3,826 matches
-
puncte cu organul marelui om de stat și o vom face aceasta cu sângele cel mai rece, pentru că, atunci când adversarii noștri bat câmpii sau înșiră la platitudini și banalități în coloanele foilor lor, nouă nu ne inspiră câtuși de puțină supărare. Este adevărat că sânt în foile guvernamentale, și încă adeseaori, niște blagomanii așa de nesăbuite încît e peste putință să le citim fără să ne cauzeze un fel de nervozitate, dar în toate cazurile nervozitatea aceasta nu se numește necaz
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a tuturor corifeilor din ortaua roșilor de toate nuanțele. Lucrul a ajuns a fi o mare greutate de învins pentru d-nii Rosetti et Brătianu din cauza neputinței în care se află de-a satisface destul de repede nerăbdarea tuturor nulităților marelui partid. Supărarea celora ce rămân în așteptare devine din ce în ce mai mare și nu puțină turburare provoacă în rândurile majorității din Cameră. Și, pentru că între ei se mănâncă și se desfac în clici, pretind ca țara să se dezbine de dragul lor. Ceea ce e mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cine-i întreabă? Din nenorocire țara - fără cultură temeinică - crede că așa trebuie să fie, crede ca orice frază nouă e un nou adevăr. Daca zicem că țara-i incultă avem dreptul s-o spunem, fiindcă o cunoaștem și - fie supărare la mijloc sau nu fie - așa este. Cu toate acestea criteriul, măsura cu care să se măsure oamenii e așa de ușor de aflat. N-avem decât a întreba pe marele politic ce ni se arată înainte cere prezintă să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai târziu, după ce strângem ceva bani. "Nu, zisei, nu mi-ai spus niciodată că o să sărbătorim..." Dar ea mă întrerupse: "Ba ți-am spus, lasă, te-ai supărat ca văcarul, nu știu ce ți-a venit..." Am vrut să-i răspund că supărarea văcarului e pe sat, bine, iată-mă văcar, dar unde e satul? Vroia să spună că ea e mai mulți? Simțea în ea o colectivitate întreagă, iar eu eram unul singur? Dar am tăcut, contemplând liniștit în mine însumi această
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe sat, bine, iată-mă văcar, dar unde e satul? Vroia să spună că ea e mai mulți? Simțea în ea o colectivitate întreagă, iar eu eram unul singur? Dar am tăcut, contemplând liniștit în mine însumi această stupiditate. "Lasă supărarea, reluă ea între poruncă și tandrețe, uite, Tasia nici n-a pus masa, te așteptăm. Eu am plecat singură, fiindcă am crezut că n-o să mai vii, te-o fi invitat vreun coleg..." Așadar pot s-o fac în viitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-s, tu ești, Petrini?" "Da, ce făceai?" "Citeam!" "Pot să te deranjez?" Pentru un prieten, musai să lași cititul, căci el este un om viu și mișcătoriu, în timp ce cartea stă liniștită acolo unde o pui și nu dă semne de supărare că o părăsești. Vino! Mintenaș mă îmbrac și ieșim la o preumblare." Vorbea adesea astfel, persiflîndu-i pe ardeleni, deși era el însuși ardelean, încercam și eu acest limbaj când mă întîlneam cu el, dar numai atunci, fiindcă n-aveam talentul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
normal... fiica mea e de vină. Îi trece totul prin sită, carne, zarzavaturi, chiar și cartofii, să nu se ostenească, săracul, să mestece și să digere și el ca toată lumea." De astă dată pisălogeala ei îmi făcea bine, îmi alunga supărarea și decepția și mai ales mă împiedica să iau lucrurile în grav. Tasia îmi adusese un curcan și servitoarea doamnei Cucu ne servi o supă cu tăieței și friptură cu piure de cartofi. Apoi o îmbrăcai pe Silvia și o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ți-e necaz, ți-e necaz. El întinse mâna să-i piște limba și ea țipă de spaimă, aruncându-se îndărătul unui analizator de filoane. ― Potoliți-vă, porunci Anne Jorden cu un glas în care era mai multă iubire decât supărare. Stați și voi locului două minute măcar, da? Nu mai este mult. Ne întoarcem curând la Hadley și... ― Dumnezeule! Russ Jorden se ridicase pentru a vedea prin parbriz. Uitând de gâlceava celor mici, femeia veni lângă el. ― Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de om la cincizeci de ani. reflecta o serie de reacții interioare. Apoi, după ce termină de îmbrăcat... - Trebuie să recunosc - începu Gorrold - că, oricum faci ceea ce mi s-a-ntâmplat... Cuvintele păreau să indice că precauția trecea înaintea furiei și supărării. Continuă: - ...poate că ar trebui să mă mai gândesc înainte să mai întreprind ceva. Cu aceste cuvinte individul termină ce avea de spus. Pentru Gosseyn, acesta era fără îndoială, rezultatul cel mai bun pe oare putea spera să-l obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de tipul care, cotrobăindu-mi prin buzunare după bani și, negăsind decât o batistă, plecase cu ea. Țara mă suporta, îmi tolera bravada și nebuniile, deși aș fi meritat probabil să fiu împușcat (ori eu, ori ea!), fără ranchiună sau supărare. Îmi făcea o concesie. Nu sufeream concesiile. Mi se păreau un semn de slăbiciune, o umilință reciproc asumată, pe care n-o cerusem și de care nici una dintre părți nu reușea să mai scape. Mă simțeam obligat, șantajat să zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe infractor și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu putea să adoarmă fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lei din cauza actelor de vandalism“ Suna promițător, se pomenea de-orașul meu și de niște oameni simpli, corecți, supărați pe viață și pe tramvaiele alea ruginite, care nu veneau niciodată la timp. Cineva se documentase, întocmise o statistică și supărarea căpătase o formă concretă, cu cifre și rezultate: „În 2004 au fost distruse 1.157 de geamuri, 301 parbrize și au fost avariate 265 de peroane pentru călători din stațiile RATB.“ De controlori, nu se spunea nimic, câți luaseră bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gelozie. Devenisem bibliotecarul unic al trecutului Mariei, arhivarul privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii mari, curioși, cu lucirea neagră a obrăzniciei sub pleoape. Părul negru și el, strâns într-o coadă la spate. Îmi plăceau energia și forța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-a apărat Mihnea. „Cât despre presupusul furt intelectual, ar fi unul dublu: și Paul a făcut același lucru ca dom’ profesor. Așa că nu-i plânge de milă.“ „Te-ai culcat cu țoapa aia?!“, s-a enervat din nou Maria. Supărarea îi creștea în trepte, așa cum mă temeam. Am încercat s-o calmez. „Dar nu eram împreună atunci, nici nu te cunoșteam...“ „Nu mă interesează, m-ai mințit. Ești ultimul om.“ S-a ridicat de pe pat și-a fugit în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
locuitori romani să treacă Dunărea în Misia în ideea de a beneficia în continuare de protecția armată a legiunilor romane, argumentează în forță că majoritatea locuitorilor rămaseră pe loc. Ca argumente în favoarea justificării acestei decizii sunt aduse: i) obișnuința cu "supărările barbarilor"; ii) atașamentul afectiv față de pământul natal; iii) interesele materiale și financiare care îi legau de pământul dacic; iv) devotamentul față de mormintele părinților, "de care nu se desparte cineva cu înlesnire" (Aaron, 1839, p. 22). Însă nu e vorba despre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sunt întotdeauna bună, iar acesta este singurul meu defect, pentru că n-ar trebui să fiu întotdeauna bună. Mă supăr foarte des pe ele și mai ales pe Ivan Feodorovici, dar cel mai rău e că sunt și mai bună la supărare. Adineaori, înaintea venirii dumneavoastră, m-am mâniat și m-am prefăcut că nu înțeleg și nu pot înțelege nimic. Așa ceva se întâmplă des cu mine; parcă aș fi un copil. Aglaia mi-a dat o lecție; îți mulțumesc, Aglaia. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-aș... că cine se cred! Daria Alexeevna chiar se înfuriase. Era o femeie bună la suflet și foarte ușor impresionabilă. — Nu te supăra, Daria Alexeevna, îi răspunse râzând Nastasia Filippovna, doar nici eu nu i-am spus-o la supărare. I-am imputat eu ceva? Chiar că nu pricep cum de-a dat prostia peste mine, încât am vrut să intru într-o familie cinstită. Am văzut-o pe maică-sa, mâna i-am sărutat-o. Și dacă mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rost și pe mine pentru tine, numai că nu înțeleg de ce), noi, totuși, te iubim, în pofida a tot și a toate, adică a toate aparențele. Dar fii de acord, dragă prietene, fii singur de acord, ce enigmă subită și ce supărare am avut când, din senin, acest drăcușor cu sânge rece (pentru că stătea în fața maică-sii arătând cel mai profund dispreț pentru toate întrebările noastre, mai ales pentru ale mele, pentru că eu, naiba să mă ia, am făcut o prostie, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care are bunătatea să-i ofere un ungher“ și niciodată, parcă intenționat, nu se exprimase că se mută la Ganea, deși acesta insistase să fie primit în casă. Ganea remarcase încă de pe atunci această atitudine, tăinuindu-și însă în inimă supărarea. Avea dreptate când îi spunea surorii lui că bolnavul s-a întremat. Într-adevăr, Ippolit se simțea ceva mai bine ca înainte, ceea ce se observa de la prima privire. Intră în cameră fără să se grăbească, în urma tuturor, cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și a face atâta gălăgie aveau cele mai temeinice cuvinte din lume: pentru că din momentul ce-și pierdeau funcțiunile deveneau niște caraghioși precum fuseseră din capul locului. Oamenii de stat consumați ai Angliei, Franței, Germaniei părăsesc puterea cu dignitate, fără supărare și uneori cu plăcere chiar, dar pentru niște bieți golani, fără para frântă, cărora le dăduse D-zeu ceea ce nici visase, a părăsi de azi până mâine puterea înseamnă a cădea din bielșug și din plăceri la nevoi și jenă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
originea necurată a acelora. Românul se ferește de a face prozeliți și niciodată n-a exista vreun apostol sau sfânt român. Dacă însă un preot român ar refuza vreunui străin de a-i face slujba ar da ocazie la mari supărări și s-ar ține în nume de rău unui popă care ar refuza să țină rugăciune pentru un ovreu bolnav sau eventual să-l îngroape după ritul român. Capitolul ce vorbește despre particularitățile naționale nu e mai puțin interesant decât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
originea necurată a acelora. Românul se ferește de a face prozeliți și niciodată n-a exista vreun apostol sau sfânt român. Dacă însă un preot român ar refuza vreunui străin de a-i face slujba ar da ocazie la mari supărări și s-ar ține în nume de rău unui popă care ar refuza să țină rugăciune pentru un ovreu bolnav sau eventual să-l îngroape după ritul român. Capitolul ce vorbește despre particularitățile naționale nu e mai puțin interesant decât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
violența, nici opresiunea altor naționalități, ci libera lor dezvoltare. Dar în dezvoltarea lor liberă interesul statului unguresc cată să fie marginea peste care nimeni să nu cuteze a trece și care să stea mai presus de orice alte considerații. Fără supărare, dar acel interes al statului unguresc nu-l va defini nici onor. d. Tisza, nici altcineva. De câte ori se comit nedreptăți, ele se acopere cu ceea ce se numește raison d'etat, interesul statului, a căruia apreciare rămâne însă adeseori pe seama unui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari nu sunt bune pentru agricultură și nu are nici atâți locuitori cât marele ducat de Baden. Mulți ani d' a rândul a îngrijit rău de afacerile sale și, prin suficiența proprie tuturor semibarbarilor, a fost un izvor nesecat de supărări și încurcături pentru vecinii săi, mai cu seamă pentru Austria. Poporul sârb se arătă în cea mai mare majoritate indiferent față cu binecuvântările civilizațiunii, este în cea mai mare parte în proporție sărac și n-a făcut nimica pentru a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încunoștiința administrația superioară îndată ce vor descoperi urmele unei asemenea agitații. "Daily Telegraph " în fine consacră asemenea câteva observațiuni activității unei pretinse "Romînii irredente". Foaia engleză zice că agitația "Irredentei" e în adevăr de natură a produce neliniște și a cauza supărări autorităților imperiale și regale, dar că ea nu află simpatie deosebită nici între românii de dincoace nici între cei de dincolo de Carpați și că nici au fost învrednicită de aprobare sau sprijin din partea regelui Carol sau a consiliarilor pe care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]