3,225 matches
-
trebuie să omitem a sublinia că există o serie de limite ale cunoașterii comune care impun necesitatea demersului științific. Urmându-l în continuare pe același autor citat mai înainte, putem enumera câteva dintre riscurile și erorile acestui tip de cunoaștere: * Subiectivitatea, interesele, aspirațiile și valorile unei persoane sau grup social pot altera percepția corectă a realității. Din acest motiv constatăm serioase diferențe de opinii între indivizi cu privire la același eveniment social. Tendința de a generaliza și a absolutiza constatările pe marginea unei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a fost?”363. Esența acestei feminități este de o ferocitate uluitoare, târgoveața devine asemănătoare cu un animal sălbatic, necruțător, urmărind doar pasionalitatea, concupiscența. De multe ori folosește în discursul propriu pronumele personal de persoana întâi (I), marcă nu doar a subiectivității, ci mai ales a dorinței de a impune o notă de autoritate, încredere în sine, certitudine, voință de dominare, afirmarea a părerilor proprii. Autocaracterizările dezvăluie din plin temperamentul femeii: „Eu nu fac nazuri, vreau ca să rămân/ Cum m-a croit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Noi” ceilalți, care trăim și simțim cum ni se dă, regăsim în sufletele noastre adevărul sensibil iar în lumea rațională din afară vedem o țesătură cu logică șchioapă care-l înfășoară autoritar altfel. Și de aceea adevărul devine marcă a subiectivității, zicere necesară pentru salvare a fiecăruia dintre noi. Dixi et salvavi animam meam. Nota Editorului Schiță biografică Nicolae GEORGESCU, născut la 6 septembrie 1950, în satul Jupânești, com. Coșești, jud. Argeș, este absolvent în 1969 al Liceului teoretic nr. 2
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
non a creației umane. Permanenta relaționare dinamică dintre exterioritatea obiectuală și realul interiorizat relevează structura imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă naștere creației artistice 37. Astfel, "exteriorizând subiectivitatea, imaginea artistică favorizează o relație intersubiectivă" 38, convertind egocentrismul inițial al percepției la inter-comunicare gnoseologică. "Reprezentare mediană și mediatoare, care colaborează atât la cunoașterea realului, cât și la dizolvarea sa în real" 39, imaginea este, în același timp, "o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
casă" (s. n. ). 85 Casa, din colinda bucovineană 86, este un spațiu de trecere, materia înstăpânită devine spirit, redefinind umanul din perspectiva timpului renăscut și domesticit 87. Casa, ca imagine mitică, se deschide unui complex de înțelesuri; obiectualul, trecut prin filtrul subiectivității, este și totem și tabu: "Foc în ziua de Ajun și de Crăciun, în ziua de Anul Nou, în ziua de Paști și de Înălțare să nu dai din casă, că tot anul ai foc, supărare, huit, pagubă în casă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de studiu); c) contextul spațial (sala de clasă); d) contextul temporal (data și ora zilei, ,,momentul istoric" în care se încadrează tema discursului). • macrocontextul: condițiile globale instituționale, sociale, economice, politice, cultural-educative în care se realizează discursul. Discursul didactic relevă întotdeauna subiectivitatea celui care produce intervenția discursivă. Reprezentările țin atât de contextul discursiv dat, cât și de particularitățile auditoriului. Prin discursul didactic, profesorul nu acționează numai asupra elevilor, ci și asupra sa. În funcție de impactul propriului discurs, profesorul se simte dorit, plăcut, competent
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă: prudență, simț al măsurii - grabă, precipitare, excese ................ 85 Inteligență - prostie ..................................................................................................... 87 Excelența psihică: talent, geniu - mediocritate, oligrofenii ............................................... 89 Puterea deprinderilor și a obișnuințelor ................................................................... 91 Pasiunea - absolutizare a sentimentelor și a preocupărilor; patimile ...................... 92 Ecuația psihologică individuală. Subiectivitatea psihică ........................................... 97 Iubirea și ura ......................................................................................................... 108 Sentimentul sau umanizarea gîndirii, a existenței ........................................................... 112 Importanța motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare ..................... 117 Dimensiunea morală și estetică: Caracter, morală, virtute - viciu, imoralitate .............................................................. 119 Binele și răul; bunătatea - răutatea ........................................................................... 127 Arta de a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
vorbești cu tine Însuți, ai Întotdeauna dreptate.” (H. de Balzac) La rîndul său, H. Heine afirmă: „Oricîtă bunăvoință ar avea, nici un om nu poate spune Întregul adevăr despre el Însuși”. Și J.W. Goethe se simțea Îngrădit de propria-i „subiectivitate” În aprecierea de sine: „Pot promite să fiu sincer, nu Însă nepărtinitor”. * Vorbind despre calitățile necesare celui care vrea să fie critic de artă, V. Hugo a spus: „Negustorii nu sînt critici. Ura nu-i inteligență. Insulta nu-i discuție
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și anume Vitoria Lipan („Baltagul” - M. Sadoveanu), care, de asemeni, nu-și poate găsi liniștea sufletească, decît numai În condițiile restabilirii valorii morale a justiției creștine, care cere descoperirea și pedepsirea făptașilor de crime sau mari nelegiuiri. Ecuația psihologică individuală. Subiectivitatea psihică Interesant cum din aceleași premise unii oameni scot o concluzie pozitivă pentru ei, iar alții, una negativă. „Interpretarea” se supune, de fapt, măsurii În care fiecare Își consideră existența: În termeni optimiști sau dimpotrivă, pesimiști. Iată un frumos exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o importanță deosebită În comunicarea reală, În dialogul public, În special, fiind un mijloc frecvent utilizat de oamenii politici În manipularea interlocutorilor și a opiniei publice. Din punct de vedere comunicațional, presupoziția este „locul de dezbatere și de confruntare a subiectivităților” <ref id = "29" > Ibid., p. 30 </ref>.(traducerea mea). Presupoziția, prin caracterul ei insidios, modifică, deseori, raporturile dintre vechi și nou, dintre asertat și presupus. Ceea ce În mod normal constituie context, poate deveni element de prim plan. Aceasta depinde, așa cum
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
315 referință </ref> . Ruqaiya Hasan, În studiul intitulat What is going on: a dynamic view of context in language, utilizează de asemenea noțiunea de context al situației; autoarea explică raportul dintre stabilitate și unicitate În comunicare prin jocul permanent dintre subiectivitate și intersubiectivitate. În interacțiunea creată prin actul de comunicare, subiectivitatea „... trebuie cumva transformată În intersubiectivitate”. Ceea ce este intersubiectiv este public; subiectivitatea (percepția, focalizarea pe un anumit aspect relevant, propria perspectivă asupra a ceea ce este relevant etc.) se face publică prin
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
going on: a dynamic view of context in language, utilizează de asemenea noțiunea de context al situației; autoarea explică raportul dintre stabilitate și unicitate În comunicare prin jocul permanent dintre subiectivitate și intersubiectivitate. În interacțiunea creată prin actul de comunicare, subiectivitatea „... trebuie cumva transformată În intersubiectivitate”. Ceea ce este intersubiectiv este public; subiectivitatea (percepția, focalizarea pe un anumit aspect relevant, propria perspectivă asupra a ceea ce este relevant etc.) se face publică prin utilizarea codurilor semiotice. Unicitatea actului de comunicare este asigurată de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
asemenea noțiunea de context al situației; autoarea explică raportul dintre stabilitate și unicitate În comunicare prin jocul permanent dintre subiectivitate și intersubiectivitate. În interacțiunea creată prin actul de comunicare, subiectivitatea „... trebuie cumva transformată În intersubiectivitate”. Ceea ce este intersubiectiv este public; subiectivitatea (percepția, focalizarea pe un anumit aspect relevant, propria perspectivă asupra a ceea ce este relevant etc.) se face publică prin utilizarea codurilor semiotice. Unicitatea actului de comunicare este asigurată de caracterul subiectiv al modului de focalizare asupra unui anumit aspect al
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
unei convorbiri radio standard; În afara oricăror alte posibile interpretări, el transmite, În acest context, o „instigare” la dezordine, la insubordonare, la nerespectarea standardelor, la ieșirea din circumstanțele firești ale activității În care erau implicați; altfel spus, se induce posibilitatea interferării subiectivității În procesul de dare și executare a ordinelor. Evident, prin 326 nu este la Bacău, Startul i-a transmis, indirect, lui 326 că el este cel care cunoaște situația sa reală și, implicit, ceea ce trebuie făcut pentru a o soluționa
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
este foarte simplă: singurul context În care un enunț este interpretat este mintea interpretului. Contextul astfel văzut are o puternică amprentă personală, subiectivă pentru că el nu reprezintă altceva decât istoria memorată a propriei experiențe existențiale a interpretului. Această notă de subiectivitate a contextului oferă o explicație mai temeinică a imposibilității ca același enunț să fie interpretat identic de către receptori diferiți ; diferențele, nuanțele și eșecul În comunicare apar astfel ca aspecte normale ale acesteia. 4.1. Modelul cognitiv Dacă aruncăm o privire
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
6; Lohisse, 2002, p. 106), cauzal (Hobjilă, 2008b, p. 15; vezi și relația cauză efect în schema procesului comunicării, tipurile de cauze, tipurile de efect reperabile în anumite contexte Hobjilă, 2009, pp. 232-234); * contextul (a)locutorial/subiectiv concretizat în mărcile subiectivității locutorului și a interlocutorului (Hobjilă, 2008b, p. 15), în așa-numitele "determinări "psy"" (Kerbrat-Orecchioni, 1980, p. 19); acestuia i se poate asocia, în principiu, contextul psihologic (Durac, 2009, p. 18), "al intenției, credințelor și dorințelor interlocutorilor" (Rovența-Frumușani, 2000, p. 31
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în vedere o adaptare continuă a propriei instanțe comunicative la toate variabilele contextuale (când acestea sunt de ordin personal, provocarea este cu atât mai mare, în condițiile în care, de exemplu, în comunicarea face-to-face, "personalitatea partenerului de interacțiune, întreaga sa subiectivitate, constituie un permanent factor de nesiguranță, ce trebuie ținut sub control" H. P. Dreitzel, apud Jauss, 1983, p. 231). De asemenea, în situația în care își poate pregăti actul comunicativ, locutorul îl raportează la ceea ce știe despre interlocutor 2 (vezi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a subalternului 4). (d) Comunicarea implică împărtășire, în sensul că locutorul comunică și se comunică, în principiu, în fiecare act comunicativ, deschizându-se astfel către relaționarea cu interlocutorul, către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul în care "a dialoga înseamnă a împărtăși ceea ce se
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
subalternului 4). (d) Comunicarea implică împărtășire, în sensul că locutorul comunică și se comunică, în principiu, în fiecare act comunicativ, deschizându-se astfel către relaționarea cu interlocutorul, către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul în care "a dialoga înseamnă a împărtăși ceea ce se află
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Comunicarea implică împărtășire, în sensul că locutorul comunică și se comunică, în principiu, în fiecare act comunicativ, deschizându-se astfel către relaționarea cu interlocutorul, către ceea ce presupune intersubiectivitatea (nu există împărtășire fără relație, fără coroborare de subiectivități: subiectivitatea locutorului și subiectivitatea interlocutorului). Locutorul împărtășește gânduri, sentimente, opinii, experiențe, interlocutorul împărtășește reacții, stări etc., și invers. Miza este "înțelegerea", comunicarea ca formă de comuniune (vezi etimologia termenului), în contextul în care "a dialoga înseamnă a împărtăși ceea ce se află ascuns în inima
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sine)" (Ducrot & Schaeffer, 1996, p. 384); * coroborare text (narativ, descriptiv, expozitiv, instructiv, argumentativ Rovența-Frumușani, 2000, pp. 140-141) condiții de producere a acestuia. Orice "schematizare discursivă" are ca premise intenționalitatea (cf. Sălăvăstru, 2003, p. 381; Dospinescu, 1998, p. 83 etc.), jocul subiectivităților locutorului/interlocutorului și, implicit, intersubiectivitatea și contextualizarea. Construirea/actualizarea unui discurs într-o situație de comunicare presupune intenția locutorului de a transmite o informație, de a solicita o informație, de a exterioriza o stare, de a produce modificări în planul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mamă). Dintre caracteristicile discursului (cf. Maingueneau, 2007, pp. 61-65, 78-81; Cmeciu, 2010, pp. 20-23; Căprioară, 2009, p. 15; Sălăvăstru, 2003, p. 381 etc.), au valoare operațională în cadrul demersului propus în lucrarea de față elemente precum: * orientarea spre o finalitate; * asumarea subiectivității atât în prezentarea anumitor informații din mai multe existente, cât și în manifestarea atitudinii 41 personale față de informațiile transmise; * interactivitatea, raportarea la feedback-ul interlocutorului; * contextualitatea ancorarea într-o situație de comunicare, cu toate datele ei particulare de ordin personal
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în scenă autor care reflectă, în opera sa, maniera sa subiectivă de a se raporta la anumite coordonate ale realității obiective, valorificând diferite valențe ale limbajului artistic; * regizorul care pune în scenă, într-o anumită manieră, opera dramatică 49 aleasă, subiectivitatea acestuia intervenind încă din momentul alegerii și continuând cu maniera particulară de receptare și interpretare a creației dramatice, respectiv cu modul în care alege să reprezinte scenic, sub forma spectacolului, acea operă (sau, uneori, un cumul de opere situație în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Partea a patra Judecățile de valoare Am lăsat la urmă studiul judecăților de valoare deoarece schimbăm perspectiva: dincolo de abordarea cât mai obiectivă posibil a subiectului nostru, apar considerațiile personale. Chiar dacă încercăm să demonstrăm că acestea sunt fondate, partea lor de subiectivitate rămâne. Începem, desigur, prin a ne familiariza cu natura și statutul acestui tip de judecăți. Vom căuta apoi criteriile care ne vor folosi în demersul nostru de a emite judecăți acceptabile, candidați la justețe. În sfârșit, deoarece judecățile de valoare
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
33-34, 36, 44, 61, 79-80, 83, 114, 116, 128, 135, 154, 172, 176, 181, 239 Solidaritate, 21, 67, 71, 123-124, 142-143, 151, 154, 161, 172 Socializare, 22, 68-69, 176, 206 Spirit întreprinzător, 35, 150, 164, 166-167 Spontaneitate, 122, 129-130, 132 Subiectivitate, 180, 187 Suport de valori, 62, 69-70 Supunere, 26, 78, 101-102, 122, 136, 155 Stat, 51-52, 98, 100, 136, 148-150, 156, 169-170, 172-173 Statele Unite, 10-11, 46, 50, 73-74, 114, 126, 128, 135, 143, 148, 169, 172-173, 227 Ș Știință, 19
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]