9,719 matches
-
, Oscar (pseudonim al lui Oscar Holtzman; 1.II.1907, București - 17.V.1968, București), prozator și traducător. Născut în familia unui negustor mărunt, Solomon Holtzman, L. a început școala la Brăila. Se pare că nu a terminat liceul, pe care l-ar fi părăsit pentru a nu fi silit să preia meseria tatălui său. În București, unde
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
epigramă și epigramiști, București, 1937; Cu privire la umor, I-II, București, 1937; Cu privire la folclor, I-II, București, 1937; Cu privire la Eminescu, I-IV, București, 1937-1938; Cu privire la Hasdeu, I-III, București, 1937-1938; Cu privire la gramatică și vocabular, I-III, București, 1937-1938; Cu privire la traduceri și traducători, I-II, București, 1938; Cu privire la teatru, I-II, București, 1938; Cu privire la Asachi și Heliade, București, 1938; Ion Creangă, București, 1947; Cântăreți români ai Comunei din Paris: Mihai Eminescu, Constantin Mille, Gheorghe din Moldova, Traian Demetrescu, București, 1948; Ioan Păun-Pincio, București
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
, Constantin (4.VIII.1807, Brașov - 14.X.1887, București), editor și traducător. Aparține ramurii brașovene a unei vechi familii boierești de origine italiană, cunoscută în Țara Românească încă din secolul al XVI-lea. Tatăl, Dumitru Lecca, a fost unul dintre negustorii de vază ai Brașovului. În cartierul Șchei, el și frații lui
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
este detașat ca profesor la Universitatea din Pisa. Membru al mai multor asociații culturale din țară și academii din Italia, a fost distins cu titlurile de cavaler (1971) și comandor (1992) ale ordinului Meritul Cultural Italian. Debutând în 1956 ca traducător, cu Epistolarul lui Torquato Tasso, L. va publica primul volum de istorie literară abia în 1972 - Țările Române și Italia până la 1600 (în colaborare cu N. Stoicescu), acesta completând parțial problematica disertației de doctorat, elaborată cu câțiva ani înainte. Folosind
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
, George (pseudonim al lui George Glod; 25.III.1902, Iași - 6.VII.1979, Iași), poet și traducător. Este fiul Ilenei și al lui Doroftei Glod, căruțaș. Face școala primară la Iași, după care intră ucenic la tipografia revistei „Viața românească”. Ulterior lucrează ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
după 1960 - Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare de piatră (1969) ș.a. - consună cu tonul „stenic”, „optimist” al epocii. Chiar dacă acum scrie o poezie ocazională, festivistă, declarativă, L. nu abandonează câteva dimensiuni la care se raportează: natura, istoria, vitalismul românesc. Traducător remarcat încă din deceniul al patrulea, L. transpune în românește din poezia lui Pușkin, Lermontov, Esenin, Mihalkov, dovedind reale afinități cu autorii la care se oprește. Specialiștii au apreciat inventivitatea lexicală și imagistică a versiunilor sale, în special a celor
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
305-306; Murărașu, Ist. lit., 444; Călinescu, Ist. lit. (1941), 854-855, Ist. lit. (1982), 940; Gino Lupi, La letteratura romena, Milano, 1968, 346; Magda Ursache, O sinteză și un debut, CRC, 1969, 40; Pillat, Mozaic, 177-179, 185-187; Natalia Cantemir, George Lesnea, traducător al lui Pușkin, CRC, 1972, 12; Rotaru, O ist., II, 553-557; Andriescu, Disocieri, 125-132; Teodor Vârgolici, Aspecte istorico-literare, București, 1973, 282-283; Crohmălniceanu, Literatura, II, 187-190; Piru, Poezia, I, 99-103; Horia Zilieru, Sufletul celest al poetului, CL, 1977, 3; Grigore Ilisei
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
Lesnea. Bibliografie, Iași, 1977; Maftei, Personalități, IV, 151-156; Leon, Umbre, V, 205-219; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 236-238; Dicț. scriit. rom., II, 740-741; Faifer, Faldurile, 22-24; Ion Bălu, Prezența discretă a lui George Lesnea, CL, 2002, 4; Livia Cotorcea, George Lesnea - traducătorul, CL, 2002, 4. L.P.B.
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
LECCA, Haralamb G. (10.II.1873, Caracal - 9.III.1920, București), poet, dramaturg, prozator și traducător. Este fiul Zoei (n. Monastericeanu) și al lui George Lecca, ofițer de cavalerie; fratele său, Octav George Lecca, s-a impus ca istoric și genealogist. L. face clasele primare în Caracal, absolvind apoi Liceul Central din Craiova. După ce termină Facultatea
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
dar fără personalitate. A scris și amintiri despre B. P. Hasdeu, G. Ionnescu-Gion și Nicolae Vaschide, reunite sub titlul Noi, românii. Trei oameni. Actorii (1912). Numele lui L. se reține în legătură cu o intensă și nu lipsită de interes activitate de traducător. A făcut transpuneri din Shakespeare (Femeia îndărătnică, Romeo și Julieta), Victor Hugo (Hernani), Racine (Atalia), Sienkiewicz (Quo vadis), Maupassant (O viață), Swift (Gulliver în Țara Uriașilor), Balzac (Moș Goriot) ș.a. A știut să selecteze și să dea versiuni în limba
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
române moderne. A fost autorul celei dintâi programe și al celor dintâi manuale școlare; îndrumătorul primilor pași ai teatrului în limba română; stihuitor cu plachetă tipărită în limba „daco-românească” la 1808, dar poet mai mult în proza sa; poliglot și traducător în primele linii, care s-a străduit să pună la îndemâna conaționalilor săi, cât mai devreme, opere literare, științifice și filosofice; orator cu putere de convingere prin organizarea argumentelor și prin expresia aleasă și colorată. EMILIA ȘT. MILICESCU SCRIERI: [Scrieri], în
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
, Włodzimierz (8.IV.1905, Cracovia - 19.X.1962, Varșovia), traducător polonez. După absolvirea studiilor filologice la Universitatea din Lvov lucrează la Radio și la câteva edituri din același oraș. Obține titlul de doctor în 1932. În 1939 este internat în lagărul de la Târgu Jiu, apoi în Germania, în alte două
LEWIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287794_a_289123]
-
din 1951 este șeful secției de literatură engleză la Institutul Editorial Polonez din Varșovia. Debutează cu poezii în 1926 la „Slowo Polskie”, iar editorial în 1929, cu volumul Moje prowincjalki. Publică articole și recenzii, dar se remarcă în special ca traducător de poezie engleză, franceză, germană și română. S-a concentrat asupra poeziei românești și a transpus, de-a lungul timpului, din versurile lui Aron Cotruș, Mihai Eminescu și Tudor Arghezi. Traduceri: Aron Cotruș, Wybór poezji [Poezii alese], Lvov, 1936; Mihai
LEWIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287794_a_289123]
-
, Valentin (26.III.1923, București - 25.III.1999, București), traducător și eseist. Este fiul Anei (n. Racoviceanu) și al lui Theodor Lipatti, diplomat; este frate cu pianistul Dinu Lipatti. Urmează liceul la Paris și București (1934-1942), apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1942-1945), după care este
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
Principiul acesta - coincizând cu teoria lui M. C. Bradbrook (Shakespeare and Elizabethan Poetry, 1951), căreia cărturarul român i-a adăugat noi dovezi exegetice menite să o consolideze și să îi lărgească orizontul - s-a impus și a devenit esențial pentru traducătorii români din opera shakespeariană și din dramaturgia renascentistă engleză. Cu standardele ei ridicate, seria Opere (I-XI, 1955-1963) a reprezentat un reper la care se vor raporta toate traducerile românești din teatrul și poezia engleză. Împreună cu Tudor Dorin L. a
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
engleze; cartea devine astfel un comentariu al direcțiilor principale dintr-o perioadă dinamică a culturii Angliei. L. e și autor al unor excelente lucrări lexicografice: un amplu Dicționar englez-român (1974) și un Dicționar român-englez (1988). „Ca autor de dicționare și traducător - scria el -, susțin cu toată convingerea că limba română este la fel de bogată și plină de nuanțe ca și limba engleză, după cum literatura română, deși considerabil mai tânără decât cea engleză, dispune de numeroase lucrări care merită să fie traduse pentru
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
istorie a literaturii engleze și americane (I, 1985), cuprinzând literatura de expresie engleză de la începuturi până la sfârșitul secolului al XVII-lea. L. a fost unul dintre fondatorii unei perspective noi asupra studiilor de anglistică în România, o personalitate deopotrivă ca traducător, profesor și lexicolog. SCRIERI: Îndrumar pentru traducătorii din limba engleză în limba română, București, 1975; Studii shakespeariene, Cluj-Napoca, 1976; O istorie a literaturii engleze și americane, I, Cluj-Napoca, 1985. Traduceri: Upton Sinclair, Balaurul, I-II, București, 1946 (în colaborare cu
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
1985), cuprinzând literatura de expresie engleză de la începuturi până la sfârșitul secolului al XVII-lea. L. a fost unul dintre fondatorii unei perspective noi asupra studiilor de anglistică în România, o personalitate deopotrivă ca traducător, profesor și lexicolog. SCRIERI: Îndrumar pentru traducătorii din limba engleză în limba română, București, 1975; Studii shakespeariene, Cluj-Napoca, 1976; O istorie a literaturii engleze și americane, I, Cluj-Napoca, 1985. Traduceri: Upton Sinclair, Balaurul, I-II, București, 1946 (în colaborare cu Dan Duțescu); Povestiri din America, București, [1951
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
, Gabriel (23.V.1942, Râmnicu Vâlcea), eseist și traducător. Este fiul Ioanei Liiceanu (n. Marineanu), profesoară de matematică, și al lui Petre Liiceanu, economist. Își face studiile la București, urmând Liceul „Gh. Lazăr”, absolvit în 1960, Facultatea de Filosofie (1960-1965) și Facultatea de Limbi Clasice (1968- 1973). Tot aici
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
și „Cadran”, comentează, în articolul O nouă carte de Tr. Tzara, piesa de teatru Fuga, după ce mai înainte scrisese despre un volum al aceluiași autor, Morceaux choisis, din 1947. M.R. Paraschivescu, în comentariul Traducerile de poezie, subliniază că „a fi traducător și localizator nu e doar un expedient oarecare, ci o treabă de creație proprie, și nu numai creație, dar de vocație și de cultură”. Într-adevăr, revista face loc frecvent unor traduceri, orientându-se în special spre literaturile țărilor vecine
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
RĂU, Aurel (9.XI.1930, Josenii Bârgăului, j. Bistrița-Năsăud), poet, eseist și traducător. Este fiul Floarei (n. Chibulcutean) și al lui Iacob Rău, țărani. Urmează cursul liceal la Năsăud, Bistrița și Cluj (1942-1949), apoi Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, absolvită în 1953, luându-și licența în 1964, la Universitatea „Al. I.
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
câteva traduceri din Musset (fragmente din La Confession d’un enfant du siècle, în tălmăcirea lui Șt. R. Michăiescu), Andersen (Mangu cel mare și Mangu cel mic, basm adaptat de Gr. Goilav), Paul Bourget (Amorul și Psycheea, poem al cărui traducător iscălește Chridest). Al. I. Șonțu (semna și Brutus) critică, uneori cu o ironie prea apăsată, ideile estetice ale lui Al. Macedonski, recomandând, în schimb, poezia lui C. Mille sau pe aceea a lui D. N. Saphir. Într-un studiu dedicat
REVISTA SOCIETAŢII „TINERIMEA ROMANA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289264_a_290593]
-
este completată de seria prozelor incluse în sumarul unor antologii și în reviste - povestiri de Ștefan Bănulescu, Augustin Buzura, Lucia Demetrius, Fănuș Neagu, Francisc Munteanu. În special transpunerile romanelor lui Camil Petrescu și D.R. Popescu „sunt pietre de încercare pentru traducător; ele impun exigențe dintre cele mai înalte de ordinul limbii, esteticii, atmosferei și conținutului” (Eva Behring). Traduceri: Mihai Novicov, Erzählungen über Doftana, București, 1961; Eusebiu Camilar, Cordun, București, 1962; Constantin Chiriță, Das Traumschloß des Mädchens in Weiß, București, 1962, Die
RICHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289283_a_290612]
-
Cronică muzicală”, „Cronică cinematografică” ș.a., cât și în partea ei literară, prin numeroase și bune traduceri din poeți, prozatori și dramaturgi americani. Astfel, apar poeme de E. A. Poe, Walt Whitman, Archibald MacLeish, Carl Sandburg, Ț. S. Eliot, Edgar Lee Masters (traducători fiind Al. Ț. Stamatiad, Margareta Sterian, Mihnea Gheorghiu, Ion Caraion), proza de Ernest Hemingway (povestirea Zăpezile de pe Kilimanjaro, în versiunea Ruxandrei Oteteleșeanu), Upton Sinclair (fragmentul intitulat Portretul lui Adolf Hitler, din românul Balaurul, transpus de Dan Duțescu și Leon Levițchi
REVISTA ROMANO-AMERICANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289258_a_290587]
-
RICHTER, Konrad (28.II.1872, Berlin - 10.I.1941, București), traducător. Este fiul unui comerciant. Studiază filologia germanică la Universitatea din Berlin (va frecventa un semestru și la München), obținând titlul de doctor în 1893, cu o „analiză istorico-critică” despre variantele germane ale legendei Sfântului Cristofor, publicată în 1896 la Berlin
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]