3,617 matches
-
în același timp cu X și-i zîmbește întotdeauna. în fața bisericii transcendentale ar fi trebuit să-l vadă pe cerșetorul cartierului, un anume mimil. Unde sunt toți acești oameni ? Și ceilalți, care și-au lăsat magazinele vraiște ? Și clienții, și trecătorii, și gospodinele ieșite după cumpărături, și bătrînii care se trezesc devreme, și mesagerii, și copiii care ar fi trebuit să se îndrepte spre școală, și... — Poate că ar trebui să sun la poliție ? Vocea pufnește în rîs. X nu-și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de mers pe jos, m-am trezit eșuat într-un cartier de imobile vechi, dar fără mare prestanță. Un cartier greu de definit, nici burghez dar nici popular, cu puțină lume pe străzi, mai mult bătrîni plimbîndu și cîinii și trecători incerți grăbiți să dispară după uși tăcute. îl rog pe cititor să mă ierte, nu vreau să dau mai multe detalii pentru localizarea geografică a acestui cartier întrucît Cafeneaua Timizilor este un loc fragil și n-ar rezista în fața unei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deseori această calitate, de a găsi expresia cea mai plastică pentru a descrie o realitate. Da, cafeneaua mea se ștersese din peisaj, dispăruse din imobilul unde o lăsasem ultima dată. De altfel am încercat să-i întreb pe cîțiva dintre trecători dacă nu văzuseră o cafenea pe acolo. Fiți amabil, nu vă amintiți cumva dacă aici a fost cîndva o cafenea ? — Cîndva cînd ? — acum exact zece zile... — nu, domnule, aici nu a fost niciodată nicio cafenea. eu locuiesc în acest cartier
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vecinii. în luna august, o bătrînă moartă de o săptămînă a avut noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind perdelele și încercînd să zgîrîie sticla încît a atras atenția unor trecători... mai discut cu un bărbat tînăr, nici patruzeci de ani, care zace de o săptămînă în turnul ascensorului. îmi povestește cum s-a prăbușit în gol de la etajul 12 și cum a murit pe loc. nu înțelege cum de s-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
clădirii) în momentul în care tînărul poet se inflamă ca o torță și sute de flaiere zburară în jurul său. omul își pregătise din timp operațiunea și tipărise cîteva sute de manifeste care fură imediat citite de toată lumea, scriitori și ziariști, trecători și agenți de securitate. Iată conținutul mesajului său : Destul ! Destul cu disprețul și cu indiferența Occidentului față de literatura română. Scriitori români, meritați din plin un premiu Nobel pentru literatură ! Nu vă mai lăsați deposedați de recunoașterea mondială ! Cereți recompensa supremă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și i-a propus, mai bine zis i-a impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor mei, În castelul crenelat ce-și numără de două ori turnurile În apa trecătorului Paraná, am catadicsit să accept societatea dătătoare de vlagă și distracțile rurale ale unui gaucho. Desigur că vorba mea În legea jocului s-a spus totul era spaima celor mai cărunți trișori din Deltă. Foarte curând, Montenegro (care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește climatele, lucrând, Într-un cuvânt, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
răbdării clarvăzătorului care ar fi descifrat-o. În sumbre clipe de dor, nici o farmacopee nu este la fel de valoroasă ca simpla și reiterata Natură care, atentă la amăgitoarele chemări ale lui april, se revarsă, abundentă și văratecă, pe șesuri și În trecători. Educat de Înfrângeri, Ricardo a căutat solitudinea rurală și a dat fuga-fuguța la Avellaneda. Vechiul conac al familiei Montenegro și-a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din brutăria cu pricina; unul venea liniștit din sud, altul din nord-est, unul pe bicicletă, nu puțini călătoreau În tramway, altul cu Încălțările pingelite de mână. Nimeni n-a bănuit nimic. Orașul populat i-a luat drept unii dintre nenumărații trecători. Cu o disciplină exemplară, conspiratorii nici nu s-au salutat, nici nu și-au făcut măcar un semn. X a umblat pe străzi. Y a făcut incursiuni prin birouri și magazine. Z a pus o scrisoare la cutie. Carlota sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care plăteau fără să crâcnească cinzeci de firfirici pentru La Nación, și droaia de arhitecți reuniți În breaslă, care ne-au dat În judecată, după nici trei zile! În pofida celor pledate de avocăței, chestiunea e clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte hotărât, e drept, să-mi iau tălpășița la cel mai mic zgomot. Din stradă urcau urletul claxoanelor, reclamele vânzătorului de ziare, scrâșnetul frânelor care Îl salvează pe trecător, dar jur-Împrejurul meu domnea o mare liniște. Am traversat un soi de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am Împins ușa din fund. Înăuntru am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al unui cîine, poate vreunul din copoii cu care Basarab Cantacuzino străbătea Calea Victoriei, ținîndu-l aproape numai cu un cuvînt, o șoaptă anume, atunci cînd se ducea pe jos la vînătoâre în pădurea dinspre Tîncăbești. Nu lua în seamă trăsurile, mașinile, trecătorii, tăia în lung strada, îndeajuns de mare, încît să fie recunoscut și ferit de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luat cu vorba. Și anume, gaura din zidul unei camere de la demisolul unei clădiri. De acolo Andreas aude muzică și miroase parfumul lumii de dincolo. Care lume nu știu exact a ce miroase, nici Andreas nu cred că știe, nici trecătorii care se opresc să adulmece la geam, dar care sigur miroase a adevărat și a viață reală. Miroase însă în ton cu culoarea mieroasă pe care Andreas o poate vedea pentru o secundă prin spărtura pe care cu greu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
urmă. Fran strânse geanta la piept și se întoarse la mașină. În zece minute avea să fie acasă și în cincisprezece avea să afle adevărul. Când se auzi țârâitul mobilului aruncat undeva în fundul genții, oftă atât de tare, încât un trecător o întrebă dacă se simțea bine. Se aștepta ca la celălalt capăt al firului să fie Dumnezeu, spunându-i să nu mai arunce banii de pomană, pentru că avea să-i dea răspunsul direct. Nu, fu cât pe-aci să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Se uita la deal, se uita la vale, să vadă pe feciorul lui Vartolomei; aștepta de la el macar un semn, o veste. Dar pe ulița îngustă, schimbată într-un pârău de noroi, nu vedea nimic din ce se aștepta ea. Trecătorii își scufundau și își scoteau cu greu cizmele, năcăjiți, ca printr-o hrubă de chinuri. Triste fumegau prin hornuri casele negre, și rar câte-un cap de femeie ieșea între aburi, prin ușile scunde. Dudi Bulgarul, bărbatul Reizei de la dugheniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, "cer condamnarea lui Daniel Petric la...", restul n-am mai auzit deoarece, îmbrîncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot uitîndu-mă la lumânările aprinse care licăreau în întuneric m-am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
partea bolnavă, a zgîndărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de a fi nelegiuit, o altă ciudățenie a oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și aveam destul de puțină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a face pe grozavul, fără să-mi pun câtuși de puțin problema că trecătorii aveau dreptate să se scandalizeze și că nu se cădea să ies în evidență prin astfel de mijloace. Mi-am dat seama că în special femeile în vârstă erau cele mai sigure victime. Ele se speriau cel mai repede, adică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cine? am întrebat eu mirat, căci pe stradă, în afară de pietoni obișnuiți, nu era nimeni; nici un deținut evadat și nici măcar un polițist. Nu pricep, domnule director. ― Ei, nu pricepi, s-a enervat el. Cum dracu nu pricepi? Nu vezi ce fac trecătorii? M-am uitat din nou. Nici de data aceasta n-am observat nimic neobișnuit. Pietonii traversau strada și, cum zăreau zidurile închisorii, cu santinelă la poartă, tresăreau și se trăgeau înapoi, pe celălalt trotuar. ― Nu observ nimic anormal, iertați-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ai găsit ceva? ― Sigur că da, domnule director, am strigat fericit. Sigur că da. Și i-am explicat foarte mândru că o închisoare care se arăta lumii ca o cocotă nemachiată constituia o greșeală. Deținuții sufereau auzind zgomotele orașului, iar trecătorii tresăreau dând cu ochii de zăbrele. De ce trebuie toate astea? l-am întrebat eu patetic. Ideea mea e foarte simplă. Construim în jurul închisorii alte ziduri și închidem închisoarea. Nemaivăzând nimic, deținuții se liniștesc, iar trecătorii habar n-au ce e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sufereau auzind zgomotele orașului, iar trecătorii tresăreau dând cu ochii de zăbrele. De ce trebuie toate astea? l-am întrebat eu patetic. Ideea mea e foarte simplă. Construim în jurul închisorii alte ziduri și închidem închisoarea. Nemaivăzând nimic, deținuții se liniștesc, iar trecătorii habar n-au ce e înlăuntru. Nu e grozav? ― Ba da, e grozav, zise încîntat directorul și căută pe batista lui un alt pătrat în care să mă mute, drept recompensă. A chemat gardianul și i-a spus ceva la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu scop de jaf, fapta fiind comisă pe timp de noapte , circulația pietonilor era mai rară nu a putut observa nimeni când s-a comis și cine putea fi autorul. Între timp se adunase multă lume și printre ei și trecători care mergeau spre port. Dar iată că slt. Pandrea Dumitru care era și locțiitorul meu la Judiciar a gășit printre curioși un individ, și părându-i suspect, mi l-a prezentat. Examinându-l din priviri s-a observat că avea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]