3,448 matches
-
dea lovitura cu filme de gen : comedii, polițiste, eventual (de ce nu ?) muzicaluri Răzvan Brăileanu : Cum explicați succesul tinerilor cineaști în străinătate ? Alex. Leo Șerban : Am mai spus-o : Cristi Puiu a pus sămânța (cu Moartea domnului Lăzărescu), Corneliu Porumboiu a udat locul (cu A fost sau n-a fost ?), iar Cristian Mungiu a cules roadele (cu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile). Din clipa în care am intrat în vizorul criticii și al festivalurilor internaționale, a fost un efect de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
atât până să scriu despre el, dacă nu primeam un e-mail de la redactorul-șef al Dilemei Vechi, somându-mă să mă execut cu un articol despre el pentru numărul curent al revistei... Cristi Puiu a pus sămânța, Corneliu Porumboiu a udat locul, iar Cristian Mungiu culege roadele. Cei care credeau că steaua filmului românesc a fost o întâmplare (cum e cazul meu) și că numai cu o floare, două (Premiul „Un certain regardș acum doi ani pentru Puiu și „Camera d
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ar fi gîndit la el moș Toader, bătrînul acela cu părul alb, cu ținuta dreaptă, plină de demnitate și cu vorba cumpătată, inteligentă. O clipă îmi amintesc de nopțile din vara lui '63, cînd mă angajasem la " Spații verzi" și udam florile cu consăteanul meu, nașul Ion Vlădeanu, de-a lungul bulevardului din Eforie Sud. Spre ziuă, pe la ora patru-cinci, mă apuca întotdeauna un somn adînc, istovitor, că visam stînd în picioare, cu furtunul în mînă. Imediat după ce trecea controlul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ziuă, pe la ora patru-cinci, mă apuca întotdeauna un somn adînc, istovitor, că visam stînd în picioare, cu furtunul în mînă. Imediat după ce trecea controlul a treia oară, schimbam furtunul la ultima gură de apă, îl lăsam pe nașul Ion să ude florile, iar eu mă așezam între flori, cu spatele rezemat de gardul verde și adormeam. Dormeam puțin, poate jumătate de oră, pînă venea nașul Ion și mă trezea: "Hai, finule, să strîngem furtunul, că-i gata". Minutele dormite între flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
da, cred c-am să plec. Indiferent unde. Important e să nu-mi fie rușine de mine însumi; să-i pot privi în ochi pe cei din jurul meu, iar dacă plec, să plec cu fruntea sus... ...Muncitor la " Spații verzi", udam florile, împreună cu nașul Ion, la Eforie Sud, între Sanatoriul T.B.C. și gară ce vremuri!; nașul Ion stătea fugar, din cauza colectivizării; eu aveam nevoie de bani; eram elev în ultimul an la liceu; vara nu puteam sta degeaba, că la C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și gară ce vremuri!; nașul Ion stătea fugar, din cauza colectivizării; eu aveam nevoie de bani; eram elev în ultimul an la liceu; vara nu puteam sta degeaba, că la C.A.P. abia aveau țăranii din sat unde să facă zile-muncă. Udam florile noapte de noapte, ziua dormeam pe plajă iar de mâncat, nașul Ion aducea întotdeauna sufertașul plin cu de toate; cică avea grijă de florile de sub fereastra șefei de la Cantina 3, o femeie mândră și frumoasă, dar nici nașul Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
blocului mă face să mă simt bine: nu mai strănut, iar spatele parcă mă doare mai puțin. Urc în lift, îmi arunc o privire în oglindă, văd că-s vînăt de frig, îmi șterg nasul cu batista care-i deja udă, cobor la etajul unde locuiește Livia și sun. Da, imediat, aud vocea calmă a Liviei. Ușa se deschide larg. Intru, mă întorc spre Livia, care stă cu mîna pe clanță și-mi înclin puțin capul: Sărut mîinile! Scuză-mă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doriți altceva, domule Vlădeanu? Poate o sticluță cu oțet aromat. Nu, mulțumesc! De unde-mi știți numele? Orașul e destul de mic, și-apoi, veniți cam des prin farmacie... Voiam să vă întreb un lucru: ați lucrat vreodată pe litoral? Da. La udat florile, la construcții și... ...ca bucătar, surîde farmacista. Nu mă cunoașteți? Nu... Eram ospătară. Dormeam în aceeași cameră cu profesoara de Istorie... Mai știți ceva de ea? întreb eu, tresărind. Am rămas prietene. Datorită ei am făcut liceul, școala tehnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vreau s-o pornesc spre garsoniera Fulviei, dar îmi amintesc de gripa care mă chinuie, mă gîndesc că ar trebui să mai beau o aspirină, să mă spăl pe față și să-mi schimb batista; cea din buzunar mi-e udă toată. Urc pînă la mine și vin imediat, îi spun. Bine. Stau la treizeci și trei, îmi reamintește Fulvia, pornind pe culoar, mergînd încet, ca după un drum lung și obositor. Prind balustrada în palmă și urc treptele anevoie, poticnindu-mă tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Apoi îmi vine în minte cabina telefonică de pe marginea trotuarului: bag fisa, formez numărul și spun: "Haideți, Don Șef, să bem, fir-ar ea de viață! Lăsați lădițele pentru flori. Sîntem și noi flori la urma urmei. Haideți să ne udăm cu vin... Să ni se scuture petalele arse de viscol. Mîine vom înflori din nou..." Imaginea cabinei telefonice se pierde încet, pe măsură ce eu mă cufund tot mai mult în somn. O amorțeală plăcută mă cuprinde, înfiorîndu-mă. Apoi, dintr-o dată, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al iubirii mele pentru tine, draga mea... Am să fac o baie rece înainte de a ieși, căci n-aș putea niciodată să ies pe stradă așa lipicioasă și parcă dată cu ulei. Te sărut din vârful buzelor, iubito, ca să nu ud fața ta frumoasă. Diseară, când revin - Madame sort, la reine boit -, asta dacă nu mă întorc prea târziu, mă rog dumneavoastră, am să continui să-ți scriu. Te sărut. Sâmbătă, 7 iulie [1950] [...] Draga mea, tocmai mă întorc de la surorile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mă duc acasă. Tu du-te, dacă vrei. Ne vedem mai târziu. În drum spre casă începe să plouă cu picături mari care se adună în șanțuri și se scurg pe burlane. Se lovesc de obrajii mei fierbinți și îmi udă părul, pătându-mi pantofii cei noi, tiviți cu piele de antilopă. Dar aproape că nu le simt. Sunt încă extrem de rănită de tot ce s-a întâmplat; de privirea lui Elinor, ușor aburită de gimlet; de propria mea umilință; de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-a terminat încă de discutat. — Păi... ăă... de ce nu? Și pot să încerc și o lalea din aceea? Așa, pentru documentare. — Sigur, spune fata amabilă. Orice doriți. Îmi dă o lalea și niște lăcrămioare, pe care le ronțăi fericită, udându-le la final cu șampanie. Apoi mă uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste niște inimioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Inspir adânc. Mami e acasă? A, nu știi, draga mea? Părinții tăi au plecat la Lake District. Simt un val de frustrare. Cum am putut să uit de plecarea lor la Lake District? — Eu tocmai am trecut pe aici să ud florile. Dacă e ceva urgent, pot să caut numărul pe care mi l-au lăsat... — Nu, e... OK. Frustrarea începe să mi se risipească. În adâncul sufletului, sunt chiar ușurată. Asta îmi mai dă un mic răgaz să respir. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
meșteșugar să facă vreun lucru văzut și trebuitor, nici cărturar să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici soarele nu-l pârlește, nici ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă, nici munca nu-l istovește” <endnote id=" (825, p. 105)"/>. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Moses Schwarzfeld a Încercat să arate modul cum s-a născut imaginea evreului hoț și Înșelător : „Explicația acestei credințe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
867, pp. 103, 189, 255)"/>. În volumul de poeme Peter Schlemihl (București, 1932), poetul Ilarie Voronca (Eduard Marcus) se simte un om bătut și alungat, respins de societate, fără casă, fără patrie, un „evreu rătăcitor” : M-ați alungat din ogrăzile udate de ploile târâte Și În decembrie de lângă sobele voastre În care focul troznea ca un harbuz. M-ați alungat de pe ulițele pline de vuiet, M-ați lovit cu bice În piețele publice ca pe un cal bătrân. Poetul devine un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
războiul antiotoman se terminase ei venind pe la casele lor dar mai rămăseseră destui pe fronturile din vestul Bulgariei deoarece, armata noastră a luptat Încă multe luni din anul 1878 cucerind Bosnia Herțegovina Împreună cu capitala sa Sarajevo. Sângele bravilor noștri soldați uda pământuri străine iar apelurile autorităților către populația civilă din țară nu mai conteneau. La 16 martie 1878, Primăria consemnase Într-o adresă (972) trimisă Poliției un fapt mai rar Întâlnit În epocă dar cel mai sigur obiectele scoase la vânzare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
29 decembrie 1963, În pagina a II-a sub semnătura lui C. Hușanu, apărea (sic!, n.n.) Într-un chenar maxime despre critică, În care printre altele se arăta: <<Critica e ca o plantă: daco uzi, dă roade. Dacă n-o uzi dă... prime>>. Sau: <<Sparge capul șefului și În două săptămîni te iartă. Critică-l Într-o adunare și nu te uită nici după ce ți-ai făcut transferul În alt raion>>”. Într-adevăr, acel Hușanu a avut curaj cu carul mare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
e. „Ne interesează În mod deosebit următoarele(...)” Cu mult timp Înaintea acestui sfârșit lamentabil a misiunii sale, Ionescu Începuse deja demersurile viitorului șantaj, trimițând Postului de miliție Ștefan cel Mare adresa nr.00217716/ 6 mai 1988 „strict secretă” de se udaseră În izmene cadrele locale, În care cerea următoarele: „Toate datele ce le dețineți despre părinți și frați precum și despre rude; dacă face deplasări pe raza comunei; dacă face afirmații necorespunzătoare (subl.ns.); tot ce se cunoaște despre relațiile de familie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la lumina lunii, experiența devine de-a dreptul specială. Jose parchează camioneta la buza râului după care înfruntăm cu toții curentul violent, în apa care ne ajunge uneori până peste mijloc, încercând să ținem în aer articolele care nu se pot uda. Facem câteva drumuri înainte și înapoi ca să reușim să cărăm totul și până depunem ultima punguță pe malul îngust suntem deja înconjurați de noaptea densă, luminați doar de strălucirea lunii în apa cristalină. Malul pe care ne adăpostim este în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a văzut. I-am spus că le-am avut în geanta cu bagajul meu. Ajunsă acasă, am mulțumit Domnului că a fost cu mine și m-a ajutat și de data aceasta să arunc câteva semințe de adevăr. El să ude ogorul unde au căzut și să facă să rodească, spre slava Lui. Sabatul următor am rugat pe principalii mei colaboratori, fam. Fr. Turturica, inclusiv familia tânără, să mă ajute și de data aceasta să trimit cartea promisă. După ce am prezentat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
foarte mult ca familie să ne implicăm în lucrarea misionară și socială: ,,Unul,care dă cu mână largă,ajunge mai bogat;și altul,care economisește prea mult,nu face decăt să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el”.Și așa a fost! Domnul fie lăudat! În încheiere doresc să amintesc un ultim paragraf scris de George Muller care sună astfel: “De multe ori Dumnezeu este silit să trimită acestor creștini necredincioși
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ne implicăm în lucrarea misionară și socială: ,,Unul,care dă cu mână largă,ajunge mai bogat;și altul,care economisește prea mult,nu face decăt să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el”.Și așa a fost! Domnul fie lăudat! În încheiere doresc să amintesc un ultim paragraf scris de George Muller care sună astfel: “De multe ori Dumnezeu este silit să trimită acestor creștini necredincioși în lucrurile încredințate lor, pierderea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
familie puse pe pereți și prubului din ochi ce zestre o aștepta pe Emilia. Venind Costache și Ghiță de pe la treburile lor, se așezară în jurul mesei și începură să spargă nuci, muind miezii în sare și din vreme în vreme, îi udau cu înghițituri de vin, încă tulburel și mai acruț, dar cu nuci se potrivea de minune. Ghiță și socru-său spuseră după ceva vreme că ar trebui să plece în târg să mai cumpere câte ceva și să potcovească caii. Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că va scăpa de grijă. întinzându-se pe mal să scoată bucățile mai depărtate s-a dezechilibrat și a căzut pe neașteptate în apă. Se reculese și azvârli pe mal afurisitele de bucăți de pepene, dar hainele i s-au udat leoarcă, de scalda fără voie ce a făcut-o. Ieși pe mal, adună rămășițele harbuzoaicei și le duse într-un tufiș spre râpa Gârceneanca, unde nimeni nu le-ar fi descoperit. Apoi, udă ca o paparudă, se strecură în colibă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]