5,950 matches
-
ăsta!”, striga unul dintre ei, trăgându-mă de păr). Întrebarea aceea, în aparență, era foarte simplă: „Da, știu că era un tiran sângeros, e scris în manualul nostru. Dar cum rămâne atunci cu vântul acela proaspăt, mirosind a mare, care sufla pe Sena, cu răsunetul versurilor ce-și luau zborul în bătaia vântului, cu scrâșnetul mistriei de aur pe granit - cum rămâne cu ziua aceea îndepărtată? Căci îi simt atmosfera atât de intens!” Nu, nu-mi puneam problema să-l reabilitez
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles, spioană murdară! La întoarcere, mergând peste câmpul înghețat, Charlotte își spunea că în țara aceea se năștea o limbă nouă. O limbă pe care ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuvinte, foarte banale, pe care va trebui să i le adreseze soțului ei... Fără ca eu însumi să pot să-mi explic, auzeam parcă vibrând o coardă în sufletul acelei femei. Inima mea răsuna la unison. „Emma Bovary sunt eu!”, îmi sufla o voce senină, venind din istorisirile Charlottei. Timpul care se scurgea în Atlantida noastră își avea propriile lui legi. Mai precis, nu se scurgea, ci unduia în jurul fiecărui eveniment evocat de Charlotte. Fiecare fapt, chiar și perfect accidental, se încrusta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau, ca și cum ar fi vrut ca un trecut apăsător să fie șters prin frecarea și arsura aceea. Tocmai părăsiseră Buhara. Tot ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mergea să deschidă. Soțul ei se întorcea acasă întotdeauna la ora aceea... Oamenii dispăreau când de la serviciu, când în plină noapte, de acasă, după trecerea unei mașini negre pe străzile înzăpezite. Era sigură că, atât timp cât îl va aștepta la fereastră, suflând în florile de gheață, nimic nu putea să i se întâmple. La trei dimineața, el se scula, își aranja dosarele de pe birou, pleca. Ca toți ceilalți funcționari din imensul imperiu. Ei știau că, la Kremlin, stăpânul țării își termina ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vremurile de odinioară, a intervenit Dimitrici. Și au continuat să discute, bând votcă, mâncând. Dincolo de fereastra deschisă se auzeau zgomotele pașnice din curtea noastră. Aerul serii era albastru, blând. Vorbeau fără să observe că, înțepenit pe scaunul meu, nu mai suflam, nu mai vedeam nimic, nu mai pricepeam sensul replicilor lor. În cele din urmă, pășind ca un somnambul, am părăsit bucătăria și, ieșind în curte, am mers prin zăpada topită, mai străin de seara aceea limpede de primăvară decât un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
décerner - discerner. Astfel de duo-uri perfide, la fel de riscante ca și luxe - luxure, provocau altădată, prin stângăciile mele verbale, câteva ironii de-ale surorii mele și corectări discrete din partea Charlottei... De data aceasta, nu mai era vorba să mi se sufle cuvântul potrivit. După o secundă de ezitare, m-am corectat eu însumi. Dar mult mai puternică decât șovăiala momentană a fost revelația fulgerătoare: vorbeam o limbă străină! Așadar, lunile mele de revoltă nu au rămas fără urmări. Nu că de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se zgudui. O volbură de foc se deschise. A fost o lovitură de trăsnet la care turcii nu se așteptau. Cei de pe creasta parapetului se prăvăliră deodată În șanț. Românii izbeau În dreapta și În stânga, răcnind, scrâșnind. Dușmanii se risipiră ca suflați de vifor, dar nu voiau să se dea bătuți... Într-o dimineață de octombrie, În același an, 1877, soarele răsări cu o lumină prietenească. Negura se risipi curând și văzduhul se umplu de strălucire. Tunurile bubuiau În Plevna și În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
jupîne... astăzi... SAS (răsărind) Nu-mi mai aduce-aminte. Când eu te văd, Bogdano, îmi pai o vrăjitoare Ce-ncheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum s-ar pune brumă pe discul lui de aur, Precum albește geamul când suflă în fereastră... De zece luni acuma își târâie viața, De zece luni acuma cu tine sunt părtaș L-această fărdelege ce nici nu trebuia Ca netedă cărarea să-mi fie... BOGDANA Una-i una, Dar două sunt mai multe. Ascultă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
culcă... [ȘTEFAN] De dânsul nici voi să mă apropii: Eu îmblu după vinuri, el îmblă după dropii... (El intră. Soldatul de gardă a sosit tocmai când el a intrat. ) [SCENA VII] SAS (intră) Nimic! nimic! nu-i cheia... abia mai suflă încă, O căutai în sînu-i cu așa groaz-adîncă, Stins e-ochiul... gura rece... grozav și rece-asudă, De recea lui sudoare mi-e mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să faci dar? [VERENA] Ah, ce-am să fac? Am să te-omor. [BOGDAN] Am să te-așez aicea pe brațul meu cel stâng, Cu dreapta fruntea, părul am să ți-l netezesc Și cată să-nchizi ochii, să-ți suflu preste față Pîn-ce-i dormi, copile! [VERENA] Dar eu n-am să adorm. [BOGDAN] Am să te strâng în brațe și să te mușc de mână, Să te sărut cu sete, să te ridic cu jind * [VERENA] Taci! o! ești un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ANNA Ce-oi zice, ce m-oi face?... Ei, am să te omor. Da! să te-așez aicea pe brațul meu cel stâng, Am să-ți netezesc fruntea și fața... ș-am să plâng... Tu vei închide ochii, să-ți suflu peste față Pân ce-i dormi... Ș-atuncea... dormind... te țin în brață! BOGDAN Dar n-am s-adorm... ANNA Atuncea nici eu n-am să te țin. BOGDAN Mi-e-așa dor de o gură... te rog. ANNA Ți-o fi. BOGDAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
până astăzi. De azi înainte sânt cu minte. [SCENA VI] [IRINA, MIHNEA] IRINA Au nu-ți aduci aminte de neagra vrăjitoare Ce-n peștera adâncă din muntele Ceahlău Încheagă apa-n sânge și soarele-l albește Precum albește geamul când sufli în fereastă?... Acolo eu închisă mă preumblam pin peșteri, O goală frumusețe, un chip răpit din ceri. Pe fruntea-mi de copilă purtam coroana numai Și-n peștera mămucăi intrat-ai, Mihnea Sânger, Pe calul [tău] cel negru, cu barba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moarte, singur, fără pic de vină. Și atunci... veni ispita! Nu ți-a fost de-ajuns să moară, Nu, ai vrut să-i fie neamul de rușine și ocară, Au venit ispititorul, om de sfat la cele rele, Ce îmi suflă în ureche rușinoasele momele: " Vodă-l osândi chiar astăzi, zise tainic omul tău, Nimeni nu poate să-l scape de la moarte... numai eu... Scapă-l, zic! O, mîntuiește-l, tot ce am, multe, puține, Ce odoare am ia toate, ia și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-i mai perfect ce-a putut să creeze cerul... [ȘTEFAN] Știu, frate, știu! Ochii ca două mure... A[LECU] Nu... albaștri... [ȘTEFAN] Albaștri? Atunci lucrul se schimbă... Ochii ca două viorele de câmp părul ca aurul, fața ca crinul suflat c-o coloare roză... în fine... un înger fără aripi ce s-a degradat devenind femeie... ce s-a întrupat și sufere pentru mine cum Cristos s-a-ntrupat și-a suferit pentru lume etc, etc., in infinitum. De n-aș fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
odată uitați, din noianul uitării neci un Dumnezeu nu ne mai scapă. Valoarea internă rămâne averea noastră, unica, și dacă ne-a luat lumea gloria și strălucirea; însă ceea ce-am fost ducem cu noi în mormânt, deși crivățul aspru suflă frunzele cununei noastre...... Lăsați-mă, gândiri neciodată mulțumite, lumea vrea să vază fețe râzătoare; la serbări vesele, la banchete senine găsești consoți și nepoftiți, când vrei însă numai la puțini să te plângi de durerile tale fiecare ușă ți se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trimise Orientul, {EminescuOpVIII 454} Beat de-amor și fericire am putut în tot momentul Să-ngenunchi cum îngenunche persianul la lumină, Înaintea frumuseții cărei Grecia se-nchină. Iar din Paphos îmi sosiră trei maeștri pierde-vară, Să-i aud cântând din flaut. Suflau fals din cale-afară Dar mi-era egal, pot zice că-mi făcea un mare bine Să privesc suflând pe alții înainte-mi, nu pe mine... Așadar aceasta-i toată suma voastră de plăceri, Asta-i tot ce pot ajunge mâncătorii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la lumină, Înaintea frumuseții cărei Grecia se-nchină. Iar din Paphos îmi sosiră trei maeștri pierde-vară, Să-i aud cântând din flaut. Suflau fals din cale-afară Dar mi-era egal, pot zice că-mi făcea un mare bine Să privesc suflând pe alții înainte-mi, nu pe mine... Așadar aceasta-i toată suma voastră de plăceri, Asta-i tot ce pot ajunge mâncătorii de averi? Jur pe Zeus că fără pismă vă conced acest noroc Și o singură părere îmi păstrez
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mari prin cameră. Orologiul bătu unsprezece. - Ești aici, Iulia? strigă contele și ochii săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un aer rece suflă din cealaltă casă și un murmur se auzi. Ea a trecut, zise contele, închise ușa și căzu pe-un jeț, ea nu va să vină... Dumnezeul meu! Lasă-mă să mă duc eu la ea! Contele șezu un moment pierdut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
970} Pământul consumă și produce excrețiuni ale animalelor, acid fosforic, calciu ș. a. animale și plante moarte. Ar fi cu putință ca un culegător asiduu de pulbere omenească să strângă atâta încît să poată astupa cu ea "o gaură prin care suflă vîntul", cum zice Shakespeare. Dar în realitate materia aceasta nu e cea din care se compune lutul, și cenușa noastră nu se poate întrebuința la asemenea scopuri. Planta, care e admirabil construită, nu poate pui fără acid fosforic ș. a., pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alamă De nu-i bagi în seamă... ’n leagăn c-o punea, [Sfinții] Acasă-mi pleca, La cer se suia, Domnului spunea (18, p. 44). Dumnezeu coboară pe pământ și : Leagăn de privea... Mâna că punea, Deget atingea, Peste ea sufla Și mi-o învia (18, p. 45). Ca și în exemplele precedente, se evidențiază două motive mito-simbolice esențiale. Pe de o parte, relația defunct-paltin (fie că paltinul crește din trup, fie că trupul e pus într-un paltin sau leagăn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a-și vedea și auzi în continuare animalele („oi ca să-mi privesc/ dor să-mi potolesc”, „în dosul stânii/ să-mi auz câinii” ; cf. 45, p. 796), precum și de a fi privit și auzit de acestea („Cân din fluier oi sufla/ Toate uăile-or cânta” ; cf. 47, p. 117) nu trebuie înțelese cu mentalitatea omului modern, ca fiind simple imagini poetice. Pentru mentalitatea omului arhaic, testamentul ciobanului exprimă dorința și relevă credința acestuia într-o postexistență efectivă. Revenind, am să trec în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și la „moartea” Cosmosului, la regresiunea acestuia în Haos. Ca arbori cosmici, coloane ale cerului și stâlpi ai pământului, bradul și paltinul sunt primii afectați de manifestarea stihiei haotice. Fie că stihia ia forma furtunii, ca în balada Meșterul Manole : Suflă, Doamne, un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne (93, p. 199). Fie că stihia meteorologică este un potop declanșat de „bourul negru”, ca în colinde : Munții înalți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la regresiunea acestuia în Haos. Ca arbori cosmici, coloane ale cerului și stâlpi ai pământului, bradul și paltinul sunt primii afectați de manifestarea stihiei haotice. Fie că stihia ia forma furtunii, ca în balada Meșterul Manole : Suflă, Doamne, un vânt Suflă-l pe pământ, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie, Munții să răstoarne, Mândra să-mi întoarne (93, p. 199). Fie că stihia meteorologică este un potop declanșat de „bourul negru”, ca în colinde : Munții înalți se clătinară, Văi adânci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prezintă pe Adapa din Eridu, mare preot al zeului Ea. Printr-o incantație magică, Adapa a rupt o aripă a Vântului de Sud (imaginat ca o ființă hibridă înaripată), producând astfel seceta, pentru că „șapte zile Vântul de Sud n-a suflat peste țară”. Apoi preotul Adapa s-a ridicat la cer pentru a da socoteală de fapta sa în fața zeului uranian Anu (60, pp. 54-60 ; 61, pp. 152-154). c) Legenda ebraică a profetului Eliah Tesbiteanul este bine cunoscută. În timpul regelui Ahab
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]