3,733 matches
-
Doi chelneri au ajuns în același timp cu șampania. M-am întrebat dacă nu ar fi un moment potrivit să comand o a treia. Maria ridică paharul. — Deci pentru ce bem? întrebă ea scrutându-mă. —Ei bine, nu vei fi surprinsă să afli că e vorba de Mark. Maria nu putu să se abțină. N-a putut de altfel niciodată, autocontrolul fiind una dintre multele virtuți pe care nu s-a deranjat să și le însușească, alături de scrisul de mână, bunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
miroase foarte bine, spuse Ed frecându-și mâinile încântat. Lynn se uită cu suspiciune de la el la mine. Păi, e gata mâncarea. Eu o să plec acum. Nu mă aștepta. Ed luă cuvântul dintr-odată. — Dar de ce nu rămâneți? Lynn păru surprinsă. —Dar de ce? Nici mie nu-mi venea în mine nici un motiv, deci și eu eram curioasă să aflu de ce. Ed numără pe degete motivele. Pentru că locuiți aici, pentru că ați gătit și pentru că sunt de părere că ne veți fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în echipa noastră când vom juca Trivial Pursuit. Am auzit că sunteți o enciclopedie ambulantă de cunoștințe despre științe și natură. În plus, sunteți mătușa lui Jenny și vreau să vă cunosc mai bine. Nu știu care dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că am impresia că și ea l-a îndrăgit puțin după asta. Atunci ar trebui să mă duc să mă schimb, spuse ea emoționată, desfăcându-și șorțul cu degete nerăbdătoare. M-am dus până la Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
timpul înapoi. Adică, nu s-a întâmplat nimic ireparabil, nu? Nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Nu părea să fie un moment bun să-i spun cât de multe se schimbaseră. —Alfie, el e Mark, soțul meu. Mark păru surprins că mai nou îl tratam pe taximetrist ca pe un prieten apropiat. De când cercul nostru de prieteni a fost, și continuă să fie, decimat de repercusiunile recentei noastre despărțiri, am simțit că ar trebui să fie recunoscător că mai există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu e nici o problemă dacă stau aici câteva zile. I-auzi! Lui Phil îi căzu fața. —Nu știai? Îmi pare tare rău. O să mă întorc la hotel. Începu să pună cărțile la loc în cutie. Nu, nu. Am fost doar surprinsă, asta-i tot. Mă bucur să te găzduiesc. — M-am gândit că v-ar fi chiar de ajutor. Mark mi-a explicat că stă aici doar ca să-l facă pe tatăl lui să creadă că v-ați împăcat. E probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
accelereze, să treacă pe roșu sau să se arunce de pe un pod, orice. Din întâmplare, m-am uitat la ceasul de pe bord. —Tally, îți dai seama că e ora 1? Unde s-a dus dimineața? Ea nu întoarse capul. —Ești surprinsă că nu am avut timp și pentru un gomaj mic? Sau o oră de aerobic? Expresia mea m-a dat de gol, îmi citise gândurile. Dar, de fapt, am adăugat eu, e chiar plăcut când ziua trece repede, nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
anumite cuvinte pentru a descrie partenerului cărțile pe care le ai în mână. Mare parte din succesul nostru pe vremuri, la Bristol, se datora faptului că ne petreceam foate mult timp memorând sistemul de licitație. Prietenii nu ar fi probabil surprinși să afle că atunci când nu eram cu ei ne petreceam timpul exersând pentru partidele de bridge. Pentru noi era ca un număr de magie, ca și cum ne-am fi citit gândurile unul celuilalt. Dar poate că asta a fost în detrimentul celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fie... — Ea e prietena mea, Jenny Stafford. I-am povestit despre cât de frumos e aici și e la fel de încântată să fie aici ca și mine. —O să și călăriți? Ed îmi aruncă o privire malițioasă. Nu prea cred. Proprietara păru surprinsă. — Dar nu vă stă în fire. —Jenny nu se simte prea bine. Are o răceală urâtă, așa că o vom lua încet, o să ne plimbăm puțin, o să mâncăm mult, o să dormim mult, o să lăsăm locul acesta să ne vrăjească. Efectul medicamentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă ca un bici de lux și albă ca o franzelă nerumenită. Din cauza sufletelor noastre care se întâlniră pe negândite, ne-am prins de mână, eu și Mariana, o dată doară, ca să ne privim surprinși și să ne bucurăm cu înțelegere. „Domnule Ferdinand”, mi-a spus Mariana, cu câteva zile mai târziu, - am aflat că ești protejatul proprietarului de fabrică la care funcționezi în calitate de director. Și mai știu că acolo nu faci nimic toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am trecut dincolo de ea. Câteva inițiale - majuscule decorative, știi - la cincisprezece șilingi bucata. Un desen, nu foarte bine realizat, dar pentru care acum am o slăbiciune. Atelierul fotografului. — Mi-l amintesc, spuse Henry. — Serios? Du Maurier era măgulit, dar și surprins. — Ți-am spus că te-am urmărit aproape de la Început, spuse Henry. Dacă Îmi amintesc bine, e cu un fotograf cam prea elegant, cu față de evreu, În atelierul lui, și trei artiști tineri care intră pe ușă fumând, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lucrez fără buruiana asta. — Mai trag și eu câte o piparoasă, când mă lasă inspirația, mărturisi Henry. — A, dar tu ești un om foarte cumpătat, James, spuse Du Maurier Întorcând capul și privindu-l cu un zâmbet. — Serios? replică el surprins și nu În Întregime mulțumit de această caracterizare: „cumpătat“ nu suna destul de diferit de „anost“ pentru urechea lui. Cât privește remarca mea, n-am Întâlnit om mai cumpătat În toate poftele lui. Te bucuri de lucrurile bune În viață, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În fața actorilor adunați laolaltă. Compton se afla la gară, pentru a-l Întâmpina și conduce la hotel. Henry nu mai fusese până atunci la Sheffield, pe care Îl cunoștea doar ca pe o marcă imprimată pe tacâmuri, și se arătă surprins să constate cât de mare era, un oraș de piatră cenușie și fier ruginit, Întins peste dealurile din Yorkshire În lumina piezișă a soarelui de după-amiază târzie, cu turle Înnegrite de funingine, coșuri de fabrică fumegânde, străzi aglomerate și zgomotoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
partea lăsată moștenire lui Katharine, care o punea pe picior egal cu cei doi frați, era pe deplin corectă și cuvenită, dată fiind grija și devotamentul pe care prietena i le arătase În decursul multor ani. Henry se arătă Însă surprins să citească În testament că Alice Îi lăsa tot lui Katharine jurnalul ei. Nici nu știuse până atunci de existența unui jurnal, iar informația declanșă un mic semnal de alarmă În mintea lui, alarmă legată de scoaterea unui document atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căci gândul la evreul odios care Își făcea poftele mizerabile cu Trilby Îl Înnebunise. — Și relația era Într-adevăr ca Între un tată și o fiică - În imaginația ta, vreau să zic? Întrebă Henry. — A, da, bineînțeles. Du Maurier păru surprins, chiar șocat, de ideea că lucrurile ar fi putut sta altfel. — Dar la Începutul romanului, Svengali pare să aibă alte gânduri cu Trilby, insistă Henry. O mustră pentru că Îi ignoră avansurile și o amenință cu consecințe oribile. Odată ce o prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el, văzând-o că zăbovește. — Păi, da, ar mai fi ceva, spuse ea, răsucindu-și cam neliniștită baierele șorțului. Mă Întrebam dacă v-ați gândit vreodată să angajați un băiat la toate. Un băiat la toate? o Îngână el, puțin surprins. Avem nevoie de unul? — Ne-ar fi de folos, domnu’ James. Cineva care să facă cumpărăturile și ceva treburi pe lângă casă, să o ajute pe Alice la curățatul cuțitelor, de pildă. Să curețe Încălțămintea. Să aducă din pivniță cărbunii. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
această călătorie dinaintea călătoriei! Pielea cenușie, ochii încercănați - tare bolnavă arăta mama, tata îngrijorat. Amândoi sufereau pentru că fiica li se pierduse pentru totdeauna. Dar jalea lor rămânea îndreptată spre interior. S-au străduit să ne primească prietenos, chiar dacă un pic surprinși. Nu mai făcusem niciodată așa ceva, să le prezint părinților una dintre, cum zicea mama, „cuceririle“ mele. Strâmtoarea din bucătăria-sufragerie era pentru Anna ceva nou. O parte din mobile le cumpărase sora mea din economiile din salariu. Încerc să îmi rechem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
accident, pentru ce atâta discreție? — Ei bine, n-avem Încă toate datele problemei. — Prăbușirea a avut loc În ocean? — Da. S-ar părea că exact În locul unde ne aflăm noi acum. În cazul ăsta, nu sunt supraviețuitori. — Supraviețuitori? Barnes păru surprins. Nu, n-aș crede. — Atunci, de ce am mai fost chemat aici? Pe fața lui Barnes nu se putea citi nimic. Norman Îi explică: — De obicei sunt chemat la locul unor astfel de accidente când există supraviețuitori. Ăsta e și rostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tot, conchise Barnes. Se aprinseră luminile. Se auziră scaunele scârțâind În timp ce oamenii se ridicau și Își Întindeau oasele. Apoi Harry Adams spuse: — Domnule căpitan, trebuie să-ți spun că instructajul dumitale mi-a făcut o impresie detestabilă. Barnes Îl privi surprins. — Ce vrei să spui, Harry? Ceilalți se opriră În loc, privind la Adams. Acesta rămăsese așezat pe scaunul său, cu o grimasă iritată. — Ai hotărât să ne servești noutățile cu lingurița? — Ce noutăți? În legătură cu ușa. Barnes râse nervos. — Harry, tocmai v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
domnilor și ședere bună pe fundul oceanului, zise pilotul. Motoarele electrice porniră din nou. Coborârea continua. Apa era Întunecată. — Adâncimea: o sută cincizeci de metri, anunță pilotul. Jumătatea distanței. Submarinul scrâșni asurzitor, apoi emise mai multe pocnituri zgomotoase. Norman tresări surprins. — Este reglarea presiunii normale. Nici o problemă, domnule, Îl liniști pilotul. — Aha, făcu Norman, ștergându-și sudoarea cu mâneca. Interiorul submarinului părea acum mult mai strâmt, iar pereții parcă erau mai aproape de fața sa. — De fapt, zise Ted, dacă-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Metalul scrâșni puternic, ca o cretă pe tablă. Toate sunetele din incintă erau ascuțite. În dulăpior văzu două pernițe negre din plastic cu curele pentru gât. — Treceți-le pe după gât. Așezați pernițele la baza gâtului. OK, spuse Ted și tresări surprins. Vocea Îi suna normal, deși puțin cam aspră. — Chestiile astea modifică probabil frecvența corzilor vocale, spuse Norman. — Măi băieți, de ce nu sunteți atenți la instructaje? Îi dojeni Barnes. Exact asta fac chestiile alea. Va trebui să le purtați tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o imagine mai detaliată a ușii, luată de camera video montată chiar pe robot. — Seamănă destul de mult cu o ușă de avion, remarcă Ted. Norman privi la Harry, care zâmbea enigmatic. Apoi se uită la Barnes. Acesta nu părea deloc surprins și-și dădu seama că știa deja de ușă. — Mă Întreb cum s-ar putea explica un asemenea paralelism În aspectul ușilor, spuse Ted. Probabilitatea apariției sale prin hazard este astronomic de mică. Păi, această ușă este adaptată perfect pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
instrumentelor: „Accelerare pozitivă“... „Servo-mecanism piston F3“... „Glisor“... „Site“. — Altă tehnologie nouă, remarcă Ted. Reminiscențe ale cristalelor lichide, dar net superioare. Un soi de optoelectronică de vârf. Brusc toată consola se lumină În roșu, fenomenul fiind Însoțit de un sunet intermitent. Surprins, Norman sări Înapoi: pupitrul de control se trezea la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt flash, iar apoi Încă unul, după care luminile din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt flash, iar apoi Încă unul, după care luminile din tavan se aprinseră, iluminând uniform Încăperea. Norman văzu chipuri surprinse, speriate chiar. Oftă, expirând Încetișor. — Isuse... — Cum dracu' s-a-ntâmplat asta? Întrebă Barnes. — Eu am fost de vină, spuse Beth. Am apăsat pe butonul ăsta. — Dacă nu vă supărați, hai să nu mai apăsam aiurea pe butoane, spuse Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nevoia să mai mănânce niște prăjitură. Se ridică și se Îndreptă către bucătărie. Lipseau mai multe bucăți de prăjitură. El le mâncase oare? Nu era sigur: nu-și putea aminti. O groază de benzi video, spuse Beth. Norman se Întoarse, surprins. — Da, spuse Tina. Înregistrăm tot ce se Întâmplă În acest habitat. O să fie o mulțime de materiale Înregistrate. Chiar deasupra capului său se afla un monitor. Pe ecran, Beth și Tina, așezate lângă consola de comunicații, mâncau prăjitură. „Aha, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vedere se gândise că rana lui Levy era un soi de mușcătură, dar acum nu mai era așa de sigur. — Pielea ei, spuse Norman, arată de parcă cineva ar fi dat cu o pilă rugoasă peste ea... Își trase capul Înapoi, surprins, În momentul În care ceva mic și alb se prelinse pe lângă vizorul său. Inima Îi bătu puternic la gândul că fusese o meduză... dar apoi văzu că era ceva perfect rotund și aproape opac, de mărimea unei mingi de golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]