4,883 matches
-
este înlocuit de Dietă, în care vor prinde contur atribuții precis determinate, chiar dacă la început prerogativele judecătorești, hotărârile politice și militare, adoptarea legilor vor reprezenta încă o perioadă de timp "o masă informă și confuză"91. Principiul electivității în desemnarea suveranului este combinat cu cel al eredității. Alegerea aparține la început Dietei, din care fac parte principii laici și ecleziastici, prelați și seniori. La alegerea lui Otto I (936-978), la Aix-la-Chapelle s-au întrunit "ducii, conți din mari familii" și clerul
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
participau la lucrările Dietei provinciale, situație întâlnită și în cazul clerului și cavalerilor. Dar în multe alte cazuri reprezentanții orașelor au dominat Dietele: în Flandra, în Țările de Jos și Würtenberg (doar după ieșirea cavalerilor). Dreptul de convocare aparținea principelui suveran. Dietele se reuneau neregulat, funcție de necesități. Lucrările se desfășurau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și la închiderea adunării. Raporturile stărilor cu principele suveran au urmat linia generală a evoluției regimului de stări, în cadrul dualismului "țară-domnie
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Raporturile stărilor cu principele suveran au urmat linia generală a evoluției regimului de stări, în cadrul dualismului "țară-domnie". De regulă stările sprijină și colaborează cu principele. Din secolul al XV-lea însă vor manifesta tendința de întărire a influenței asupra deciziilor suveranului, derivată din necesitățile fiscale mereu crescânde ale țării, a condițiilor ce li se ofereau pentru acordarea sfatului și ajutorului, obținând noi concesii și privilegii. Principii vor profita însă de nenumărate ori de atitudinea diferită și de disensiunile ivite în rândul
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
va mai modifica până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Expansiunea spre răsărit este tot consecința acestei bătălii și, într-o perioadă foarte scurtă, edifică politica lui Otto I față de mărcile de graniță. În acest fel, transformările preconizate de suveran privesc și "marca răsăriteană" (Ostmark), care reprezintă etapa premergătoare formării Austriei (Österreich). Expansiunea spre est, așezarea în teritoriile estice sau cucerirea acestora 101, începută sub carolingieni, vor continua sub împărații saxoni și franconieni. De la începutul secolului al XII-lea și
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
evoluției ulterioare a Austriei: împăratul a semnat un important document, Privilegium minus, care a creat premisele separării statului austriac de Imperiul german 114 (Austria se va separa de Bavaria 115). Neglijarea Imperiului s-a datorat și politicii italiene a acestui suveran și, în mod egal, a succesorilor săi. Ei au încercat să organizeze și aici instituții ale statului de stări. În anul 1156, Frederic I a convocat o Adunare la Cremona, iar doi ani mai târziu, Dieta de la Roncaglia (1158). Urmașul
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lui Frederic I Barbarossa, Henric al VI-lea (1190-1197), și apoi a lui Frederic al II-lea (1212-1250)123, dăunând puterii imperiale. Micul interregn dintre 1197 și 1209, cu luptele interne care l-au însoțit, a determinat ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederic al II-lea, interesat mai mult de politica italiană, va fi pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici. El a recunoscut suveranitatea principilor teritoriali, ce se regăsește în expresia Landdeshoheit 124 (suverani ai țării). Prin
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ruperea echilibrului dintre suveran și stările privilegiate. Frederic al II-lea, interesat mai mult de politica italiană, va fi pus sub tutela marilor principi laici și ecleziastici. El a recunoscut suveranitatea principilor teritoriali, ce se regăsește în expresia Landdeshoheit 124 (suverani ai țării). Prin acordarea privilegiului Confoederatio cum principibus ecclesiasticis (26 aprilie 1220)125, împăratul renunța la drepturile regaliene asupra Bisericii în favoarea înalților prelați; prin Statutum in favorem principum, promulgat în Dieta de la Worms în 1231 și confirmat de împărat în
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Carniola și Windische Mark)136. După moartea lui Rudolf, împărații au fost aleși conform dorinței electorilor de a nu avea un stăpân prea puternic. În raport cu poziția monarhiei și a stărilor privilegiate, care au încercat să limiteze cât mai mult puterea suveranului pentru a-și asigura accesul la guvernare, se poate aprecia dacă Reichstag-ul a avut rolul de a polariza stările și de a crea solidaritatea instituțională de care țara avea nevoie în procesul de unificare teritorială și centralizare politică. Separarea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Dietei. Împăratul era obligat să respecte și să accepte colaborarea stărilor în elaborarea legilor, în actele principale de guvernare, în privința războiului și aprobarea impozitelor extraordinare. Dreptul de concesiune a impozitelor extraordinare a devenit fundamentul puterii stărilor. Dieta putea respinge propunerile suveranului privitoare la armată și subsidii, care ar fi susținut puterea imperială: suveranul era puternic dacă avea resurse proprii, care "scăpau" Dietei. Sigismund de Luxemburg, de pildă, declara public că fără averea sa personală "imperiul nu ar fi fost un profit
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
elaborarea legilor, în actele principale de guvernare, în privința războiului și aprobarea impozitelor extraordinare. Dreptul de concesiune a impozitelor extraordinare a devenit fundamentul puterii stărilor. Dieta putea respinge propunerile suveranului privitoare la armată și subsidii, care ar fi susținut puterea imperială: suveranul era puternic dacă avea resurse proprii, care "scăpau" Dietei. Sigismund de Luxemburg, de pildă, declara public că fără averea sa personală "imperiul nu ar fi fost un profit pentru împărat, ci un faliment"138. Se confirma regula conform căreia un
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
era puternic dacă avea resurse proprii, care "scăpau" Dietei. Sigismund de Luxemburg, de pildă, declara public că fără averea sa personală "imperiul nu ar fi fost un profit pentru împărat, ci un faliment"138. Se confirma regula conform căreia un suveran lipsit de bani și armată era cu ușurință subordonat stărilor privilegiate ale regatului. Una din cele mai importante atribuții ale Dietei imperiale o constituia proclamarea și consfințirea solemnă a "păcii interne" (Landfrieden)139. Dieta de la Roncaglia, reunită de împăratul Frederic
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de pace proclamate de Reichstag nu aveau efect decât după ce erau întărite prin hotărâri speciale ale adunărilor locale. Perioada interregnului a fost marcată de o serie de transformări în alcătuirea și competențele Dietei. Stările au restrâns serios atribuțiile judecătorești ale suveranului: deși ar fi trebuit să fie judecător suprem, puterea sa a fost limitată de practica "dreptății pumnului" (Fanstrecht). Au existat însă și aspecte pozitive. Unul dintre acestea se raportează la prezența orașelor în Dieta imperială. Reprezentanții acestora au fost admiși
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Consacrând principiul majorității, Bula de Aur permitea pretendentului la coroană, dacă era elector, să-și adauge votul altor trei existente, pentru a forma majoritatea în favoarea sa. Se stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat conform principiului majoritar, în mod succesiv, de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Prețul concesiilor acceptate de Carol al IV-lea a fost asigurarea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de organizare a Imperiului. 5. Reformarea Imperiului. Fărâmițarea politică și începutul renașterii germane Pe scena unei Europe care căuta să își definească frontierele statale, cazul Germaniei rămâne reprezentativ pentru divizarea politică. Micul interregn (1197-1209) a creat condițiile în care puterea suveranului putea fi limitată. Divizarea politică, spre deosebire de organizarea statală unică, este subliniată de utilizarea pluralului "teritorii germane" (deutsche Lande)150 în mod mai frecvent decât a singularului Deutschland 151 chiar în cursul secolului al XIV-lea, adică în Evul Mediu târziu
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
superioare a stărilor, învestită cu autoritatea necesară. Acestea ar fi asigurat creșterea puterii principilor teritoriali. Propunerile de reformă a instituțiilor nu s-au concretizat din cauza, în principal, a atitudinii împăratului față de Dieta imperială. Echilibrul începuse deja să fie distrus în favoarea suveranului, care ani de zile nu a mai convocat Dieta. Treptat, opoziția stărilor privilegiate va reuși să restabilească raporturile cu monarhia pe principii de colaborare, pe baza unor compromisuri, în perioada războaielor cu Boemia, Polonia și Ungaria. Cererile adresate Dietei pentru
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
să fie în viitor convocate de împărat, dar acesta să nu participe la deliberări (!) Curtea supremă a Imperiului (Reichskammergericht) urma să fie alcătuită din membri aleși de împărat de pe o listă a Dietei și prezidată de un magistrat numit de suveran. Cele trei curii ale adunării vor lua forma definitivă: electorii, principii și orașele. Cavalerii, deși reprezentați în Dietele provinciale, continuau să nu fie admiși în Reichstag. Fiind acceptate condițiile lor, stările privilegiate reprezentate în Dietă au consimțit impozitul general imperial
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
1147-1149) nu a pornit dintr-o dorință a lui Conrad al III-lea, împăratul Germaniei 182. După repetate eschivări, împăratul s-a alăturat pe neașteptate forțelor creștine, considerându-se împuternicit de Dumnezeu să guverneze lumea creștină. În mentalitatea vremii, prezența suveranului lumii creștine era decisivă pentru succesul cruciadei. Dar și de această dată furia populară a făcut victime la Worms, Mainz, Würtzburg sau Strassburg. Conrad al III-lea împreună cu nepotul său Frederic de Hohenstaufen, alături de alți nobili, în fruntea unei armate
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principiului toleranței, care nu privea individul, nu-i oferea acestuia libertatea confesională. Era vorba despre o libertate a teritoriului în care se manifesta puterea principilor. Principiul cuius regio, eius religio consacra o realitate deja existentă în unele părți ale Europei. Suveranii, protestanți sau catolici, se bucurau de această putere pentru a asigura, pe baza unei confesiuni obligatorii, omogenitatea spirituală a supușilor 200. În acest secol de înalte idealuri religioase, raporturile dintre Biserică și stat au fost abordate din două unghiuri diferite
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de pact" sunt foarte diverse. Ele pot sfârși fie într-o teorie absolutistă, fie într-una liberală. Cu un statut de cvasi-suveranitate, statele germane au adoptat sistemul politic absolutist după modelul Franței, un mod de guvernare ce atribuia totalitatea puterilor suveranului, fără nici o limitare, dar permitea instaurarea unei administrații puternic structurate, controlul finanțelor și constituirea armatelor permanente. Mulți principi se întrec în a face din reședințele lor un centru de difuziune culturală. Unii dintre ei, partizani ai despotismului luminat, încurajează dezvoltarea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
țărilor europene cele mai interesate de eșecul împăratului: Anglia lui Iacob Stuart dezaprobă revolta cehă, în timp ce Franța este paralizată de regența care urmează morții lui Henric al IV-lea (1610)213. Este interesant să reținem legăturile strânse de rudenie dintre suveranii care domneau atunci și care s-au confruntat atât de mult timp: Maximilian I de Bavaria era vărul lui Frederic al V-lea de Palatinat, unchi și cumnat al împăratului Ferdinand al III-lea; Carol I al Angliei era cumnat
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
libertăți cehe", astfel că stările vor păstra până în secolul al XVIII-lea un caracter "hotărât de monotonie"226. În țările coroanei cehe, în ultima perioadă de dezvoltare a vechiului regim, rolul istoric al stărilor s-a diminuat, servind ca instrument suveranului în executarea mai ușoară a legilor. Numai clemența și protecția absolutismului regal menținea Adunările de stări, considerându-le un suport convenabil în apărarea ordinii feudale. Între 1618 și 1648 întinse regiuni ale Germaniei vor fi devastate și depopulate. Generalul Wallerstein
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lupte. Moștenitoarea regatului suedez, Cristina, fiind în vârstă de șase ani, guvernarea a revenit regentului Axel Oxenstiern 237, care a continuat politica germană a lui Gustav al II-lea Adolf. Wallerstein, teoretic în serviciul lui Ferdinand, își arogă atribuții de suveran în castelul său din Boemia, ascultându-i cu bunăvoință pe trimișii lui Richelieu, care îi promitea coroana Boemiei în schimbul unei alianțe împotriva împăratului. Pentru a evita aceasta situație catastrofală, Ferdinand al II-lea i-a ridicat în secret toate funcțiile
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Magdeburg). Pacea din Westfalia demonstra că Europa era totuși departe de un nou echilibru politic, ea continuând să fie teatrul conflictelor dintre statele ce-și disputau preponderența comercială asupra oceanelor și preponderența militară pe continent. Într-adevăr, politica expansionistă incita suveranii europeni, care au adoptat în interiorul țărilor lor un sistem de guvernare din ce în ce mai absolutist. Acesta este caracterul distinctiv al lungii domnii a lui Ludovic al XIV-lea (1642-1715)248. Sprijinindu-se pe miniștri competenți (Mazarin, Colbert, Louvois), regele și-a consacrat
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a păstrat o atitudine rezervată față de acțiunea Franței. O uriașă redistribuire a proprietăților va avea loc în detrimentul micilor seniori, precum și al posesiunilor ecleziastice. Deznodământul Reichstag-ului de la Reces, din 1803, ilustrează faptul că patru milioane de supuși și-au schimbat suveranul. Principalii beneficiari ai acestei bulversări teritoriale sunt statele de importanță medie. Tânărul țar Alexandru proiecta o alternativă interesantă pentru Europa începutului de secol XIX, scop în care a alcătuit o serie de instrucțiuni, pe care le-a transmis ambasadorului Rusiei
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
urmărea interese dinastice ca în cea mai mare parte a războaielor precedente -, că Austria chema Europa la luptă contra omului (Napoleon Bonaparte) care era în curs de a schimba profund harta Europei și că monarhia dunăreană era hotărâtă să sprijine suveranii europeni pentru a reintra în posesiunea vechilor lor domenii. După 1806, reformele ordonate de Napoleon Bonaparte au fost complete în Prusia: Hardenberg a îmbunătățit administrația, Scharnhorst și Gneisenau au reorganizat armata după modelul imperial, a fost înființată o universitate, iar
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]