6,656 matches
-
totdeauna, București, 1939; România, București, 1940; Adâncuri și soare, pref. Virgil Carianopol, cu ilustrații de Vasile Dobrian, București, 1940; Din partea pământului și-a mea, București, 1968; Elegii senine, Cluj-Napoca, 1979; Răspunsuri, Cluj-Napoca, 1984. Referințe bibliografice: Al. Raicu, „Gânduri de totdeauna”, „Tribuna tineretului”, 1939, 32-33; Predescu, Encicl., 627; L. Voita, „Adâncuri și soare”, CML, 1941, 93; Al. Andrițoiu, „Din partea pământului și-a mea”, F, 1969, 1; Horia Bădescu, 2 poeți, TR, 1969, 11; Teohar Mihadaș, „Elegii senine”, TR, 1979, 50; Constantin Hârlav
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
a lungul vremii cu articole, eseuri, reportaje, versuri, proză și traduceri la alte numeroase ziare și reviste: „Azi”, „Orion”, „Glasul Bucovinei”, „Adevărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Timpul”, „Spectator”, „Naționalul nou”, „Șantier”, „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Reporter”, „Vremea”, „Junimea literară”, „Democrația”, „Fapta”, „Tribuna”, „Iașul literar”, „Viața românească” ș.a. În 1934 se numără printre sprijinitorii apariției revistei „Bloc”. A semnat și Gheorghe Bicaz, Dionysos, Demetru-Pan, Andrei Pietraru, Ygdrasil. Editorial debutează în 1947, cu piesa de teatru Îngerul din butoi și cu o culegere de
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
trezească pădurarul, București, 1949; Osman Șchiopul și alte povestiri ale scriitorilor turci, București, 1956 (în colaborare cu Ala Petrescu). Repere bibliografice: R. M., Câteva dramatizări după opere celebre, „Fapta”, 1945, 329, 333; Al. Cerna-Rădulescu, „Regele pomanagiilor”, dramatizare după Israel Zangwill, „Tribuna românească”, 1947, 67; Oscar Lemnaru, Drama scriitorului George Demetru Pan, „Dreptatea nouă”, 1947, 858; Perpessicius, Alte mențiuni, II, 315-322; D. Micu, „Umanitas”, CNT, 1963, 27; D. Micu, „Gingașul Ariel”, RL, 1969, 2; H. Zalis, „Gingașul Ariel”, VR, 1969, 7; Aurel
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
versuri și comentarii critice. După Dictatul de la Viena, urmează cursurile Facultății de Medicină a Universității „Francisc Iosif I” din Cluj, din octombrie 1940 până în martie 1943, când studenții români sunt alungați din universitate. În aceeași perioadă lucrează în redacția cotidianului „Tribuna Ardealului”, aflat sub direcția lui Emil Hațieganu, fiind prezent aproape număr de număr cu articole, eseuri, versuri. Concomitent, colaborează la „Săptămâna” din Bistrița. Debutează în volumul colectiv Versuri din Transilvania de Nord, editat la Cluj în 1941, prima lui carte
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
superior în minister, conducând Direcția de Relații cu Presa (1963-1968) și Direcția de Cultură și Presă (1973-1975). A fost secretar executiv al Comisiei Naționale pentru UNESCO (1975-1976), ulterior pensionându-se din motive medicale și dedicându-se exclusiv literaturii. Colaborează la „Tribuna”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Cronica”ș.a. Personalitate care se manifestă în poezie, proză și eseu, unitară prin constanța preocupărilor de fond, care vizează problematica existenței individului și a colectivității în istorie, P. a debutat ca
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
T, 1942, 1; Emil Giurgiuca, Versuri din Transilvania nordică , „Dacia”, 1942, 8; Victor Iancu, Scrisul românesc în Ardealul de Nord, LU, 1943, 2; Emanoil Bucuța, Pietre de vad, III, București, 1943, 369-370; Ion Cherejan, Câte ceva despre poezia lui F. Păcurariu, „Tribuna Ardealului”, 1944, 16 septembrie; C. Armașu, „Furtună sub Detunata”, GL, 1957, 33; Edgar Papu, „Introducere în literatura Americii Latine”, GL, 1965, 39; Darie Novăceanu, „Introducere în literatura Americii Latine”, CNT, 1965, 51; Oarcăsu, Oglinzi, 212-217; Darie Novăceanu, „Scriitori latino-americani”, CNT
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
vremea studenției, ca membru al societății România jună din Viena, el înțelege de ce este util să fie sprijinită pătrunderea în Transilvania a mai noii orientări literare junimiste. Publică, din 1879, în „Albina Carpaților”, „Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Poporul”, „Școala și familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
Gazeta Transilvaniei”, „Familia”, „Poporul”, „Școala și familia”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște
PANŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
1969, la revista studențească „Gaudeamus” de la Oradea, autorul considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971. Prima carte, Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația de oralitate ironică și intelectualism livresc. Este esențialmente o poezie de limbaj, amuzată de confuzia dintre poezie și proză, dintre imagini
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
se stabilește definitiv în Franța, unde va fi redactor, apoi șef al Departamentului românesc de la Radio France International. Debutează cu proză în „Echinox” (1969), iar prima carte, romanul Dihorul, îi apare în 1970. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. Este nepotul scriitorului Victor Papilian. În aparență, proza lui P. se încadrează perfect în peisajul anilor ’70-’80 ai secolului trecut, când scriitorul și-a desfășurat în mare parte activitatea literară. Amestecul de conformism și subversiune, problematizarea etică și
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
redactor-șef al ziarului „Zori noi” (1965-1968), șef de secție la „Scânteia” (1968-1973), lector la Casa de Film nr. 4 din București (1973-1980). Din 1980 se angajează ca publicist comentator la „Contemporanul”, apoi la „România literară”. Debutează cu poezii în „Tribuna (1956), colaborând ulterior și la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Convorbiri literare”ș.a. Prima lui carte este Arbori de rezonanță, apărută în 1963 și urmată de alte numeroase volume de versuri, printre care Vânătoare interzisă (1967), Pasărea vine la
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
anatomie descriptivă și topografică. Semnează cu pseudonimul Sylvius Rolando prima sa carte, culegerea de nuvele Generalul Frangulea (1925), și romanul Ne leagă pământul (1926; Premiul Academiei Române). Colaborează la „Abecedar”, „Familia”, „Gândirea”, „Lanuri”, „Luceafărul”, „Pagini literare”, „Ramuri”, „Renașterea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Tribuna”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. Romanul Ne leagă pământul recurge la modalitatea jurnalului ținut de unul dintre personaje, doctorul Sebastian Cornățeanu, pentru a reconstitui, dincolo de cazul de conștiință, imaginea în permanentă mișcare contradictorie a României începutului de secol XX, frământată
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
administrația de stat la București, Vinga, Arad. Mai târziu a funcționat ca bibliotecar la Universitatea din Cluj (1948-1949) și la Facultatea de Drept din aceeași localitate (1949-1950). Debutează în 1925, la ziarul „Primăvara” din Sânnicolau Mare, apoi este redactor la „Tribuna română” din Arad. Membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal, P. colaborează la „Brașovul literar”, „Înnoirea” (unde e secretar de redacție), „Societatea de mâine”, „Luceafărul”, „Azi”, „Viața românească”, „Orizont”, „Tribuna”, „Foaia noastră”, „Gazeta literară”, „Cronica” ș.a. A semnat și cu
PASCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
la ziarul „Primăvara” din Sânnicolau Mare, apoi este redactor la „Tribuna română” din Arad. Membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal, P. colaborează la „Brașovul literar”, „Înnoirea” (unde e secretar de redacție), „Societatea de mâine”, „Luceafărul”, „Azi”, „Viața românească”, „Orizont”, „Tribuna”, „Foaia noastră”, „Gazeta literară”, „Cronica” ș.a. A semnat și cu pseudonimul Camil Meteoru. Primul volum, Plaiuri (1943), e considerat de critica vremii o promisiune, pe care P. nu o confirmă în anii următori, când nu mai publică nimic. Revine în
PASCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
petrolifer Moinești-Bacău și multă vreme a fost economist într-o întreprindere de construcții. A frecventat cenaclul „Titu Maiorescu” (București), ai cărui membri erau mai cu seamă juriști. Debutului din 1939 în „Curentul magazin” i-au urmat colaborări sporadice la „Prepoem”, „Tribuna tineretului”, „Chemarea vremii”, „Universul literar”, „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Transilvania noastră”, „Era nouă” ș.a. Primul volum de versuri, Cântecul argonauților, îi apare în 1943, abia după treizeci și cinci de ani autorul revenind cu o altă carte de poeme, Parabole (1978
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
acestei legalități, mobilizarea românilor din Bucovina în jurul ideii naționale. Programul politic al foii, diferit poate în nuanțe și amănunte, datorită condițiilor locale, nu se deosebea, în schimb, în ceea ce privește orientarea de principiu de cel al marilor gazete din Transilvania și Banat („Tribuna”, „Dreptatea”). Redactori responsabili au fost Dimitrie Bucevschi (14 iulie 1897 - 1 mai 1898) și Erast Levescu (4 mai 1898 - 4 mai 1900). Redactorul era însă transilvăneanul Valeriu Braniște, fost director al „Tribunei”. În cei trei ani de apariție, publicația a
PATRIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288715_a_290044]
-
cel al marilor gazete din Transilvania și Banat („Tribuna”, „Dreptatea”). Redactori responsabili au fost Dimitrie Bucevschi (14 iulie 1897 - 1 mai 1898) și Erast Levescu (4 mai 1898 - 4 mai 1900). Redactorul era însă transilvăneanul Valeriu Braniște, fost director al „Tribunei”. În cei trei ani de apariție, publicația a sprijinit, urmând pilda ziarelor bucovinene anterioare (continua, de altfel, „Gazeta Bucovinei”), viața culturală și literară a regiunii. Cultura, în opinia redactorilor de la P., era un mijloc de acțiune în planul mai general
PATRIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288715_a_290044]
-
Eugen Jebeleanu și a lui Ștefan Il. Chendi. În articolul-program, Gânduri pentru drumuri noi, se afirmă că publicația „va fi o revistă a ideilor eminamente estetice, un organ în care vom lupta pentru biruința frumosului în artă. Va fi o tribună a forțelor noi, dornice de viață, entuziaste!”. Luând ca model, și prin format, revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, publicația brașoveană găzduiește versuri de Eugen Jebeleanu, Ștefan Muscalu, Pavel Nedelcu, Alexandru Mușlea, Mihai Munteanu, proză de Eugen Jebeleanu
PE DRUMURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288743_a_290072]
-
teza Paralele folclorice româno-sârbo-croate, susținută în 1974 la Universitatea din Belgrad. Debutează cu un studiu despre literatura română veche în „Analele Universității București” (1957). Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Analele Universității București”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Lumina” (Pancevo), în publicații de la Skopje, Sofia, Belgrad ș.a. Ca folclorist, P. realizează, dar mai cu seamă editează, singur sau în colaborare, colecții de literatură populară, precum și un curs universitar, Folclor literar românesc (1964). În 2003, sub titlul Novăceștii, publică
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
de Litere și Filosofie a Universității din București, specialitatea critică literară și estetică (1934-1937). Debutul se produce în 1932, la revista „Crai nou” din Chișinău, unde era și redactor. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Înnoirea”, „Contemporanul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș”, „Tomis”, „Astra”, „Orizont”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cadențe”, și activează la diferite cenacluri literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
comentarii dedicate cărților de proză. După licență lucrează ca profesor la Liceul Industrial din Mizil, la Liceul „Tudor Arghezi” din Târgu Cărbunești (1978-1990) și la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”din Târgu Jiu. Colaborează cu cronici și eseuri la „Gorjul literar”, „Tribuna”, „Steaua” „Transilvania”, „România literară”, „Ramuri” (unde semnează la rubrica „Cronica literară”), „Viața românească”, „Literatorul”. În 1979 obține Premiul pentru critică literară al revistei „Tribuna”, iar în 1982 este premiat de revista „Ramuri”. Prima carte a lui P., Romancierul în fața oglinzii
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”din Târgu Jiu. Colaborează cu cronici și eseuri la „Gorjul literar”, „Tribuna”, „Steaua” „Transilvania”, „România literară”, „Ramuri” (unde semnează la rubrica „Cronica literară”), „Viața românească”, „Literatorul”. În 1979 obține Premiul pentru critică literară al revistei „Tribuna”, iar în 1982 este premiat de revista „Ramuri”. Prima carte a lui P., Romancierul în fața oglinzii, iese de sub tipar în 1989 și nu are, datorită circumstanțelor, ecoul pe care l-ar fi meritat atât pentru ipoteza de lectură aplicată romanului
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
revista „Arhiva”, cu o recenzie despre o ediție a operei lui Ion Creangă. A înființat și a condus „Revista critică”, apărută la Iași în 1927-1940. A colaborat la „Viața românească”, „Renașterea română”, „Curentul nou”, „Cercetări literare”, „Buletinul cărții”, „Convorbiri literare”, „Tribuna românilor de peste hotare” și la publicații străine precum „Revue de la dialectologie romane”, „Münchener Allgemeine Zeitung”, „Europa orientale”, „Archivum romanicum” ș.a. A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru studiul Sufixele românești (1915). Și-a mai semnat articolele polemice Filologus, Gramm sau
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Etnografia românească din Ardeal în ultimii douăzeci de ani. Tot în perioada 1938-1940 e prezent cu o serie de articole vizând unele contribuții românești și străine la cercetarea și valorificarea culturii tradiționale în „Pagini literare” și „Symposion”, precum și în ziarul „Tribuna” din Cluj. După 1940 e un asiduu colaborator al revistelor „Transilvania”, „Apulum”, „Sociologie românească” și „Anuarul Arhivei de Folclor”, unde publică și prima contribuție științifică mai importantă - Pasărea suflet (1942). Acest studiu închinat riturilor funerare va inaugura una dintre direcțiile
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]