4,531 matches
-
termeni de realpolitik, personajul asigură continuitatea fratelui la conducerea statului, căsă-torindu-se cu soția acestuia și pregătind ascensiunea ulterioară a nepotului Hamlet. Fără nici o îndoială, Shakespeare face din Claudius, în primele scene ale piesei, un erou pozitiv. De aceea, este foarte surprinzătoare atitudinea tînă-rului prinț față de unchiul său. Hamlet rămîne singurul individ din piramida medievală profund nemulțumit de noua turnură a lucrurilor (nobilii l-au acceptat entuziast pe destoinicul monarh, la fel Gertrude, soția fostului rege, pentru motivele deja invocate, așa încît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și indicînd locul ascunderii cadavrului, loc malefic, stigmatizat de contracțiile "inimii destăinuitoare". Ceva deranjează la simplitatea și coerența raportului investigator prezentat. Privit cu atenție, el pare să se întemeieze pe cel puțin două discrepanțe care rețin atenția într-un mod surprinzător. Mai întîi, enumerînd argumentele relației ideale cu stăpînul său, naratorul afirmă clar că pentru banii săi ("aurul lui") nu avea vreo o dorință. Această remarcă nu are legătură imediată cu evenimentele descrise în acel context, dar, prin materialitatea și subtilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
evenimențial, în funcție de aventurile lui Pym pe vasele inițierii sale: Ariel, Grampus și Jane Guy. Eroul "se formează" așa-zicînd permanent, în contextul acestui "circuit" empiric, evoluînd de la amatorismul aventurii de pe Ariel la profesionalismul și maturitatea de pe Grampus și, ulterior, Jane Guy. Surprinzătoare este însă natura faptelor prezentate. Dacă la început acestea sînt însoțite de nenumărate detalii științifice, menite să le verifice autenticitatea, spre sfîrșit, ele cresc în dimensiunea lor fabuloasă și abundă în elemente supranaturale. Oricine observă diferența uriașă între maniera științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de asemenea, să părăsească biroul" (p. 90). Acesta e noul proprietar al birourilor, iar exasperarea sa a fost cauzată de către impenetrabilul Bartleby. Putem localiza aici, cu ușurință, punctul culminant al povestirii, nu atît datorită dinamismului epic, altfel discutabil, cît atitudinii surprinzătoare și, în mod clar, simbolice a naratorului. Departe de a fi revoltat de acuzația nedreaptă a competitorului, el pare să și-o asume autopunitiv. Aflat în vădită criză de identitate, avocatul aleargă la fostul angajat, rugîndu-l să iasă din prostrație
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan Alexandru). Constituind un fragment destul de controversat și puțin studiat de către istoricii și teoreticienii literari, neomodernismul a fost însușit atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută: funcția lui legitimatoare este extrem de căutată, de râvnită"26. Această permanentă reconsiderare a problemei canonului, de o flexibilitate uneori surprinzătoare, este reluată de Bloom, care preluând, la rândul lui, ideea lui Alastair Fowler, din Kinds of Literature (1982), punctează că "schimbarea gustului literar poate adeseori să se datoreze reevaluării genurilor reprezentate de operele canonice"27. Vorbim, de asemenea, în cadrul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tip de canon este cel textual lingvistic, (sau estetic, în sens larg), care se află în strânsă dependență cu celelalte două, fiind influențat, în mod direct, de către acestea. Suprapunerea ideii estetice asupra ideii lingvistice nu trebuie să reprezinte un fapt surprinzător, în măsura în care se știe de-a lungul timpului, "orientările din poetică au fost intim legate și influențate de direcțiile lingvistice atât sub aspect metodologic, cât și sub aspect doctrinar, în special privind principiile generale care au stat la baza considerării literarității
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprareliste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul își propune "să eclipseze, până la anihilare, orice canon"83. Neomodernismul, prin urmare, liricizează poezia, aducând esențiale transformări. În articolul Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, Iulian Boldea vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
își are locul, în prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan Alexandru). De asemenea, la nivelul prozei, modernismul îi predă neomodernismului câteva principii solide: "...constatăm o mizare exacerbată pe autenticitatea actului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în poezia Anei Blandiana, atât de consonant cu cea a lui Nichita Stănescu sau Marin Sorescu"71. Argumentul adus în favoarea acestei identități poetice nu este unul de natură estetică, în care prioritare să fie necuvintele, sau cuvintele de manieră necunoscută, surprinzătoare, șocante, metaforice, aproape violente, așa cum se întâmplă, în cazul celor doi congeneri, mai sus amintiți 72, ci unul de conținut, care se referă la surse de inspirație, teme și motive 73, regăsibile într-un comun "vitalism exuberant, de sorginte blagiană
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
autoarei: poezie, proză, eseistică, publicistică într-o abordare istorică, teoretică, estetică si stilistică. * Considerând poezia neomodernistă un meșteșug al metaforei, pe care autorii acestui tip de texte o exploatează în întreaga sa profunzime, meșteșugind până ajung la forme inedite și surprinzătoare prin utilizarea individuală a limbii, atunci creatorul acestei poezii este un zeu, adică un subiect absolut, un eu absolut. Reconfigurarea realității, atât printr-o reconfigurare a limbajului, cât și printr-o reconfigurare a traseului prin care pătrunde mesajul creat cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
largi prin văzduh/ Sunt atâtea feluri de zei/ Pe pământ,/ Încât nu vom prididi niciodată/ Să plângem sau să râdem destul/ Pentru a-i scoate din ascunzători./ De râs sau de plâns,/ Nici nu contează:/ Important este hohotul". (Hohotul) Este surprinzătoare metafora zeului la Ana Blandiana, chiar știind-o preluată de la Nichita Stănescu, cu atât mai mult cu cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
străinătate (începând cu o bursă de studii de șase luni în SUA, în 1973-1974), siguranța cu care debutează în proză (Cele patru anotimpuri, 1977), înaltă ținută păstrată în diverse împrejurări publice, ca și legendara ei fidelitate conjugală (cu atât mai surprinzătoare, cu cât este vorba de o femeie frumoasă, visată de mulți bărbați) îi conferă Anei Blandiana un prestigiu ieșit din comun. Cei care o invidiază o acuză că este o poetă de prezidii, o persoană oficială, o răsfățată a regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
niciodată un seminar complet, da capo al fine. Băieții erau mai șmecheri și spuneau: "Ei, domnu' asistent, suntem flămânzi, obosiți." "Ei bine, atunci hai să mergem acasă!" Era foarte lejer, inteligent în puținele cuvinte rostite. E.M.: Ceea ce spuneți este absolut surprinzător și neverosimil! Căci pentru generația mea, Al. Andriescu era un model al corectitudinii vestimentare, ba chiar al unui fel de eleganțe masculine! E.S.: A, da, între timp se căsătorise cu doamna Andriescu, care era o persoană foarte fină și un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
face din cartea sa una dintre cele mai prețioase investigații epistemologice din literatura română modernă. Din bestiarul biblic: furnicoleul Eugen Munteanu 1. Într-un articol recent, afirmam că "viața cuvintelor în imensul spațiu semantic a hipertextului biblic este fascinantă și surprinzătoare" (Munteanu 2013, p. 275) și încercam să ofer o schiță a procedurilor metodologice și a tehnicilor filologice potrivite pentru o cît mai corectă identificare și interpretare a numeroaselor elemente lexicale specifice textelor biblice, în special acelea legate de contextul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
evolua în timp. La tomate există și soiuri portocalii foarte valoroase,care conțin -caroten, dar se preferă cele roșii care conțin licopen. La ardei, pătlăgelele vinete, castraveți, salată, fasolea de grădină, ceapă, ridichi și alte produse horticole, există o varietate surprinzătoare de soiuri, mult mai divers colorate decât cele care sunt oferite în mod frecvent. Tradiționalismul consumatorilor a impus răspândirea celor care erau pigmentate în culorile cu care erau obișnuiți. Atunci când se crează sau se aduce din altă zonă geografică un
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
Poate însă spiritul uman să deducă, în întregime, toate lumile posibile? Nu e, oare, rezonabil să presupui că oamenii pot tot timpul să-și spună alte povești, să-și creeze alte posibile și imposibile, total imprevizibile? Omul este un animal surprinzător. Propunem, în loc de "arie de posibilități", ideea de posibile. Noțiunii de "marjă de libertate" i-o preferăm pe cea de libertate. A folosi sau a respinge cuvintele "arie" sau "marjă" nu e doar o alegere conceptuală. E o decizie morală și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alt drum decît cel prevăzut și anunțat de șefi, experți, profeți. Totul este posibil? Nu, fie și numai pentru că oamenii își creează imposibile și nu există ființă umană fără imposibile. Da, pentru că orice ar prevedea oamenii, o altă cale imprevizibilă, surprinzătoare este oricînd posibilă. Libertate nu înseamnă voință liberă: suntem tot timpul prinși în posibilele și imposibilele noastre, în bucla noastră. Teoria asupra umanului pe care o propunem refuză ideea de "marjă de libertate", credința potrivit căreia suntem liberi în interiorul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
-l integra unui curent, unei specii sau vreunei grupări, cu intenția de a-i surprinde și cuprinde totalitatea elementelor definitorii ale personalității sale. Perceput îndeobște ca un deschizător de drum al modernității românești, alături de alte câteva spirite alese, promovate cu surprinzătoare consecvență, neîndoielnic și interes, dar și discreție, de domnitorul Mihail Sturdza al Moldovei, Carol Mihalic s-a impus în deceniile premergătoare Unirii Principatelor drept unul dintre cei mai lucizi, mai energici ori mai dinamizanți factori în procesul restructurării și valorizării
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
reprezentând "o sțenă la groapa ocnelor", a reprodus de fapt chintesența observațiilor și sugestiile sale formulate în 1846, cum de altfel și precizează nota preliminară: "extract din un memoar oficial al vrednicului nostru montanist, comisul C. Mihalic de Hodocin"12. Surprinzătoare poate părea implicarea montanistului Hodocin într-un domeniu al vieții economice aparent depărtat de profilul pregătirii și al competențelor sale dezvăluite până atunci, anume în cel al transporturilor. După câteva proiecte succesive de realizare a unei căi ferate în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
adesea cunoștințele noastre despre mizele politice sunt prea fragmentare pentru ca noi să putem face o analiză precisă a celor spuse de politician), ne bazăm pe indiciile periferice care ne influențează judecata. Influența reacțiilor celuilalt asupra judecății noastre ia uneori forme surprinzătoare. Astfel, în aprilie 2007, ziarul Washington Post a convins un violonist de renume internațional, Joshua Bell, să cânte cu vioara sa Stradivarius într-o stație de metrou într-o perioadă de vârf. A adunat cu greu zece dolari într-o
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
datorat faptului că mortalitatea s-a redus mai mult la vârstele adulte și într-o mai mică măsură la vârstele tinere. Chiar dacă rezervele de reducere a mortalității sunt importante în România și o evoluție favorabilă, descendentă, nu ar fi deloc surprinzătoare - în situația în care contextul economic și sanitar se va schimba în bine - efectele îmbătrânirii demografice vor compensa o astfel de evoluție posibilă, iar rata brută a mortalității nu va cunoaște o evoluție descendentă importantă. Evoluția nefavorabilă a celor două
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
jocurile în această zonă, care sunt actorii majori ai spațiului literar, cine are puterea de a impune lista celor 10-15 autori care vor deveni, temporar, favoriții publicului și ai criticii. Unii sunt relativ ușor de identificat, alții, de-a dreptul surprinzători. Mai întîi, desigur, scriitorii înșiși, care au învățat deja de multă vreme cum să crească, să se pună în valoare (sau să piară) în universul ultraconcurențial al literelor. Pentru ca o carte să se lăfăie în vitrinele marilor librării, împingîndu-le mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
împotriva diktat-ului rațiunii l-a făcut, la rîndul său, să ia în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile contradicții, eșecul metodei vizionare ca tehnică poetică autonomă și neputința finală a magiei verbului. Ontologia actului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]