7,094 matches
-
despre marfa spurcată pe care o ai. Te întâlnești cu mine în față la Orpheum peste două ore. Ignatius porni demn în lungul străzii Common. George își puse cele două pachete în compartimentul pentru chifle și se așeză pe marginea trotuarului. Ce ghinion să se întâlnească tocmai cu un prieten al lui Mancuso! Namila aia de vânzător îl avea serios la mână. Privi furios spre cărucior. Acum, pe lângă pachete, îi mai căzuse pe cap și hardughia asta mare pentru crenvurști. Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prezintă Harlett O’Hara Frumoasa din Virginia (și favoritul ei!) Cine era Harlett O’Hara? Ba chiar mai important, ce fel de favorit avea? Ignatius era intrigat. De frică să nu atragă mânia nazistei de proprietărese, se așeză pe marginea trotuarului și, deși stătea incomod, se hotărî să aștepte. Lana Lee privea la Darlene și la papagalul ei. Erau aproape gata de premieră. Numai de-ar reuși Darlene să spună corect fraza. Se îndepărtă de scenă, îi dădu lui Jones câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
George aducea bani serioși cu marfa cea nouă. Treburile păreau să meargă bine. Chiar și Jones o lăsase în cele din urmă mai moale. Lana deschise ușa și strigă spre cineva de pe stradă. — Hei, tu de colo! Nu sta pe trotuarul meu! — Lasă-mă te rog, ripostă o voce profundă de afară. Făcu o pauză ca să ticluiască o scuză. Sunt rupt de oboseală. Îmi odihnesc puțin picioarele. — Du-te și ți le odihnește-n altă parte. Cară-te cu rabla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de tras sunt picioarele. Dac-aș fi eu școlit, n-aș târî după mine un cărucior cu carne, să vând oamenilor to’ felu’ de gunoaie și porcării. — Te rog! Produsele Paradisului sunt de cea mai bună calitate. Ignatius lovi marginea trotuarului cu sabia de abordaj. O persoană angajată în barul acesta dubios nu e în măsură să critice ocupațiile altora. — Doar nu crezi că-mi place aci, la Bucuria Nopți’? Vai de capu’ meu! Cum m-aș mai duce d-acilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Hei, ascultă! spuse acesta. Pân’ nu pleci, zi-mi și mie ceva. Ce crezi că tre’ să facă un negru ca să nu fie nici vagabont, nici să lucreze sub salaru’ minim? — Vai de tine! spuse Ignatius, căutând prin halat marginea trotuarului ca să se sprijine și să se ridice. Nici nu-ți poți da seama în ce stadiu de confuzie te afli. Toate judecățile tale de valoare sunt greșite. Când vei ajunge în vârf, sau acolo unde vrei să ajungi, te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mare spre ea. — Întoarce-te-năuntru chiar acu’, Ignatius. Hei, voi doi, potoliți-vă! strigă domnișoara Annie, dindărătul jaluzelelor. Nervii mei s-au dus dracului. — Uită-te la Ignatius, îi strigă doamna Reilly. Nu-i așa că-i groaznic? Ignatius, de pe trotuarul de cărămidă, flutura din mână spre mama lui, în timp ce în cercel se reflectau luminile străzii. — Ignatius, fii băiat cuminte și vino aici, îl rugă doamna Reilly. — Deja mă doare capu’ de la fluieratu’ afurisitului de poștaș, se plânse domnișoara Annie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un minut, amenință ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se oprească, tocmai când mama lui, uitând de cămașa zdrențuită, alerga spre marginea trotuarului. Ignatius trânti portiera din spate a taxiului drept sub nasul mamei sale și dădu repede o adresă taximetristului. O lovi apoi peste mâini cu sabia de plastic și-i spuse șoferului să plece imediat. Mașina porni stârnind pietricelele din rigolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Își propti degetul în soneria de jos și așteptă. Frenezia de dincolo de obloane se potoli, dar foarte puțin. O ușă se deschise dincolo de alee și Dorian Greene veni spre poartă. — O, Doamne! exclamă el când văzu cine era afară pe trotuar. Unde naiba ai fost până acum? Mi-e teamă că startul începe să ne scape din mână. Am încercat o dată sau de două ori să fac ordine, dar s-ar părea că spiritele zboară tot mai sus. Sper că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că m-ai scăpat de acțiunea asta, tună Ignatius. Din cauza fetelor eșarfa îi căzu peste un ochi și nu vedea bine pe unde merge. Niște oameni anormali ca voi nu pot să atragă alegătorii. Îl împinseră afară pe poartă, până pe trotuar. Săbiile ascuțite ale frunzelor de yucca de sub felinare îi înțepaseră picioarele și se îndepărtă șchiopătând. — Așa îți stă bine, scandalagiule, strigă Frieda pe când închidea poarta. Îți dăm un avans de zece minute. Apoi începem să pieptănăm Cartierul în căutarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe neașteptate momentul culminant pentru care se pregătise sufletul său. Timp de aproape o săptămână nu se gândise decât la reuniunea pentru start. Acum, gonit din arena politică de trei fete dubioase, stătea frustrat și furios pe dalele umede ale trotuarului de pe St. Peter Street. Privind la ceasul de la mână care, ca de obicei, era pe moarte, se întrebă cât o fi ora. Poate era încă destul de devreme să vadă primul spectacol de la Bucuria Nopții. Poate că domnișoara O’Hara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se luă după el. Ajuns în Bourbon Street, Ignatius se întoarse și porni în sus, pe Canal Street, prin mijlocul paradei nocturne de turiști și oameni din Cartier, printre care nu părea deosebit de ciudat. Își făcea loc prin mulțimea de pe trotuarul îngust izbind oamenii cu legănatul șoldurilor și făcându-i să se dea la o parte. Când va citi Myrna despre domnișoara O’Hara, de uimire va împroșca scrisoarea cu cafeaua ei espresso. Pe când traversa pe partea cealaltă, unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care nu se așteptase ca sabotajul său să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind, ținându-se de valva cimentată, Ignatius continuă să alerge pe stradă, în calea unui autobuz care tocmai venea spre el. Auzi mai întâi țipetele oamenilor de pe trotuar. Apoi auzi scrâșnetul roților și bubuitul frânelor și când ridică privirea fu orbit de lumina farurilor, aflate la vreun metru de ochii lui. I se păru că lumina farurilor tremură și începe să pălească, apoi leșină. Ar fi căzut chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mi chem toți amicii de la poliție. Ești dat afară! Și tu la fel, Darlene. Știam eu că n-ar fi trebuit să-ți dau voie să te sui pe scena mea. Cară-te, cu pasărea aia afurisită cu tot, de pe trotuarul meu. Lana se întoarse spre mulțime. Hei, oameni buni, cum tot sunteți aici, ce-ar fi să intrați la Bucuria Nopții? Avem un spectacol de ’naltă clasă! — Mira, Lee. Femeia de rasă latină suflă un damf fetid spre Lana Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trei fete se aruncară asupra Lanei în același timp. * Dorian Green scoase una dintre cărțile lui sobre de vizită și scrise cu litere de tipar pe dosul ei: „Apartament excepțional de închiriat. Adresați-vă la parter.“ Ieși apoi afară, pe trotuarul pavat cu dale și prinse anunțul cu pioneze în partea de jos a oblonului negru lăcuit. De data aceasta fetele urmau să lipsească un timp mai îndelungat. Poliția era teribil de neînduplecată când era vorba de o a doua infracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lăsase și biografia ciudată pe care i-o făcuse domnului Reilly. Ce cartier! Conacul lui Levy constituise întotdeauna o barieră care îl ferea să cunoască oameni ca aceștia. Apoi, domnul Levy văzu bătrânul Plymouth hodorogit care încerca să ancoreze lângă trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunt victima unei conspirații. Totul era pus la cale. — Dă-te jos din mașină. — Vezi, spuse domnișoara Annie printre zăbrele. Au început din nou. Ușa din spate a mașinii se deschise și o pereche de cizme mari călcară jos pe trotuar. Capul nebunului era bandajat. Părea obosit și palid. — Nu vreau să locuiesc sub același acoperiș cu o femeie ușoară. Sunt șocat și rănit. Propria mea mamă! Nu-i de mirare că te-ai pornit împotriva mea cu atâta înverșunare. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să plecăm de aici. — Așteaptă, am lăsat o mulțime de însemnări în urmă, spuse Myrna și alergă în casă, cu chitara lovindu-i-se de șold. Reveni coborând scările cu un alt braț plin de hârtii, apoi se opri pe trotuarul de cărămidă, se întoarse și privi casa. Ignatius își dădu seama că încearcă să-și imprime în minte scena: Eliza traversând gheața cu un geniu deosebit de voluminos în brațe. În cele din urmă, ca răspuns la strigătele lui Ignatius, veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de a scăpa. Apoi, ca și cum ar fi fost o viețuitoare, căldura a explodat în jurul nostru cu furia unui atac. Am putut să-mi simt hainele dincolo de valul de căldură, aproape cuprinse de foc, în timp ce pantofii începeau să se topească pe trotuar. Mă dureau picioarele, iar capul îmi era invadat de cuvinte grele. Clădirile înalte care ne înconjurau radiau căldura transmițând-o una spre cealaltă, creând un efect în spirală, intensificând de mai multe ori căldura, atrăgând-o în oraș, eliberând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cât de încet putea și, în cele din urmă, văzu casa. Nu era chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-și protejeze ochii și se întoarse pe jumătate. Alex știa că asta era șansa ei. Lovi cu piciorul în sus, rapid și tare, izbindu-l în gât cu tocul înalt. Omul urlă de durere, iar Alex căzu pe spate, pe trotuar, nereușind să-și mențină echilibrul. Se ridică imediat în picioare. Femeia se ridicase și ea, în timp ce sângele i se scurgea pe asfalt. O ignoră pe Alex și se duse să-l ajute pe bărbatul solid, care stătea sprijinit de ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dorea să fi avut una. Dacă încercau să-i facă ceva fiului meu, i-aș fi ucis? Și răspunse: Da, i-aș fi ucis! Și știa că era adevărat. O Toyota Highlander albă, cu bara din față îndoită, trase lângă trotuar. O văzu pe Amy stând în mașină. — Jamie? Să mergem, spuse Alex. — În sfârșit! Băiatul porni spre apartamentul lor, dar ea îl coti în altă direcție. — Unde mergem? Facem o mică excursie, zise ea. — Unde? Jamie era suspicios. — Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Cleever, furiosul elev din clasa a șasea, ieși în viteză de pe terenul de joacă, cu un salt de modă veche, ateriză cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade cu spatele, ținând placa cu mâna, și viră din călcâi pe trotuar. Reuși manevra fără greșeală, ceea ce era bine, pentru că simțea că în acea zi își pierduse ceva din stilul lui marfă. Cei patru puști care-l urmau erau tăcuți, în loc să urle, ca de obicei. Și era vorba de marea coborâre spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scumpule? — Nu, mami, zise el, clătinând din cap. Oricum, nu trăgea în mine, ci în Dave. Cine a fost? — Billy. Lynn ridică privirea spre copac. Crengile se legănau încet în lumina felinarelor. Dave dispăruse. Dave ajunse dintr-un salt pe trotuar și începu să alerge după Billy Cleever, care fugea pe stradă, spre casa lui. Dave putea să se miște rapid, când voia, alergând pe toate cele patru picioare. Alerga paralel cu trotuarul, pe iarbă, pentru că asfaltul îi rănea încheieturile. Mârâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dave dispăruse. Dave ajunse dintr-un salt pe trotuar și începu să alerge după Billy Cleever, care fugea pe stradă, spre casa lui. Dave putea să se miște rapid, când voia, alergând pe toate cele patru picioare. Alerga paralel cu trotuarul, pe iarbă, pentru că asfaltul îi rănea încheieturile. Mârâia continuu, pe măsură ce se apropia de Billy. La capătul străzii, Billy se întoarse și îl văzu pe Dave venind după el. Ridică arma cu mâinile tremurând și trase un foc, apoi încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oricât de Înghețată ar fi lapovița, nu trebuie să rostești niciodată vreo blasfemie Împotriva celor pe care cerul ni lear putea rezerva. Toată lumea știe lucrul ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iat-o În prima vineri din iulie, mergând pe trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]