4,066 matches
-
suflete stoarse trec pe sub ferestre roșii - și e destul un sunet răgușit din partea lor ca să vezi aprinzîndu-se un chibrit la [a] cărui lumină zărești o față spoită, ca o mască rânjind o desfrânare absurdă, grețoasă. {EminescuOpVII 228} SOFIA - DOCHIA [" Din surâsul său un surâs sunt "] 2255 [din su]rîsul său un surâs sunt, din bucuriile sale, o bucurie sântă. In fine, n-ai văzut-o tu îmbracată în alb, rugîndu-se Dumnezeului ei? Astfel am văzut-o și eu, îmbrăcată în negru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe sub ferestre roșii - și e destul un sunet răgușit din partea lor ca să vezi aprinzîndu-se un chibrit la [a] cărui lumină zărești o față spoită, ca o mască rânjind o desfrânare absurdă, grețoasă. {EminescuOpVII 228} SOFIA - DOCHIA [" Din surâsul său un surâs sunt "] 2255 [din su]rîsul său un surâs sunt, din bucuriile sale, o bucurie sântă. In fine, n-ai văzut-o tu îmbracată în alb, rugîndu-se Dumnezeului ei? Astfel am văzut-o și eu, îmbrăcată în negru, cozile căzând pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe inima ei, ca să simtă de bate. Ea o apăsă mâna mea cu a ei peste inima-i și zise c-un râs argintiu: - Vezi că nu mai bate? Dar ea mințea. - Ei... ești împăcată? da? zisei eu, fericit de surâsul ei. - Da... și nu. Nu - de nu-mi vei promite că vii și mâne - și poimîne. Îți voi cânta la piano, îmi vei spune povești și te voi iubi ca pe un frate. Vom fi amici buni, buni. - Da... buni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a pune mâna pe acea nemărginire de probabilități ce aurul ascunde în el... Aurul însemna castele asupra plîngerei eterne a mărei, grădin [i] de ***... cântec de arfă, amanți frumoși... Și doar acest aur nu costa decât ocheade înfocate și adânci, surâsurile voluptoase a buzelor coapte de tinereță... undoirea delicioasă a evantaliului în limba mistică a amorului... De ce nu? De ce nu?... Scrisorele parfumate împleau buchetele marchizului, întinerit de atâta prevenire... Și ce frumoasă era Ella...! Ella avea frunte de marmură, cu părul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
O femeie, doamnă, n-ar fi putut să cuprindă inima acestui om superstițios, mândru, sărac... al acestui nebun, c-un cuvânt... - Pentru că inima virgină nu cunoaște amorul... Ea ridică colțul lințoliul [ui ] și descoperi un frumos cap de marmură-nvinețită, un surâs de o nespusă beatitudine era pe buzele [lui]... - O, Angelo! zise încet, ai știut tu ce-i amorul, ca să-l desprețuiești...? Ți-a mângâiat vodată urechea acelea dulci și întunecoase flori ale nopții, vorbele de iubire, dezmierdările unei femei... a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
amorului, ale dorinței, ale durerei?... Ah, sărmană frunte solitară, te acopăr cu flori... dormi! dormi! Ea pusesă mînele pe fruntea albă și moartă... El surâdea în sicriul lui cu zîmbetu-i mort și sfînt!... Un sarcasm învioșă buzele bătrânului c-un surâs rece și sceptic... "De-ar fi viu, l-ar omorî... gândi el, i-ar fi o jucărie de [o] zi... Dar ceea ce nu se poate câștiga... un om mort deja... o inimă neatinsă, sfântă, de care moartea a avut milă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ele... în genere am început a mă teme de soarta ta, Angelo... demonul se-ntrece-n astă - sară pe el însuși... Vezi-l cum trece palid, frumos, adormit pin grupele de bărbați și femei... pentru nimeni nu are un surâs, pentru nimeni o vorbă {EminescuOpVII 264} ... parecă abia ar fi căzut din cer și că desperarea eternă n-ar fi atins încă cereasca sa frumusețe... - Știu... nu mă atinge... - Dar chiar de te-ar atinge... Ea se joacă numai cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și ea era muiată de lacrimi... O, durere nesfârșit de dulce, o, voluptate nesfârșit de dureroasă... și el recăzu cu fața palidă și slabă-n perinele albe și luna-i da arătarea unui mort.. Ea-și închisese ochii și un surâs abia îi deschise gura ei roșie, de se vedeau dinții.. fața ei părea mai plină și pieptul ei mai îmflat, îl cuprinse cu brațul și își puse mâna ei rotundă și plină pe inima lui... și simțea cum bate din ce în ce mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roșise ca focul de multă vorbă și râs. Ea era în rochie de mătasă neagră, cu o talie admirabilă. Ea se apropie de Iorgu și-l lovi peste umăr cu evantaliul de lemn de roză. - Urâtule, zise ea c-un surâs gentil, ce șezi singur? - O, doamnă... zise el roșindu-se și lăsând să cadă peste ochi acea perdea care-i făcea și mai periculoși de cum erau. {EminescuOpVII 296} Ea-și puse mâna albă pe umărul lui. - Nu sunt cu prejudiții
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul [ui ] cu un pieptene de aur, mînele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
om - sânt eu. Trăia odată un om cu ochii uscați... Ciudat! de ce era ei uscați, pentru că ochii oamenilor tineri sânt umezi în genere, plutitori. Trebuie să fi fost o natură estremă * ce nu cunoștea decât bucuria or desperarea. Gând * ***, seriozitate *, surâs, melancolie, durere ce n-etai [e]nt pas. Ș-atunci o lacrimă curse... una... Era viața lui pierdută în zădar. Viața unui om, a părinților, poate a unui șir infinit de oameni... într-o lacrimă... Dar * căzuse scursă * în cafea și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
picioarelor, tari și copți, numai buni de-a zugruma șelele unui amant între ele, apoi genunchii, ce făceau gropițe când ea* stătea, apoi fluierele cu pulpe tăiete-n lapte, până la gleznuțele și piciorușele de argint... Ea surâdea... buzele jîmbate de acest surâs sensual și voluptos lăsau să se vadă dantura întredeschisă ca la o leoaică însetată, obrajii suflați abia cu rumăn făceau gropițe abia desemnate, dispărînde de langoare, ochii sticleau sub genele pe jumătate lăsate și tremurânde, fruntea netedă sălbătăcită sub părul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în aceast... incarnare v... sunt copii, puteți cere ajutor Maicii Domnului și energiilor sale materne și vindec...toare, pentru a putea dep...și pragul karmic mai ușor. Dup... ați ce terminat, respirați profund de mai multe ori și, cu un surâs pe fâț..., deschideți ușor ochii. Această a fost meditația de conștientizare a karmei prin metoda autoregresiv.... Că observație, v... recomand...m că, în timpul acestor meditații, s... nu deschideți mai multe uși decât puteți suporta, ci una singur... doar, o meditație
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
reziduale r...mase în câmpurile sale. Se face o meditație de împ...mântare împreun... cu pacientul pentru a-l echilibra. I se solicit... pacientului s... respire de câteva ori profund, abdominal, apoi s... deschid... ușor ochii, p...ștrand un ușor surâs pe fâț.... Chirurgia de lumin... Reprezint... o alt... metod... terapeutic... nespecific... practicii Reiki, care poate folosi că metode adjuvante lucrul cu cristalele, în special cu baghetele de cuarț, care au o capacitate foarte mare de concentrare și de emisie a
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
pe același drum, de-a lungul pârâiașului, de-a lungul c...r...rii, pan... ajungem din nou la marginea p...durii pe unde am intrat. Respir...m de câteva ori profund, abdominal, dup... care deschidem ușor ochii p...ștrand un surâs pe buze. Acest moment coincide cu sfârșitul meditației cu ghidul spiritual și cu umbră. În consecinț..., meditația reprezint... o metod... cu aplicabilitate nelimitat..., care poate fi realizat... în orice condiții și care poate fi înlesnit... de utilizarea mantrelor de tipul
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
lapte al confortului egoist și mulțumit și adormiți fără vise și fără poeme, ca În trezie”. Orice concesie făcută unei asemenea mentalități vulgar pozitiviste este amendată În numele unei proiecții ideale a poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării pe stînca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: Înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris În ambianța brusc ostilă, sugerînd rupturi În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ale imaginii (și deci ordinea impusă de logica realului), face să interfereze planul percepției directe cu imaginarul, aproximează o stare de spirit prin mișcarea aparent arbitrară a sintaxei textuale. CÎnd scrie, de pildă, În Pneu: „Parc săpat În inel, amurg / Surîsul Îl porți ca pe un alpenstock, / Strigătele urcă la cer ca apa În țevi, // VÎntul face reverențe pînă la trei/ zeci și șapte, cuvintele ies ca soldații din garnizoană” - poetul vizează, succesiv, ordonarea plastică, geometrică a imaginilor naturale (În primul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
succesiv, ordonarea plastică, geometrică a imaginilor naturale (În primul vers), entuziasmul „călătoriei” ca descoperire a unui spectacol destins, sărbătoresc, În care contează nu atît logica exterior-evenimențială, cît sugestia, rezultată din asocieri aparent divergente, a unei dinamici lăuntrice. Comparațiile pot șoca (surîsul - alpenstock, strigătele - apa În țevi, cuvintele - soldații din garnizoană) și se poate spune că planul „simbolic” nu acoperă deplin „referentul”, reținînd doar cîte o singură notă comună a elementelor asociate („ideea” de ascensiune din versurile 2-3, ritmica mișcării În versul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
trecută În versul următor, să se prelungească În finalul aceleiași unități, În garnizoană. O extindere a analizei ar scoate la iveală și alte subterane relații de natură pur textuală, situabile pe mai multe axe. De exemplu: amurg / alpenstock / apa; amurg / surîsul / strigătele / urcă; cer / țevi / trei; la cer / face reverențe / trei-; ca pe / alpenstock; Parc / inel etc. etc. Întreaga poezie e plină de asemenea mărci autoreferențiale sau de motivare analogică a semnificantului. Încît finalul „Imn cristalizat În azbest, Început de psalm
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
comunicare fraternă cu semenii, care va domina și opera viitoare. Citim, bunăoară, În Concluziuni, aceste versuri care spun mult despre permanența unei stări de spirit ce-l va individualiza tot mai mult pe „miliardarul de imagini”: Dar ce mîhnit e surîsul funcționarului de la ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; cînd ne leagă buzele un curcubeu Și viața te Înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stau limpezi În ospățuri”, „prin carnea În descreșteri se deslușesc omături” etc.), În care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației se reliefează În suave geometrii: glasul precum o algă și ceasu-nchis În părul rotund În șerpuire pe braț ca rădăcini surîsul cercuiește În aer un profil și-n talgere de umbră genunchiu-și scrie mărul. Dacă e de găsit o unitate a poemului dincolo de explozia mozaical-caleidoscopică a imaginilor, ea s-ar afla mai degrabă la nivelul stării de spirit: frenezie a sentimentului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Și ca Prîzlea cu cuțitul insomniei sub bărbie aștept venirea pasărei măiastre .......................................... CÎnd izbucnirea magneziului Într-o zecime de secundă A făcut ca placa fotografică a creierului să prindă conturul revelației CÎnd cometele desfac o perdea de iederă peste balconul surîsului Și un golfstream de cîntece Încălzește toate mările sufletului. Ceea ce teoreticianul poeziei noi numea „revelația, de o clipă numai, a invizibilului” Își are În asemenea versuri echivalentul perfect. Problema ce se pune În fața poetului este, În fond, aceea de a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca melcii”... Dacă poemele din ciclul Terase (al doilea din volum) mai amintesc prin sintaxa eliptică și unele imagini șocant-moderniste de etapa „constructivistă” a poetului („cerul se schimbă ca plăcile de gramofon”, „Încalcă-mi inima ca o frontieră”, „arc voltaic surîsul și În gest amnar”, „devastează-mă ca pe o casă / de economie”, „ce rar album de timbre marea mediterană”), majoritatea versurilor din Plante și animale se Înscriu Într-un regim imaginar mai destins: supraaglomerarea metaforică din cărțile precedente (excepție face
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În care apare turnat un peisaj, ca În poemul XIII din același volum: „Ploaia - cîte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina amurgului la subțioară se oprește sub balconul de apă / Și castelana desprinde ca o fundă surîsul din cascada de azur al singurătății / CÎmpiile dansează cu pasul lent În ierburi”; după cum bîlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (În VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferînd spectaculos
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]