4,034 matches
-
contradicția dintre situația din lagăr și doctrina comunistă care presupune că omul este cel mai prețios capital al țării. Răspunsul a venit promp și apăsat. - “E vorba de om, dar voi nu sunteți oameni, voi sunteți viermi, pe care-i strivesc”. Și în același moment a făcut și gestul prin care strivești un vierme. Am rămas consternată că acum, în anul 2012, un demnitar al Romaniei de astăzi poate să ne facă tot viermi, pe noi cei care am protestat în
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
omul este cel mai prețios capital al țării. Răspunsul a venit promp și apăsat. - “E vorba de om, dar voi nu sunteți oameni, voi sunteți viermi, pe care-i strivesc”. Și în același moment a făcut și gestul prin care strivești un vierme. Am rămas consternată că acum, în anul 2012, un demnitar al Romaniei de astăzi poate să ne facă tot viermi, pe noi cei care am protestat în orașele țării împotriva nedreptăților la care am fost supuși de guvernanții
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
n-ați fost cu noi în celule”155 “Voi n-ați fost cu noi în celule Să stiți ce e viața de bezne, Sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, Voi nu știți ce-i omul când prinde să urle, Strivit de cătușe la glezne”. In închisoare s-au inventat și diferite metode de scriere. Una dintre ele folosea gamela. Gamela, farfuria în care le era pusă mâncarea deținuților, era folosită astfel: deținuții ungeau fundul gamelei cu săpun, o tamponau cu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
faptele existenței, fără să uite trăirile sufletului: " Și începe să ningă leneș, afară/ Cu petale de primăvară/ O, ce durere dulce ne duce/ Gânduri de purpură peste uluce". "Leonid Dimov este un pictor căruia i s-au substituit uneltele. El strivește cuvintele și transformă lexicul într-o masă de pastă grea, în râuri bogate de uleiuri, în bizarul somptuos, și un fel de onirism flamand caracterizează visele acestui volum ("Cartea cu vise") pline de fast ca ale unui împărat asiat"1
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiul tău nepriceput." Un motiv obsesiv în poezie sunt întoarcerile: "Ieri te-am mințit. Am să mai plec odată./ Odată, doar, și-am să lipsesc puțin." Poetul este chemat de cineva care-l așteaptă, de mari depărtări. Chemări care îi strivesc destinul. Cuvântul "destrămare" apare de câteva ori în diferite poeme care propun un sens al trecerii calme, al drumului mereu întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
roșii". Aici arată că istoria devine un motiv permanent de inspirație "și cei ce pentru viață înfruntară, moarte, noapte/ Sub Horia și sub Tudor și Nouă sute șapte", precum și un model, un tipar exemplar, o formă pură, pe care s-o strivească: "nici timpul nu se-ndură". Poetului i se dezvăluie o cale de purpură, imagine deschisă interpretării, ce presupune bogăție, strălucire, frumusețe, dar și sânge, atunci când "Demiurgul eternelor renașteri" își petrece "Mătăniile de sânge" printre degete. Din păcate, poetul rămâne exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stări de jubilație, de neliniște, de spaimă în fața unui univers aflat în stare de proliferare sau de dezagregare, cuprinsă de o "boală fără nume". Aceasta ar fi taina cea mare de care se cutremură lumea. Sevele izbucnesc, regenerând universul sau strivindu-l, sortindu-l pieirii. Eugen Simion subliniază existența unor "simboluri întoarse", o dimensionare a miturilor cu sens într-o altă direcție. În această perspectivă calul troian nu ar fi produsul fanteziei lui Ulisse, ci invenția troienilor înșiși, orgoliul lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ah, ce mijlocel bine prins. Te rog, ridică acum nițel capul. Ah, ce obrăjori minunați!... Deschide ochii cască-i bine așa!... Ah, ce scânteieri orbitoare! Și acuma, ia să vedem dințișorii. Mărgăritare, nu altceva, și buzele îți vine să le strivești cu sărutări. În ce mă privește, sunt mulțumit și-n viața mea n-am văzut o fetișcană mai fermecătoare. CHARLOTTE: Zici dumneata așa, dar eu tot cred că-ți bați joc de mine. DON JUAN: Eu îmi bat joc de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de exactă a universului marelui dramaturg rus! Alexa Visarion a înțeles ca nimeni altul forța expresivă a tăcerii cehoviene, deznădejduitul și tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial, al orizontului fără de zări. Totul în acel spectacol era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet omenesc, cu meandrele și sfâșierile sale nevindecabile, totul era construit oximoronic, de la evoluția personajelor până la costumele și pietrișul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căci sufletul n-are conștiință, ci numai nemurire. El te ajută să fii mereu altul."15 Este imposibilă inventarierea tuturor temelor și a motivelor asupra cărora Alexa Visarion își îndreaptă atenția în cărțile sale. Cu o cultură care ar putea strivi orgoliile multor universitari, autorul deschide frontiere neatinse ale textelor vizate, leagă timpi și topoi în aparență străini (cum sunt, de exemplu, cei ai commediei dell'arte și ai tragediilor în cauză) toate acestea pentru a semnala totalitatea sub auspiciile căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la unul singur. Credeam amîndoi că la nivelul social, conflictul e în natura lucrurilor. Ce e îngrijorător nu e conflictul, ci absența sa, deoarece atunci cînd nu apare, înseamnă că o putere dominantă un grup de interese ori Statul le strivește pe celelalte și le reduce posibilitățile de expresie. Adevărata problemă e felul în care sînt arbitrate conflictele. Doar dialogul social permanent se apropie de democrație. Eram de acord asupra tuturor acestor aspecte, care înseamnă, repet, esențialul, dar punctele noastre de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
rău de adolescență de N. Stănescu, A devora, a privi de Virgil Teodorescu, Cândva, niciodată... de L. Antonesei - Titlurile enunțiative exprimă, întro propoziție simplă sau dezvoltată, ideea centrală/me sajul global al textului: Trecutau anii... de M. Eminescu, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de L. Blaga, Ce mi sa întâmplat cu două cuvinte de Șt. Augustin Doinaș, Îngerul a strigat de Fănuș Neagu, Și ieri va fi o zi de M. Nedelciu etc. - Titlurile narative (epice) sunt alcătuite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ca în poezia Numi presimți? de L. Blaga sau întrun stănescian Poem din volumul O viziune a sentimentelor: Spunemi, dacă te aș prindentro zi / și țiaș săruta talpa piciorului, / nui așa că ai șchiopăta puțin, după aceea, / de teamă să numi strivești sărutul?... - În opera epică, interogațiile retorice sunt, frecvent, autoadresate, inserate în monologuri interioare ce sondează incertitudinile eroilor, dând glas unor dileme: Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
putem spune că fără cărți, fără șansa evadării din rutina existențială, am fi „mai altfel și mai săraci“. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Tema și viziunea despre lume întrun text poetic aparținând lui Lucian Blaga Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii INTRODUCERE: Lirica modernistă Promovând imperativul sincronizării cu modelul cultural european, modernismul înscrie literatura română sub semnul unui „principiu de progres“ (Eugen Lovinescu). În poezie, modernismul interbelic se concretizează prin cultivarea liricii filozofice, de meditație estetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
curent cultural/literar sau întro orientare tematică Primul poetfilozof care a impus canonul modernist în lirica românească a fost Lucian Blaga, cu al său volum publicat în 1919 Poemele luminii. Poezia care deschide volumul este o artă poetică: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Modernitatea acestei creații este evidentă în construirea viziunii poetice, structurată pe ideea dualității cunoașterii (cunoașterea paradiziacă și cea luciferică). Apelând la un discurs poetic caracterizat prin ambiguitate (trăsătură a poeziei moderniste), poetul corolei de minuni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
imagini care exprimă opțiunea lui estetică. Imaginea sinestezică din enunțul de intitulare - corola de minuni a lumii - figurează misterele existenței ca reprezentare sferică, perfectă (corola), de o miraculoasă frumusețe și armonie (simbolul floral), care sunt însă fragile, inefabile, ușor de strivit. În textul poetic, corola mundană se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume Această cale este detaliată în prima secvență poetică. „Protagonistul“ spectacolului liric apare aici în ipostaza eului cunoscător, fascinat de misterele existenței, deschis comu nicării osmotice cu universul: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / și nu ucid / cu mintea tainele, ce lentâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Versul incipit reia enunțul din titlu, reliefând legătura afectivă a eului liric cu universul integrator. Ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
263. 55 Ibid., p. 386. 56 Ibid., p. 144. 57 L. Blaga, Censura transcendentă, p. 446. 58 Id., Ființa istorică, p. 210. 59 A. Metzger, op. cit., pp. 56-57. 60 T. Vianu, Opere, 8, p. 177. 61 L. Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii în Poezii, București, Editura pentru Literatură, 1966, p. 3. 62 Id., Ființa istorică, p. 178. 63 Cf. Al. Boboc, Postfață la E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 113. 64 V. Drăghici, Notele traducătorului la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
forțe între actorii sociali, cât prin minciuni și calomnii 89. Sistemele de putere (civice și politice!) pot fi distruse în emergența constituirii lor, iar această distrugere este vitală. De ce? Pentru că aceste sisteme moderne de exercitare a puterii politice sunt totalitare, strivesc individul și individualizarea acestuia, impun clișee, etichete, idei și imagini preconcepute în fenomenul de masă al opiniei publice. Distrugerea sistemelor arbitrare de cunoaștere-putere este sarcina noul umanism de mâine. Aceste sisteme arbitrare sunt formate din universități, ale căror funcție este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intelectuali și politicieni per se și fără nicio logică cu vreo dezvoltare socială sau de rezolvare a unor multiple probleme sociale. Politica reprezentării per se este religiozitatea modernă în simbolistica ei socială, în virtualul ei mediatic și anticivic. Sinele politicienilor strivește dreptul la educație de sine al civililor moderni printr-un învățământ ținut în mediocritate, printr-un sistem public reverbativ și autosuficient, prin dreptul diferențiat și redus la cultură și la egalități bazale de șanse. Sinele modernilor poate fi analizat în raport cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
instituțiile este să se reformeze. Ar fi în folosul lor să se plaseze într-un spațiu social al neutralității în disputele dintre doi sau mai mulți oameni. Ele nu pot fi pe principiul stalinist! elemente de represiune, mașini impersonale de strivit oameni și destine prin exponenții înregimentați politic. Întreg factorul instituțional este de regândit dintr-o perspectivă pluralistă a exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile puterii-cunoaștere provine și din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini etc.) care au distrus și creat sisteme de putere politică. Individul modern are mai multe șanse în fața "sistemelor de putere social-politică" decât ar fi avut-o omul medieval sau premodern. Cu toate acestea, individul modern este strivit de presiunea totalitară și în creștere a unui sistem social-politic nereformat și care-l supraveghează continuu, într-un mod insidios și nelegal, pentru a-i controla forțele, puterile sale singulare și relațiile lui cu mediile social-politice. Problema ieșirii din minorat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
elitei" conducătoare au transformat statul, în toate formele sale, în altceva decât se dorise inițial... Statul politic modern, indiferent cum se înfățișează (statul lui Stalin, statul lui Hitler sau statul american postbelic) a devenit o mașină birocratizată și impersonală de strivit destine, de ucis oameni... Reformarea sa este inevitabilă, este inevitabilitatea istorică. Ideile pentru o societate progresistă și industrializată își găsesc împlinirea epistemică în Bentham și Comte. Formarea individului și societatea ca un mecanism perfect, deși sunt contrare ca esență epistemică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politic și economic) cu tendințe de corporatizare și de spălare atât a individualității, cât și a creierelor! Este firesc ca individul să fie "împotriva statului", pentru că acest stat modern nu a devenit decât o mașină de spălat individualități și de strivit destine, prin atacuri nihiliste venite din partea exponenților sistemului! Regimul politic e cu atât mai criminal cu cât vrea să asimileze anumite individualități, iar în caz advers, de neaderență, să le atace, să le pună pe linie moartă... Marx e un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe linie moartă... Marx e un fel de liberal, atunci când îi cere individului modern să-și formeze o "conștiință de clasă" și să preia puterea economică prin dezvoltarea unor afaceri pentru propriul său profit. Numai că această inițiativă privată este strivită de marile ansambluri corporatiste și tehnologizate de ieri și de azi... Trusturile sunt expresiile acestei asimilări nefericite și numai un stat politic putea concura cu ele. Nu întâmplător comunismul a prins acolo unde nu exista o industrie puternică: Rusia. La
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]