luându-se în gură, chiar strivind mâini, degete sub cizme. O busculadă ce am regretat-o întrucât strica tot ce arătase atât de frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind labilă și înclinată spre melancolie, deodată am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o nenorocită de barcă găurită, alții încercând să plutească agățați de câte o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții numa-ntr-un picior, alții-și scotea capetile afară pân geam, că abia putea să răsufle. Păi ce crezi, câți din ei o fi murit acolo, striviți ! Așa vorbea p-ormă lumea, c-a murit femei, c-a murit copii, de căldură, de frig, de tifos, ei știe de ce-o fi murit pân s-ajungă unde vrea ei s-ajungă ! Și dac-a murit, cin’ să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l ajutăm să-și întindă pânzele în fiecare cameră, și pentru etaj, să-l conducă discret cineva pe scară... Cu degetul în sus, Muti arată firele de păianjen care tremură delicat. A și țesut între timp tot tavanul. Muti strivește în scrumieră țigara care răsuflă, uite pe unde răsuflă țigara, uite unde s-a dezlipit hârtia, uite ! Să fie acesta un simptom periculos ? Un semn grav ? Posibil să însemne ceva grav, vreun... doctore ? — ...dacă insistați, vă voi dezvălui temerile mele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nivelul întîi de lectură al scenariului!... Oricum, asta nu-l bucură acum pe Mihai. Se simte ca un personaj din ultimul spectacol al teatrului din localitate: lîngă o cîrciumă, acesta încropise o grădină de flori, peste care treceau mereu bețivii, strivind sub cizme gărduțul și tulpinile plăpînde. Ar vrea să rupă tot, dar nu obișnuiește să-și distrugă hîrtiile. Închide dosarul, face nod șiretului de la coperți și-l aruncă pe un raft. Se dezbracă, stinge lumina și se bagă sub plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
singură! Va lua puțin și din Ana, de ce nu?! Poate chiar mai mult: Ana aceea fermecătoare, alergînd prin iarbă să fie prinsă de Cristina, care abia învață să meargă. Ana înglodată în grijile cotidiene, în întrebarea "ce dau mîine copiilor?", strivită de atmosfera celor opt ore de birou, unde nu se discută decît de necazurile zilnice. Ana care n-a uitat să-i pună lîngă roman cîteva ouă fierte și chiftele. "Să le topesc pe toate în una singură... Toate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fulgii deși, botul unei mașini mari se apropie tot mai mult de el: un bot imens, cu trei inițiale nichelate strident B.M.W. Relativitatea își spune cuvîntul: crede că el stă pe loc și mașina vine asupră-i, să-l strivească. În ultimul moment, face un pas în stînga, spre portiera care este deschisă larg. Se așază lîngă femeia de la volan. Un parfum discret trezește în el alt fel de amintiri. Nu poate fi Teona! Privește speriat spre femeia de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]