4,882 matches
-
Eram pentru prima dată la Paris și era tot prima dată pentru mine cînd un mare pro fesor de la Sorbonne mă invita la masă. Aproape că-mi venea să iau o piatră în gură. Nu mică mi-a fost deci uimirea cînd l-am văzut pe marele om uitîndu-se la meniurile afișate în exterior, comparînd și evaluînd restaurantele pentru a găsi unul comme il faut, adică nici prea snob, dar nici prea popular. „Ce zgîrciob !”, mi-am zis eu atunci în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prilejuri eliberatoare, menite să purifice filosofia însăși de încrustări irelevante, de neînțelegeri și condiții datorate experiențelor din trecut. I. Interogația Noi posibilități de «mirare» Filosofia, după cunoscuta expresie a lui Aristotel, s-a născut din mirare, adică din tresărirea de uimire pe care omul a încercat-o, în momentul în care s-a oprit și a reflectat asupra modului în care se prezintă universul înconjurător și cum el însuși se raportează la acest univers. Încercarea de stăpânire a acestei mirări a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
insuficienței cunoașterii științifice de a acoperi și înlătura densitatea vieții, un avertisment care înseamnă pierdere de sine, întrucât mentalitatea omului de astăzi este obișnuită de optimismul științific și de eficientismul tehnic. Pentru filosoful grec mirarea originară este o formă de uimire și încântare în fața universului. Mirarea este purtătoarea unui sens amplu și totodată solemn al realității, un soi de avizare a ceva mai presus decât noi și care ne ridică. Mirarea copilului-filosof care sesizează «fisurile» ascunse în temelia structurii conceptelor noastre
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pus, problematizarea a ceea ce în mod obișnuit nu este considerat a fi o problemă, toate acestea sunt atitudini de fond, înrădăcinate în cea mai autentică condiție umană. La începutul gândirii occidentale, în lumea greacă clasică, aceasta dădea naștere mirării ca uimire, astăzi predomină mirarea ca neliniște, ca percepție a unor «fisuri ascunse», însă este vorba în ambele cazuri de o atitudine fundamentală prezentă în fiecare om care se trezește la propria autenticitate. Cel care deține tehnica discursului filosofic poate traduce această
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
un Absolut, ca totalitate de sens ce determină depășirea rupturii și transformarea semnelor descurajării în speranță de mântuire. Din simțământul de dependență izvorăște invocația iar cadrul vieții religioase se completează în experiența rugăciunii. Dependența și invocația izvorăsc din «mirare», din uimirea în fața a ceea ce se prezintă ca soluție totală, al acelui «Total Altul» care este izvor de mântuire. Înaintând în analiză putem identifica momentul în care atitudinea religioasă devine obicei religios. Nu este vorba despre un salt calitativ, nici de o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
am încrucișat cu mașina inginerului, și am avut o neașteptată tresărire văzîndu-l pe el alături de soție și de Maitreyi. M-am roșit prostește salutîndu-l, și mi-a zâmbit disprețuitor, iar d-na m-a privit cu o spaimă și o uimire pe care nu știam cum să le înțeleg. Singură Maitreyi și-a ridicat palmele în dreptul frunții și mi-a răspuns la salut, amuzată nespus de compania în care mă aflam și de fata pe care o țineam în brațe. Am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
creadă că am murit, să reflecteze puțin asupra celor ce făcuse. În acea zi am mâncat într-un han din apropiere de Ranaghat. Am mâncat orez cu carri și pește fiert, și am mâncat cu mâna, ca un indian, spre uimirea și încîntarea celorlalți comeseni, care mă auziseră, de altfel, vorbind o elegantă bengali. Numai înfățișarea mea le dădea de gândit. Ghiceam că am o față descompusă, cu barba crescută, cu părul strivit în timpul somnului, hainele murdare și mâinile negre. Începusem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
surprinzător de limpede, îl întrebă: - Câți am mai rămas Manolache? - Cinci, mon General... Tăcu multă vreme, parcă s-ar fi trudit să numere în gând. - Păziți-vă bine, vorbi deodată, păziți-vă bine, că ni se stinge neamul... Apoi, spre uimirea tuturor, ceru să fie lăsată singură cu Ieronim. Au ieșit, unul după altul, pășind în vârful picioarelor, rudele, vecinii, doctorul, preotul. Un sfert de ceas mai târziu, ușa se deschise, și Ieronim apăru în prag și rămase nemișcat, ca o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asupra propriei interiorități a credinciosului, un act glacial de consemnare exactă a unor evidențe surprinse în palpitarea lor lăuntrică. A vedea înseamnă, în acest context, a-ți fi revelat și orice revelație implică magnitudinea unui seism al conștiinței ce determină uimirea și exatzul trăirilor primordiale, experiențelor capabile să înalțe egoul peste propriu registru de repere și priorități. Aici rațiunea analitică este sublimată gândirea revelației fiind posibilă doar ca o gândire în mijlocul revelației, o gândire a subiectivității închise ce nu justifică credința
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să meargă jos, în salonul cu șemineu, să vadă dacă nu cumva Ștefan își pune la punct corespondența. Coboară iarăși scările, strângându-și tare albumul la piept. Ciocănește, apasă cu precauție pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-ar fi răspuns Brătianu ambasadorului austriac, Czernin, à propos de zvonurile cu războiul ați auzit ? întreabă Titi Ialomițeanu. Ce șarmant îi este tăiată mustața blondă, cu reflexe arămii ! Ce formidabil de modern îi vine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mais, non, j’en ai assez... Poate împins de șoapta nemulțumită a soției sale, poate pierzându-și deodată răbdarea, așa cum și cu cele mai dragi ființe ni se întâmplă, Profesorul încearcă să desfacă pumnișorul strâns cu forța, descoperind, deodată, cu uimire, câtă putere pot avea niște degete palide și subțirele. Și tocmai pentru că simte că nimic rău pe lume nu poate veni din partea indulgentului Papa, Yvonne începe să țipe. Un țipăt ascuțit și neîntrerupt umple salonul, ca o sirenă de alarmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fi scrise, prin stângăcia și naivitatea lor, de un gimnazist. Veșnica dramă - una simți, alta iese pe hârtie ! Voi continua totuși, deși sunt conștient că esențialul îmi scapă. De pildă, senzația că fețele ce le-am întâlnit îmi transmiteau uimirea lor : această neșansă a istoriei ni se întâmplă chiar nouă ! Chiar suntem o generație de sacrificiu ! N-au fost numai vorbele mari cu care ne-am obișnuit atât încât nu le mai luăm în seamă ! Aceeași uimire o trăiesc și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâlnit îmi transmiteau uimirea lor : această neșansă a istoriei ni se întâmplă chiar nouă ! Chiar suntem o generație de sacrificiu ! N-au fost numai vorbele mari cu care ne-am obișnuit atât încât nu le mai luăm în seamă ! Aceeași uimire o trăiesc și eu, oră de oră, de când în noaptea de 14 august m-au înfiorat clopotele bisericilor, anunțând mobilizarea generală ! Cuvinte pe care până acum le-am rostit de atâtea ori în fața tinerilor - destin colectiv, soartă, istorie - le simt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai des prin minte nu sunt doar ale mele : temându-ne fiecare doar pentru noi și ai noștri, dorim, așteptăm, sperăm toți același lucru... De aceea mi s-a părut că și pe fețele ce le întâlneam citeam lucruri asemănătoare : uimirea că totuși s-a întâmplat, neliniștea față de răul ce ne așteaptă, neîncrederea și răbdarea - acea atât de bine cunoscută putere a noastră de a răbda care, totodată, poate să ne deservească. înainte să fi căzut în asemenea reflecții banale, ajunseserăm
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
proiectile etțetera ale nemților. Că, în lipsa telefoanelor, noi folosim călăreți, lungind trimiterea ordinelor. Adău gându-se obișnuita noastră dezordine, nimic mai firesc decât ca rezultatul recunoașterilor să nu apuce să fie transmis, la fel ajutoarele. În rest, aceleași comentarii de uimire că alpinii bavarezi (o întreagă armată !) au putut să se furișeze astfel în coasta armatei noastre, pregătind încercuirea grupului nostru de pe Olt, fără a se ști nimic până în al doișpelea ceas. Sigur că, ajunși într-o asemenea situație, mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la ușă și să se apropie de fotoliul mare de piele în care, desigur, la această oră Muti își face unghiile. — N-ai să crezi, madam Delcă, în câte rânduri a trebuit să lupt cu ei ! Spun ei, pentru că, spre uimirea mea, Muti și-a dat acordul. Da, închipuiește-ți, să vindem casa și să luăm un apartament la bloc ! Sau, mai exact, nu s-a mai împotrivit la propunerea lui Niki, ceea ce însemna același lucru : doi contra unu ! — Păi, ce s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să veniți. Clasa a 11-a ți-a fost marcată nu de procesul de educație, ci de imaginea profesorului tău de română vorbindu-vă o dată, În clasă, cu un aer transpus, lipsit de prudența noastră cea de toate zilele, despre uimirea de proporții pe care a trăit-o Într-o excursie similară la Viena. Mă rog, marcat de acest episod și de discuția pe care ai avut-o tot cu el despre Marin Preda și despre Cel mai iubit dintre pămînteni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am văzut În Cehoslovacia. Eu am fost În Cehoslovacia... chiar dacă m-a dus acolo Biroul de Turism pentru Tineret. M-a dus acolo ca să fac turism, și nu ca să mă Întorc un atentator la bunul mers, un ins subversiv, căruia uimirea i-a transformat gura Într-o melniță care povestește lucruri miraculoase, despre cum oamenii din acea țară se bucură de bere neagră și de Înghețată de zmeură, se bucură de hrană, se bucură de Îmbrăcăminte, se bucură de străzi luminate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de diverși oratori pe care euforia eliberării de sub dictatură Îi Împiedică să se exprime așa cum poate și-ar dori. „Libertate!“, „Ceaușescu a fugit!“, „România, am Învins!“ sînt enunțuri simple, În mințile Îmbătate de un amestec copleșitor de emoții (bucurie, ușurare, uimire, recunoștință) cuvintele Își găsesc cu greu locul. Bucureștiul trăiește această bucurie cu o intensitate fără margini și e timpul să o facă și restul țării. La sediul Televiziunii există un grup de manifestanți care negociază de ore bune o ieșire
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
salon a cărui capacitate a fost dublată. Toată lumea zîmbește cu gura pînă la urechi, toată lumea scormonește printr-o pungă de celofan gălăgios sau o cutie de carton, pentru ca mai apoi fie să ducă la gură ceva, fie să privească cu uimire un obiect, poate vestimentar, poate de uz gospodăresc. — ’ Ai mă băieți, zice una dintre cele două doamne din patul din fața noastră, nu vreți și voi din cozonacul ăsta? — Ce tot spui? Io cre’ că cozonacii mei ies mai buni..., spune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Auzi mă nepoate, dar ia scoate și tu o țîgare de-aia de-a ta. Ca să nu se cheme că ai căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la toată lumea din pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o uimire de copii. — Ai, mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv cu mîna. — Da’ la mîna aia ce pățiși? mai Întreabă ea arătînd spre brațul ars, pe care acum Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și sănătoase să degenereze în plăcere pură persistă. Oricum ar fi, oamenii din orașul nostru profită din plin de această binefacere naturală. Fiecare cetățean înoată. Pruncii învață să înoate de la șase săptămâni, în bazinul bebelușilor, unde mamele urmăresc cu fericită uimire micuțele făpturi bălăcindu-se curajos în apă, mișcându-și brațele plăpânde și plutind fără teamă cu năsucurile abia mai sus de suprafața apei. Bătrânii înoată, fără să se rușineze de diformitățile lor: bărbați burtoși și femei zbârcite, în bikini. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
total disparate care fuzionau în una și aceeași chestiune, subit și cu o ușurință ca de vis și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în serii și aforisme găunoase. Scruta, scruta cu uimire ceea ce părea a fi obișnuitul, ceea ce-i era cel mai aproape, scruta până când lumina uimirii se estompa, lăsându-l în întuneric, fără indicii, fără cheie. Filozofia ar putea fi definită drept o sublimă abilitate de a expune evidentul, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vis și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în serii și aforisme găunoase. Scruta, scruta cu uimire ceea ce părea a fi obișnuitul, ceea ce-i era cel mai aproape, scruta până când lumina uimirii se estompa, lăsându-l în întuneric, fără indicii, fără cheie. Filozofia ar putea fi definită drept o sublimă abilitate de a expune evidentul, de a înfățișa lucrurile cele mai apropiate. Dar ceea ce pare a fi cel mai apropiat este, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Când se îndreptă spre Podul Roman, își aduse aminte de ciocan. O bătrânică, domnișoara Dunbury, pensionară a fabricii de mănuși, unde prestase toată viața o muncă de înaltă calitate, și care locuia la numărul 3 din Blanch Cottages, văzu cu uimire un bărbat care se opri și culese un instrument contondent (așa îl percepu ea, care era o pasionată cititoare de romane polițiste) din tufișul ei de brebenel. Începu să-și caute cu înfrigurare ochelarii, pentru a descoperi în Ennistone Gazette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]