4,773 matches
-
pe alte criterii de clasificare (muzicologie internă și externă) în maniera de mult colbuită a unui Forkel, Bourdelot, Fétis ori Riemann. Unde sunt contribuțiile cercetătorilor noștri bunăoară în domeniul muzicologiei narative sau semioticii aplicate? Dar mai ales unde sunt replicile teoreticienilor (or nu a compozitorilor) la modelele de analiză propuse de un Eero Tarasti, Julien Greimas, Edward Cone, Richard Taruskin, ca să numesc doar câțiva dintre cei ce au mediat drepturile și obligațiile limbajului muzical vizavi de limbajul natural. Ca în orice
Matematica și muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8683_a_10008]
-
amfibie se dovedește această simptomatologie sui generis. Rezistentă - deși nu în doze egale - și pe teren teoretic, și în aproximațiile istorice, și în demonstrațiile gazetărești ce se desfășoară de la un capitol la altul. Mâna criticului e întotdeauna învelită în mănușa teoreticianului versatil. Fiecare secvență pusă în discuție are parte de o minimă - și minimală - cazuistică și, la polul opus, de o abundentă orientare metodologică. Iar aceasta fără a neglija vreodată discretul cancan al faptului de presă, al subiectului care domină sau
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
un regim trebuie să creeze instituții care să facă față realităților, inclusiv faptului că o nouă democrație caută, în mod implicit sau explicit, și sprijinul partizanilor alternativelor nedemocratice. Ipoteza Churchill poate fi privită din multe puncte de vedere. În antichitate, teoreticianul grec Polybius vedea democrația doar ca pe un stadiu într-un proces ciclic, după monarhie, tiranie și aristocrație și înaintea conducerii gloatei și a anarhiei. Un specialist în comunismul sovietic, Jerry F. Hough (1977: ix) argumenta că reușitele regimului comunist
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
recent de o conducere arbitrară (Berlin, 1969). El se referă la domnia legilor, nu a poporului. Pe timpul Kaiser-ului, ale-gerile în Germania erau organizate pe baza unuia dintre cele mai inegale și nedemocratice sisteme electorale din Europa. Max Weber, un teoretician de frunte al supremației legii în statul modern, nu considera democrația ca fiind necesară pentru a crea sau menține supremația legii, bazîn-du-și afirmația pe substanțiale dovezi empirice (Shain și Linz, 1995: 10 ș.u.). În democrațiile vechi din Scandinavia și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
afirmația pe substanțiale dovezi empirice (Shain și Linz, 1995: 10 ș.u.). În democrațiile vechi din Scandinavia și Marea Britanie, supremația legii era o precondiție a introducerii democrației, precedînd-o cu atîtea generații, încît semnificația ei a fost aproape complet ignorată de teoreticienii actuali ai democrației. Aderarea la principiile supremației legii nu este stipulată de către Dahl printre condițiile poliarhiei: preexistența ei este subînțeleasă. Alegerile sînt un al doilea element critic al democrației. Joseph Schumpeter (1952: 271) definește în mod clasic democrația drept alegerea
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a înlătura vechiul regim, ele fiind astăzi un element regulat și periodic al politicii în Europa Centrală și de Est. Greutățile și inadvertențele în politica electorală, date fiind multipartidismul și reprezentarea proporțională, fac ca situația să fie departe de idealul teoreticienilor politici dar competiția e reală, iar voturile sînt numărate corect. Mai mult decît atît, guvernanții au recunoscut că înfrîngerea electorală sau pierderea votului de încredere în parlament înseamnă că ei trebuie să-și părăsească posturile, și au făcut-o în
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sociale în cadrul blocului comunist a fost adeseori interpretată ca o dovadă a convergenței dintre Est și Vest. Ignorînd diferențele sistemice continue și larg răspîndite la nivelul regimurilor politice și economice (vezi de exemplu Brzezinski și Huntington, 1965; Dallago ș.a., 1992), teoreticienii convergenței au ales elementele comune celor două tipuri de societate. Într-un volum sub-intitulat Viața de zi cu zi într-o societate totalitară, Inkeles și Bauer (1961: 383 ș.u.) scriau: "Elementele distincte ale totalitarismului sovietic ne-au atras atît
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
situaționale. El susținea că principiile clasice nu sunt decât niște “proverbe” și că teoria ce fundamentează practica managerială trebuie să pătrundă dincolo de principii superficiale și simpliste și să studieze condițiile în care sunt aplicabile principii concurente. Abia în 1966 doi teoreticieni americani (Daniel Katz și Robert Kahn, care au scris împreună „The Social Psychology of Organizations” - Psihologia socială a organizațiiloră, au oferit o descriere convingătoare a avantajelor perspectivei situaționale sau a “sistemelor deschise” în examinarea relațiilor dintre organizație și mediul său
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
Kahn, care au scris împreună „The Social Psychology of Organizations” - Psihologia socială a organizațiiloră, au oferit o descriere convingătoare a avantajelor perspectivei situaționale sau a “sistemelor deschise” în examinarea relațiilor dintre organizație și mediul său extern. În momentul de față teoreticienii sunt de acord că mediul este una din variabilele situaționale care influențează forma structurii organizației și managementul acesteia. Peter Druker considera că variabila fundamentală de care trebuie să Țină cont practica managerială este relația managerilor cu subalternii. În ultimii ani
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
acest motiv managerii trebuie să se preocupe de modul în care este structurată sau proiectată organizația și de modul în care operează sau funcționează. Această abordare duală: organizațională și funcțională a fost numită abordarea structură funcție. Există păreri diferite ale teoreticienilor despre relația dintre structură și funcție. Unii consideră că trebuie stabilită întâi structura organizațională (formaă, și că apoi structura va genera modul în care organizația va opera (funcțiaă. Alții adoptă părerea conform căreia forma este generată de funcție, adică structura
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
analiza rolului relațional trei ansambluri de elemente: 47 Empatia e un proces cognitiv și afectiv de mare finețe care permite indivizilor să afle ce gândește și ce simte celălalt. Ea pornește de la conștientizarea de sine și continuă cu observarea celuilalt. Teoreticienii au stabilit că empatia îndeplinește cinci funcții principale în viața unui om: 1. funcția cognitivă se referă la cunoașterea interlocutorului din punct de vedere al sentimentelor trăite de acesta; 2. funcția anticipativă ajută la realizarea unor predicții despre comportamentul interlocutorului
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
acordarea unor recompense în afara cadrului obișnuit, acordarea de suport și deschiderea manifestată la orice fel de problemă a salariatului. Totodată, a fost constatat că între angajații Body Gym sunt constant diferențe în modul de a deprinde abilitățile necesare desfășurării activității. Teoreticienii au făcut distincție între patru stiluri: activistul (persoana căreia îi place să se implice în experiențe noi, să rezolve probleme, să profite de oportunități imediat ce apar. Sunt indivizi demotivați de meserii în care trebuie să fie imparțiali, să se abțină
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
devenit împărat, n-am făcut decât să tratez oamenii exact așa cum îi trata el. Și fac asta de când am ajuns pe tron. Ce e rău în asta? - Ei bine - spuse pe un ton zeflemitor - lucrul în care suntem interesanți noi, teoreticienii Semanticii Generale, este ce fel de gândire îi face pe oameni să comită acte iraționale. De exemplu, cum a murit tatăl tău? - A căzut de la o fereastră de sus. Nervos. Vrei să spui că presupunerile lui au avut vreun amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Pământ? Răspunsul veni imediat. - Sper ca tu să rămâi și să ajuți ca Semantica Generală să devină iarăși o condiție preliminară pentru Venus aici pe Pământ și - după o scurtă pauză - ca Mașina Jocurilor să fie complet reabilitată, Gosseyn comentă: - Teoreticienii Semanticii au ajuns la concluzia că Mașina Jocurilor s-a dovedit neașteptat de vulnerabilă la amestecul activităților sale. - Trebuie să ținem cont, veni replica, de faptul că acela nu era decât un computer; și adăugarea a câteva mii de cartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Din întâmplare? Asta rămânea de demonstrat, și chiar și partea din mine care amesteca tot ce trebuia inventat cu tot ce argumenta păcăleala, până când nimeni nu mă mai putea recunoaște, avea dificultăți să creadă așa ceva. Jucam cartea imposturii cu dexteritatea teoreticianului virtual, inspirat de trei tomuri de cibernetică. Le scrisesem academic, cu citate și note de subsol; nimeni nu le băga în seamă. Știam foarte bine ce fac. De când intram în sala de curs și până când simulam ultimul zâmbet social, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se desfac, eliberând mii de spori electrici. Culorile strălucesc putred, călduros, îți vine să le râcâi ca pe-o eczemă, să vezi ce-i dedesubt. Camil Petrescu, după ce l-a studiat bine pe Proust, numește chestia asta „memorie involuntară“. Noi, teoreticienii virtuali, îi spunem „memorie reziduală“ (sau RAM). M-am lipit de Maria în pat. Nu era un pat, doar o improvizație, o canapea bombată de țară, de pe care cădeai fie într-o parte, fie într-alta. Parcă alunecai pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
această stare în care a ajuns literatura: Balzac, Nissard, Pușkin. Literatura devine în aceste condiții o marfă care ajunge să fie vândută, negociată, speculată pe „piața literară”. Pentru prima dată ideea de literatură nu mai este controlată de literați, critici, teoreticieni etc., ci de editori. Balzac în Illusions perdues notează toate aceste preocupări ale timpului. Pentru Goethe, succesul și valoarea literară în astfel de condiții sunt asemenea unui curs bancar, iar un articol celebru al lui Zola, L’Argent dans la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
dislocă, absoarbe și le înlocuiește pe toate celelalte. Pe de o parte, noua definiție a literaturii neagă în esență accepția literaturii stabilită prin consens cultural, social, tradițional etc., iar pe de alta, inițiativa este trecută total în mâna scriitorului, criticului, teoreticianului, lectorului, care decide ce este literatura. Efectul este descompunerea totală a ideii de literatură printr-o enormă dilatare. III.3. Canonul Secolul XX istoricizează, în mod radical, ideea de literatură. Problema valorii nu se mai pune în termeni axiologici tradiționali
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
pregătit să accepte nici chiar acele lucruri de care are mai multă nevoie. De aceea, relevanța intuițiilor artistului rămâne să fie confirmată de viitor.” Putem lua ca exemplu „criza romanului” din prima jumătate a secolului al XX-lea, când atât teoreticienii cât și romancierii s-au îndoit de puterea romanului. Paradoxal este că în această perioadă se scriu cele mai mari capodopere ale genului, fără ca acesta să încerce să ascundă starea de criză a societății în general, a artei în particular
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fel încât fiecare canal media să prezinte o cu totul altă realitate. Se mai poate recurge la valorizarea unor amănunte neesențiale în detrimentul celor esențiale. Pentru a se decide ce anume este suficient de important astfel încât să devină subiect de știre, teoreticienii au stabilit criterii, enumerate și de noi. Reporterul care este pe teren, însă, nu se ghidează după aceste criterii stabilite teoretic. De multe ori, criteriile luate în considerare sunt foarte puțin științifice, marcate de subiectivitate și de contextul specific producerii
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
considerații teoretice generale asupra legăturii dintre memoria istorică, naționalism și statul-națiune, ne vom delimita gradual sfera de cuprindere pentru a ajunge, în cele din urmă, la examinarea aprofundată a situației autohtone. Problematica relației dintre memoriei și națiune își găsește un teoretician percutant în figura lui E. Renan. Adresând întrebarea stringentă pentru sfârșitului secolului al XIX-lea "Qu'est-ce qu'une nation?", Renan (1990) [1882] elucidează rolul decisiv jucat de memoria colectivă în edificarea națiunii: Națiunea este un spirit, un principiu spiritual
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
împreună a trecutului colectiv a făcut obiectul unor metafore celebre, de mare notorietate în istoria ideilor culturale. Inventarul întocmit de D. Draaisma (2000) în cartea sa Metaphors of Memory stă mărturie pentru varietatea lor caleidoscopică, precum și pentru ingeniozitatea metaforică a teoreticienilor memoriei. De la faimoasa imagine platoniciană a memoriei ca tablă de ceară, trecând prin asemuiri ale memoriei cu biblioteci și depozite, pivnițe și labirinturi, palate și teatre și sfârșind cu analogii organiciste precum asemănarea cu un stomac sau cu un fagure
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe care le putem denumi "sintetice" și care s-au conturat pe parcursul secolului al XX-lea (este vorba despre crești-democrație, despre ideologiile totalitare și despre cele contemporane). Înainte însă de a purcede la "derularea" unei "povești fără de sfârșit" așa cum denumește teoreticianul politic ontemporan David McLellan "povestea ideologiei" consider că este necesar ca, pe parcursul acestui demers introductiv, să avem în vedere câteva asumpții cu privire la evoluția intelectuală și la atributele fundamentale pe care le implică acest concept. Astăzi, ideologia nu mai reprezintă, cu
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
vreme de două secole, ideologia și-a metamorfozat sensurile pe o cale a gândirii desfășurată într-o dublă direcție: una a cunoașterii și alta a dominației. Chiar și atunci când au căutat să croiască drumuri alternative în folosirea coneptului, gânditorii și teoreticienii politici s-au văzut nevoiți ca, într-un fel sau altul, să revină la calea principală și să înscrie ideologia pe unul dintre cele două trasee amintite. Au făcut-o de multe ori, e adevărat, recurgând la modalități diferite de
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ideologiei, cât atributele asociate conceptului. Ulterior, prin discutarea acestor atriute de bază, putem spera nu la o explicitare fundamentală a termenului, ci la posiilitatea de a construi un instrument pentru studiul ideologiei și, dincolo de asta, la înțelegerea posibilității ca fiecare teoretician să configureze pe baza atributelor discutate acea definiție a ideologiei care servește cel mai bine scopurilor demersului său4. Tabelul 1. Cadrul comprehensiv al atributelor ideologiei 1. Localizarea (a) Gândire (b) Comportament (c) Limbaj 2. Problema (a) Politica (b) Puterea (c
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]