6,881 matches
-
căprioare și ei doi să culeagă și să sărute albăstrelele crescute-n iarbă... Să fie singuri-singuri pe un lac într-o barcă, să plutească, duși de valuri line pe un tărâm de basm. -Să mergem ! - încuviință Eminescu. Și chipurile lor tăcute luară forma nălucilor... CAP.8 Veronica ajunse acasă târziu, trecu în fața oglinzii și începu același ritual; întâi își scoase pantofii, apoi ciorapii, după care rochia și ce mai urmă... Se privea în oglindă și nu se recunoștea; se roși și
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
revelatorie, dialogurile sunt, de fapt, subtile invitații la eliberarea - din întemnițarea sufletului - a stării de mult pierdută sau trimisă spre abisurile uitării: bucuria de a fi copil, amintirea sacră a părinților, nevoia de zbor, ecuația prieteniei, parcul eternilor castani „adolescentini”, tăcuta mângâiere prin rugăciune, speranța la o nouă tinerețe. Toate acestea au devenit, deja, cu certitudine, Amurgul șoaptelor târzii ale vieții. 2. MIHAELA GUDANĂ (Tecuci): LOCUIESC ÎN TINE (versuri, A5, 108 pagini) GHEORGHE A. STROIA: Ciclurile anotimpurilor, în poezia autoarei tecucene
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
îi dă un ocol, mergând mai departe spre hotelul Sport. Relativ bine întreținut, chioșcul, cu băncuțele circulare, pare a-i ademeni pe trecători sub imensa pălărie a ciupercii sale, spre a-i pune la adăpost de vipia amiezii. Nu refuz „tăcuta invitație” și fac un scurt popas de o țigară, pe băncuța lui, în răcoarea arborilor, la adăpostul uriașei ciuperci. Cu oarecare greutate renunț la tihna oferită de „gazda” mea de lemn și pentru că tot sunt pe partea stângă a Aleei
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
nici nu au Cheltuiesc zilnic și-o... mie. Dar... Săracului nu-i dau. Alții își doresc în viață Oameni simpli, nu paiațe... Acel om, acea ființă Care să îi țină-n brațe Și-a iubi, e-a lor dorință. Visând, tăcuți, în ziua mare, Se înalță și-ncet zboară Spre-o iubire-adevărată. Singura lor comoară, E-a lor dragoste curată! Știm cu toți, că viața-i scurtă. Banii, nu-i luăm cu noi... Doar iubirea ne rămâne In inimi la... amândoi
PÂNĂ-N NOPŢILE... BĂTRÂNE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347325_a_348654]
-
cea mai mică adiere a vântului... Este locul meu cel mai drag...”, în timp ce povestea din poezie este la fel de precis direcționată: „auzi.../ e cântecul frunzelor de nuc/ îl smulge vântul câteodată/ azi e altfel/ e liber/ se aude neîncetat/ în nopți tăcute/ calde/ se dăruiește/ cu trupul gol/ miroase a soare/ de vară”. Consecventă, autoarea nu se depărtează de stilul său personal nici în ultimele două capitole ale acestui volum de poezii - „Gelozia nopții” și„Senin de toamnă”, cu atât mai mult
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
ecoul gândurilor mele: A celora pe care nu le-am spus... Am surâs gândiri cât frunză și stele - Surâde-acum în fața mea Iisus... Poveste O, nemurire de morminte unde loc eu n-am avut - Fața nopții mă ascunde sub obrazul ei tăcut. Trec bărbați nespus de tineri, cum trec veacuri date-n spic: Îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic. Submarin de-i demnitatea, o aștept la mal de ani: Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de dușmani. Rușinându
PE TREPTELE GUVERNULUI de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347374_a_348703]
-
într-o lumină orbitoare, Seară sublimă,populată,multicolor-amețitoare, Trupuri bronzate și-o “ispită” frumoasă,”scumpă”,zâmbitoare. Zgomot de val izbit de stâncă, sau altul,evadat din mare, Anunțuri sau muzică bună pe toată plaja-n difuzoare, O ploaie scurtă,dar tăcută,foșnet de scoici,în larg vapoare, Forfotă multă prin localuri,pași pe faleză la plimbare. Gusturi diverse,după fire,sau pur și simplu la-ntâmplare, Gusturi mondene,pentru suflet,sau numai gusturi culinare, Că-s acre,dulci,sau sunt sărate
PERCEPŢII MARINE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347403_a_348732]
-
atipici și în lot, nu zdrobirăți voi trecutul, dar își duse iapa mutul, ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpușcat, dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine, conferințe și congrese, fețe noi și multe fese. Plecând urechea, vocile tăcute, iubita-mi spuse, fii senin, senil. Eu cred în bucuriile durute, iubita mă întreabă, ești copil? Eu cred în fugile lui Bach pe dealuri, îl văd pe Johann Serbastian sărind, noi înotăm cu disperare între maluri, cadavrele de clovni se
BÂLCIUL DEŞERTĂCIUNILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347436_a_348765]
-
din mine, chip în filigran. Te iubesc în vise, pline sunt de tine, Îmi brăzdează somnul, noapte după noapte, Îți rescriu destinu-n litere aldine Până mă trezesc învelit în șoapte. Te-aș iubi chiar dacă n-ai fi lângă mine, Florilor tăcute le-aș fura din rouă, Pe o pânză albă și în tușe fine, Te-ar picta iubito, mâinele-amândouă. Te iubesc cu teamă c-aș putea să scutur Floarea de lumină plină de candoare, Mă strecor timid sunt al nopții-flutur Ce
TE IUBESC, FEMEIE! de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347450_a_348779]
-
-i lungi, Priviri sticloase, cerne fulgi, Trena-i plutește-n voaluri ample, Priveliște-nghețată pe stampe. Dantele de cristale croșetează, Covoare dalbe așază. Țurțuri la streșini fac coloane, Natura toată parcă doarme. Soarele-o iubește și din zare, Timid și tăcut răsare. Trimite raze discrete, Priviri lungi, cochete. Nu vrea să îi deșire trena, Frumoasei ierni, boema. Dantelele nu vrea să-i strice, Cu razele ușor o atinge. Ce tandre sclipiri ades, Trimite cu mult înțeles. O protejază ca pe-o
CATEDRALA IUBIRII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347460_a_348789]
-
eram săritori, gata să ajutăm pe oricine avea nevoie, iubeam oamenii, din toată inima!” - adaugă nostalgic prietenul meu. Radu era un om de un calm imperturbabil știind să-și valorifice foarte bine atuurile pe care le avea. “Era cel mai tăcut om pe care l-am întâlnit - precizează nea Mitică - iar Nicolae, fiul meu, parcă ar fi al lui Radu, nu al meu, că prea e și el tăcut. Omul acesta nu s-a certat în viața lui cu nimeni! ” De
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
-și valorifice foarte bine atuurile pe care le avea. “Era cel mai tăcut om pe care l-am întâlnit - precizează nea Mitică - iar Nicolae, fiul meu, parcă ar fi al lui Radu, nu al meu, că prea e și el tăcut. Omul acesta nu s-a certat în viața lui cu nimeni! ” De astă dată, centrul de atenție al dialogului nostru fusese amintirea unui prieten la care a ținut enorm. A rememorat cu plăcere momente și episoade de viață ce i-
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului anii trec ca turme pe cer, ca norii de pufuri ce zboară pe vânt, tăcut, vin cu veacu-n spinare, urcându-l mereu în cuvânt. strâng la piept clopote de fum, citesc cu ochii stelele-n vreme, sunt singur, acum las sufletul să-mi picure-n gene. în mine oasele strămoșilor plâng, lumina lor mă orbește
ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348799_a_350128]
-
acolo e rostul lor. Îți venea să pășești pe vârfuri și să vorbești în șoaptă ca să nu trezești ființele din idilica poveste. Peste puțin timp, din spatele ferestrelor acoperite de perdele albe și a ușilor nemișcate au început să apară ființe tăcute care mergeau hotărâte în treburile lor. Deci existau. M-am întrebat cum ar fi viața noastră trăită în mod voit în liniște. Ne-am auzi gândurile și am ști așa ce ”aglomerație” s-a creat într-un spațiu așa de
SĂTUCUL LINIŞTILOR NOASTRE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348813_a_350142]
-
Acasa > Stihuri > Momente > PE FLORI DE VERBINĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 760 din 29 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Mă ninge tot cerul cu flori de verbină, Copaci, grei de dor, v- așteaptă-n grădină Cu muguri tăcuți, prolog de-nflorire, Să faceți un semn, spre-a lor împlinire. Străpung depărtarea cu palma întinsă, Alerg după voi, ca-ntr-o horă încinsă Și vreau să vă chem la o dulce agapă... Rămân singură iară, cu stropii de apă
PE FLORI DE VERBINĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348893_a_350222]
-
Îmi cânți așa de încet la sprânceana stângă încât nu poate să te audă vecinul sufletul meu rătăcit de lângă urechea ce nu miroase pelinul îi arăți nasului același tablou ce-l simte inima când trec prin oraș la colțul străzii tăcutul erou își adună mila pe făraș. Mirosul îl simt în ureche colorat sărată e clipa adusă de zefir ochiul în amurg a plecat să-și caute auzul ce-l respire. Văd cântecul suferind peste râu și peștii planând peste nori
AMURGICĂ SUFLARE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348919_a_350248]
-
pentru a-l reașeza apoi în alt loc, sub o formă nouă, mustind de viață și de frumusețe, tot așa și ținutul acesta, într-un mod miraculos - al cărui secret doar de el știut stă închis cu strășnicie sub oglizile tăcute ale apelor - dăltuiește ca un adevărat sculptor în magma sufletele oamenilor, din clipa în care acesștia reușesc să îi zărească chipul, aducând la lumină modelele inconfundabile, înscrise în ele încă de la naștere. Iar acest miracol, s-a petrecut cu mulți
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
îl plimbă peste buza de sus, dintr-o parte a gurii într-alta și dintele sclipește așa de frumos în lumina soarelui și o face să râdă... Iar despre bunicul, își amintește doar prezența aceea atât de agreabilă și de tăcută. Acum, când privește în urmă și se gândește la bunici, vede că au rămas înregistrate pe pelicula memoriei doar două siluete mai degrabă cenușii, cu fețele neclare. Dar undeva, au rămas întipărite pentru totdeauna sentimentele legate de ei. Sentimente care
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
zăpadă dansează în aer. Iar scama aceea de luna, care abia se mai vede, dispare în nori. - Lucirea-acelui ochi cernit/ E plină de-un trecut umbrit": Așa spune poetul englez Byron, în „Ghiaurul”, o poveste verificată. Fetiță a tăcut. Mergeam tăcuți unul lângă altul și zăpada scârțâia sub tălpile noastre. Puținii trecători de pe strada se îndreptau grăbiți spre stațiile de troleibuz. Privirea ne alunecă peste vitrinele viu luminate. Zidurile burgului, parcă, ieșeau din istorie. Undeva, un clopot coloră noaptea cu-n
EVADARE DIN ZID de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348970_a_350299]
-
în: Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sloiuri Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Referință Bibliografică: Capitulare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 414
CAPITULARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346777_a_348106]
-
Lacrima fănușiană Am chemat o lacrimă fănușiană, Tăcut, să mă ascundă prin pântecul ei, Când a dat colțul ierbii în primăvară Și-a lunecat pe ape lotca dragostei. Când și-a dezvelit Bărăganul obrazul, De sub zăpada iernii ce l-a colindat, Am chemat iar o lacrimă în pervazul
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ȘI ALBUL DOARE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 968 din 25 august 2013 Toate Articolele Autorului De-un timp tot mai des visez lebede, albe semne de-ntrebare peste-albastru despletite stau la rând cuminți, tăcute și... așteaptă. O zbatere de arcuri albe-n noapte, sfârșit de lebădă - debut de simfonie și-n mine-i pace și mi-e bine. Să fie vremea ultimului cântec, sfârșit de alb-destin final ? Ori poate-i doar un vis cu
ŞI ALBUL DOARE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346867_a_348196]
-
că trece și asta". Ca în transă, preluând coșmarul celuilalt, Aurel Covaci compune primul sonet al coșmarului, iscălit apoi de Nicolae Labiș: SONETUL COȘMARULUI Pricepem noi această odihnă chinuită Când ne cuprinde vraja trăirii efemere, Când ni se aprinde totuși tăcuta dinamită Încătușată-n suflet, în creier și-n artere? Când somnul, moarte-n uda uitărilor ne cere Învie în țărână cu secetă cumplită Aceste clare vise, viclene temnicere, Când chiar și suferința e-n lume urgisită. Prietene: ne bate-n
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DESTĂINUIRE... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 507 din 21 mai 2012 Toate Articolele Autorului Nu-mi spune... știu Am fost acolo La marginea gândului tău Știu fiecare cuvânt... Și gesturile Tăcutele taine din ochii tăi Am văzut visele Multe le-am visat amândoi Și gânduri... Semănau leit Ți-am recunoscut tăcerile Le știam pe de rost Aproape destrămate La fel ca ale mele Și eu te iubesc Referință Bibliografică: Destăinuire... / Marin
DESTĂINUIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346956_a_348285]
-
mai mare, veghea singur. Eu, cu Vasile, formam al doilea post, ceva mai departe, într-un făgaș de ape, pe care îl consideram drumul de acces al bursucilor. Și veghea începu în liniștea acestei nopți de august. Stăteam și ascultam tăcuți cum cânta vioreaua. Număram cozile stelelor care cădeau. Calea Laptelui, această puzderie de stele risipite în pulberea de lumină, încingea cerul ca un brâu cu paiete strălucitoare. Din când în când, câte un fâlfâit de aripi de liliac ne făcea
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]