4,624 matches
-
la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din Psaltirea scheiană, ar fi exclamat „Ce nume (propriu) frumos e «giurelu»!”, adică forma rotacizată a cuvîntului junelu, care înseamnă tînăr, june. În Princepele (pronunțat de Profesor: „Prin-cépele”!), cineva - „să te crucești, nu alta!” - mănîncă testemeluri, așadar basmale. Tot acolo
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine însumi. Dar și pofta de a demonstra contrariul!... * Diminețile scriu ce pot, ce-mi iese. Scriu ca să-mi amintesc, scriu ca să mă curăț. După amiezile fac „croitorie”, adică decupez pasajele asupra cărora merită să revin, arhivez ciornele ori le transcriu pe curat. *Virtutea e rezultatul educației, dar și al șansei. Sînt vremuri și medii în care, oricîte strădanii ar depunde cineva, nu se poate dezvolta. *După un somn bun, gînduri de muncă. Simt ca pe un mare dar, ca pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să mi-l lase mie: e un afiș simplu, de mărimea unei coli de scris, albastru pe fond alb, cu chenar deschis (sus, în dreapta titlului, și jos, pentru datare), un document din categoria multum in parvo, care evocă impasul „epocii”. Transcriu o frază semnificativă, nu cumva să-mi dispară sau să l pierd: „Cetățeni! / Cei care atentează prin acte antisociale, egoiste, la bunul mers al vieții noastre, la aprovizionarea ritmică a populației, să-și primească pedeapsa pe măsura faptelor lor! [Î
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sînt incapabile să sesizeze misterul (acel „nu știu ce” fermecător) sub aparențe modeste. Despre anumite deosebiri doar bărbații își pot da seama. Și dintre aceștia, nu toți: numai cei pentru care frumusețea nu se oprește la imaginea reflectată în oglindă. *Recitesc și transcriu acest paragraf din Oameni, ani, viață de Ilya Ehrenburg: „Se zice că omul trebuie să moară la vreme. Cine știe dacă Stalin ar fi murit în 1945, războiul ar fi dat uitării multe lucruri. Oamenii ar fi păstrat mult timp
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică, mintea refuză să creadă că nimic nu-i statornic, dar nevroza insistă că totul e condamnat la schimbare și la degradare. Din acest dialog de uzură, obosită și umilită iese întotdeauna mintea. *Transcriu din „Sburătorul” (1, nr. 32, 22 noiembrie 1919, p. 129-130) aceste rînduri ale lui I. Petrovici, de o neîndoielnică actualitate și acum, după șaptezeci de ani: „O generație de sacrificiu da, - sacrificii eterne nu! Sacrificiul, după cum foarte bine observă Stuart
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
15 ani, „les tickets de rationnement”, adică tot felul de cartele. Propriu-zis, eu nici nu am intenția de a face o colecție. Dar măsurile absurde la care s-a ajuns în ultima vreme m-au determinat să păstrez ori să transcriu cîteva „documente” de acest tip, întrucît ele atestă „adevărata stare de lucruri”. Iată, de pildă, unul despre oțet: „Oțetul se vinde la populația din municipiul Bacău cu sticle de schimb pe baza tabelelor de arondare astfel: 1-3 persoane - 1 litru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Prof. Univ. Dr. Zaciu Mircea, din Cluj, pentru alcătuirea unui dicționar al scriitorilor români ce i-a fost comandat de Editura Enciclopedică 9. Îmi alătură În scrisoare și un chestionar ce trebuie completat și pe care de curiozitate vi-l transcriu: Chestionar Numele - Prenumele Pseudonime folosite Locul nașterii (oraș, sat, județ, țară) Data nașterii (ziua, luna, anul) Profesiunea de bază Funcția actuală Studii Debutul scriitoricesc (locul, anul) Lucrări publicate (În ordine cronologică) 9 Din păcate, Dicționarul scriitorilor români alcătuit de Mircea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lui Neculai Țibulcă, repovestite de el, Încercând să păstreze cât mai fidel spiritul și vorba acestuia. Este o poveste În care Neculai cu Mitică, băiatul prisăcarului lui Sadoveanu, au furat faguri chiar din buduroi și i-a prins el, prisăcarul. Transcriu pasajul: „... s-a ivit deodată chipul uriaș al prisăcarului. Ce faceți voi aici, măi hoțomanilor? Au rămas Încremeniți, Neculai, feciorul gospodarului Țibulcă a dat să fugă. Stai pe loc... Va să zică, așa ați făcut! Frumos... Cu tine (Mitică, băiatul lui) mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ambianță de măscărici. Eu, pe data de 15 dec. plec la Craiova și stau până În martie. Să nu faceți și să nu-mi scrieți, nu mă lăsați rupt de lume. Acolo voi căuta, Îmi duc mașina de scris, să-mi transcriu „așchiile”, patru sau cinci povestiri sunt gata de anul trecut și, În ultima vreme m-am gândit să-mi public volumașul, nu știu pentru cine și de ce? Cărțile nu se vând, nu se mai citește, scrie presa. La noi ca
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
anecdotică pe care v-o reamintesc, nu e chiar o utopie. Nu știu cât de dificil v-ar fi să vă procurați, În caz că nu aveți, un casetofon, pe care să Înregistrați liber și fără stres comentariile, iar apoi să plătiți cuiva să transcrie benzile, dvs. urmând a lucra pe acea transcriere. Mulți Își lucrează astăzi cărțile așa. M-aș bucura să nu vă fie imposibilă soluția. Dacă materialul ar exista, „sponsori” se mai găsesc, cu ceva ingeniozitate. Sunt sigură că Însăși „duduia Monica
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să vă gândiți dacă, printre cunoștințele dvs. ieșene există cineva căruia m-aș putea adresa rugându-l să consulte B.C. Universitară Iași, iar În măsura În care identifică două-trei texte, pentru care dau indicații destul de precise de dată și loc, le-ar putea transcrie (de mână sau xerox) contra cost. Am mai procedat așa cu Sibiul și Clujul și am văzut că o sumă, chiar modestă de una-două sute de mii poate stimula câteva ceasuri de căutare și copiere. Ce fac eu acum e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai eram acolo am fost preluați de Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu”, În vara trecută, după luni de zile de salarii neplătite la „patronul” În cauză). Nu vă pot trimite prima pagină, cu editorialul respectiv, așa Încât vă transcriu obiectivele și apelul revistei către cititori, precum și un talon de ofertă pentru plasarea unor manuscrise (acesta l-am putut decupa de pe o pagină care nu-mi trebuie). În atenția cititorilor de carte. O publicație care să ofere informații despre peisajul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Gheorghe Patrașcu, șirato ș.a. Avea un dar oratoric extraordinar. L-am stenografiat de plăcere. După vreo oră (după ce s a terminat conferința), au venit din nou la mine criticul de artă Petru Comarnescu și funcționarul de la S.R.S.C., spunându-mi să transcriu conferința profesorului Ionel Jianu, dar eu le-am răspuns că nu aveam mașină de scris și la Ministerul Justiției nu era de loc voie să scriu altceva. Toate hârtiuțele rămase le strângea secretarul și le ardea. Nu puteau fi puse
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de ani de la nașterea lui Florin Mugur. Banda magnetică a Întregii manifestări a fost, ulterior, transmisă de postul de radio Kol Israel. Revista Apostrof, În numărul 1-2/1998, a reprodus, În cadrul unui Dosar „Florin Mugur”, Întocmit de Ion Vartic, textele transcrise de pe bandă și publicate, anterior, de revista Minimum, din Tel Aviv, În numărul 86, aprilie 1994. În același Dosar, revista Apostrof a publicat și scrisori adresate de Florin Mugur lui Norman Manea, reproduse, În continuare, aici.) P.S. (ianuarie 2004) Lapidarul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bestii”, cum numește Simone Weil societatea. Puntea dintre noi se deschisese instantaneu, boltă de cărămizi imponderabile de hârtie tipărită. Carnea trupurilor noastre nu era Încă tristă, mai credeam că vom citi toate cărțile și vom izbuti, cine știe, să ne transcriem toate visele... Am și fost găzduit câteva luni În apartamentul său, și chiar dacă nu aș fi revenit vreodată În Încăperile acelea, cum am făcut-o apoi săptămânal, cred, ani de-a rândul, tot nu aș fi putut uita maldărele de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a lungul anilor. De pildă, extraordinara pagină așternută În graba entuziasmului după lectura Captivilor, În care, Îmi aminteam, vorbea, folosind un citat din carte, despre felul cum urcam, fiecare, „dealul unei noi dimineți”. Nu l-am găsit. Am găsit, Însă, transcris Într-o pagină de jurnal, lungul toast pe care Îl citise În seara În care Îmi sărbătorea, la mare, trecerea În deceniul patru, adică vârsta de 30 și un an. „Suntem uneori prea grăbiți, alteori ne prefacem pentru a fugi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
va duce, dar care, bănuiam, nu mă va Întoarce, măcar pentru o vreme, la locul de plecare, aveam să descopăr, ulterior, cu uimire, o tăietură dintr-un ziar. De foaia tipărită erau capsate câteva fâșii de hârtie pe care erau transcrise vorbe celebre, repetând, mai mult sau mai puțin, același gând. Nietzsche, mai Întâi: „Arta este ceea ce ne este dat pentru ca să nu murim de adevăr”. Apoi, Halldór Laxness, islandezul Încununat cu Nobelul pentru literatură: „Cine nu trăiește În literatură, nu poate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi excesiv implicată, subiectivă, speculativă, „cerebrală”... și nu este greu de recunoscut neaderența structurală a unor lectori la mutualitatea dintre simțire și gând, Între fapt și conștiință, Între epic și analitic, Între - și asta trebuie subliniat - etic și estetic. * Să transcriem Începutul unei fraze care trăiește de aproape un secol În memoria lectorului român, datorită unuia dintre artiștii cei mai mari ai acestei țări. „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele”, așa debutează Amintirile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-o zi de toamnă 1983, că tânărul prieten de departe a trecut de 70 de ani. „Vei simți prezența, semnul atât de așteptat al cuiva care din altă parte aude strigătele tale”... Am Întârziat mult asupra acestor cuvinte. Le transcriu, la rându-mi, ca o confirmare și ca un răspuns. Anxios, ca un adolescent, am plonjat, dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva mai mare decât noi Înșine. Revenea, firesc, și În acest context, tema pribegiei, a rătăcirii, a Înstrăinării și a schimbării. Oaspetele s-a referit și la cartea sa despre exilul iudaic În Europa Centrală și de Est, ca la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca și visul nu sunt doar ale minții, iar cartea, un mod de a soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia. Festinurile culinare păreau să confere forma tangibilă a ceva Încă amorf. „Subconștientul nu poate fi transcris, este mister. Visurile scrise nu sunt vise. Scrie autorul În vis sau În ficțiune, de fapt?”, Întreba Jared, studentul din California. „Putem avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
devenise evidentă, așa că am repetat, abia atunci, În mica mea cabană numită Casa Minima, cuvintele pe care mi le spusese, cândva, Saul Steinberg: „Friendship must be declared”1... La puțină vreme după aceea, vorbele lui Saul Steinberg aveau să fie transcrise de Antonio În italiana pe care Saul Însuși o vorbea și scria cu plăcere, pe prima filă a volumului Les oiseaux de Fra Angelico, trimisă din Paris la 11 decembrie 2002: „con amicizia dichiarata”2. Peste doar câteva luni, aveam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
glacială În receptor. „Să mă imprimi? Să mă imprimi?...” I-am repetat că nu este decât o sugestie. Imprimarea m-ar ajuta să am exact cuvintele sale, să nu mă las În voia aproximațiilor memoriei. I-aș arăta, firește, orice transcriu. I-aș cere acordul dacă ar fi să... Tăcea. I-am spus că un bun prieten obișnuiește să mă imprime de fiecare dată când Îmi dă să citesc un manuscris al său și reascultă, apoi, observațiile critice, așa izbutisem să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a reprezentat expresia desconsiderării totale a populației evreiești de către regimul de putere instaurat de conducătorul Ion Antonescu. Alexandru Florian Nota editorilor Documentele selectate pentru acest volum sunt reproduse în întregime, cu excepția câtorva la care nu am inclus anexele. S-au transcris toate adnotările făcute ulterior emiterii actului de către cel căruia i-a fost adresat documentul în cauză. La transcrierea documentelor s-a urmărit păstrarea acestora într-o formă cât mai apropiată de cea originală. Intervențiile editorilor au fost limitate la maximum
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
înțeleg. Mi-e clar că de-acum încolo voi citi vise vechi, dar nu pricep ce am de făcut cu ele apoi. Am impresia că voi munci în zadar. Ar trebui să existe un scop, nu? De exemplu, să le transcriu sau să le clasific după un oarecare principiu... A clătinat puternic din cap. — Eu nu sunt în măsură să-ți explic nimic. Nu am dreptul. Dacă o să te ții de meseria asta, o să tragi singur concluziile. Semnificațiile se dezvăluie de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]