KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...116 117 118 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

altceva... voia prea mult. Privirea marinarului se Îndreptă pentru o clipă spre femeie. — Urma să caute și să găsească. Și el a plătit pentru excelența lui, adăugă cu un zâmbet palid. Poate că lumea e a ființelor mediocre. Numai ele umblă În siguranță. Dante observase o mică variație În tonul glasului său, ca o notă concluzivă. Cu siguranță, se pregătea să Îl lovească. Cine știe dacă nu urma să expună și trupul lui, ca figură de proră pe corabia sa, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

nu Întotdeauna dintre cele mai favorabile, recunosc - legate de biografia și activitatea sa, astfel Încât aveam tot timpul la Îndemână un arsenal ofensiv de Întrebări, În egală măsură incomode și de substanță, care asigurau emisiunii și ținută, dar și spectaculozitate. Mai umblam și prin arhivele televiziunii după material ilustrativ, mai aranjam și câte două-trei intervenții În direct ca să Întrețin iluzia de interactivitate, În fine, mă străduiam să iasă ceva cât mai dichisit și, de cele mai multe ori, treaba dădea bine pe sticlă. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Ce lucru grav și important, care Îi interesa Într-o asemenea măsură Încât nu s-ar fi dat În lături să mă suprime? Atenție, mi-am spus În gând, nu trebuie să bănuiască pentru nimic În lume ce Întrebări Îmi umblă prin creier. Ceva Îmi spunea că amenințarea inițială plutea, la fel de consistentă, asupră-mi. M-am silit să par degajat și nepăsător: - Și cu ce argumente v-a convins doctorul Wagner să-mi mai dați o șansă? Măcar să știu pentru ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Ca să fiu sincer, singura persoană la care aș fi apelat era Eveline, și nu neapărat din motive de conaționalitate sau pentru că Îmi inspira mai multă Încredere, cu toate că nici aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
să producă lumina necesară vieții pe noua planetă. Există În versetul al doilea din capitolul Întâi al Genezei o notație incitantă: Duhul lui Dumnezeu Se purta (sau se plimba, sau plutea) deasupra apelor. Ce va să Însemne această preumblare? Creatorul umblă hai-hui În lipsă de ocupație, Își face siesta, bate cosmicele coclauri ca să nu se plictisească? Sau, cumva, este În misiune de explorare, prospectează terenul În vederea depistării locului adecvat pentru plasarea construcției viitoare? După cum v-a spus profesorul Howard, Ceilalți n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Howard, Ceilalți n-au ales la Întâmplare zona din Univers destinată experimentului. Ea trebuia să Întrunească toate calitățile și să reproducă Întocmai condițiile modelului - depărtarea de planetele vecine, distanța față de steaua din centrul sistemului, nivelul gravitațional și celelalte. Creatorul nu umblă, așadar, brambura prin spațiu; el este Marele Arhitect aflat În căutarea Locului, iar nu Dumnezeul creștin atotștiutor și atotputernic, care n-ar fi avut nevoie să caute, pentru că la El căutarea și găsirea sunt simultane, se presupun și se suprapun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
veacului al XIV-lea, regele Franței, Filip cel Frumos. Aflat În imposibilitate de a-și plăti datoriile și covârșit de ură fata ce cei care, În urmă cu ani, Îl umiliseră, refuzându-i primirea În Ordin, și despre care, acum, umblă vorba că se fac vinovați de pângărirea și sfidarea credinței, de crime și uneltiri Împotriva bisericii, Filip pune la cale unul dintre cele mai sângeroase masacre din istorie. Încalcă dreptul templierilor de a se supune exclusiv jurisdicției ecleziastice, forțează mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
a omenirii: drumul ei va să fie prestabilit conform voinței marelui vizionar Charles Redford, reîntrupat În Zoran Întâiul, și orientat către un pretins sens eliberator. Care libertate, să fim sănătoși!... E destul de clar? Era. Rostite de altcineva, gândurile care Îmi umblau de câtva timp prin minte căpătaseră limpezimea certitudinii. A unor certitudini, mai bine zis. De pildă, aceea că Redford n-avea foarte bine desenată În imaginația lui chestiunea timpului. Vroia să mă folosească drept radar al unor evenimente și procese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

hanul. Apoi, întorcându-se spre Metodiu: Să mergem, părinte. Vreau să-ți arăt haremul. Se depărtară. Tinerii rămaseră singuri. — Șezi! - spuse tătăroaica. Relaxează-te. îi fi ostenit. Călătorești mult? — Enorm de mult! - zise Iovănuț așezându-se cu sfială. — Dar de ce umbli atâta? — Oamenii sunt ca banii. Ăia sunt mai buni care îmblă în toate țările. Și-acuma de unde vii? Iovănuț își ridică cu grijire capul, privi atent în jur și zise încet: — Da’ nu spui la nimeni? — Ce’șt copil?! De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
De ce nu-mi răspunzi? Călugărul cel tânăr ridică în sfârșit privirea pe sub gene, pregătindu-se să răspundă politicos, dar ferm, „da, vin de la Râm”, însă tătăroaica nu-l lăsă să înceapă, ci continuă ea: — Ce fericit poți fi, domnule Iovănuț! Umbli atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta: stepă. Mă uit în stânga: stepă. Mă uit în sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem puțintică retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci tolănit cum bine-ți șade la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa! Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
urmă. îl însoțeau doi tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților! Sunt, scuzați-mi expresia, nomad! M-am săturat, fraților! Căci ce e viața noastră tot în stepă, oare? Soare fără umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te cuvioșia-ta și la noi, cestelalți, care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te cuvioșia-ta și la noi, cestelalți, care nu știm carte și umblăm mai mult cu vorba: ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te cuvioșia-ta și la noi, cestelalți, care nu știm carte și umblăm mai mult cu vorba: ne fură cărțile pâinea de la gură? Ne fură! Păi?! — Geaba povestesc eu, spre pildă, la o curte de boier despre Alexandru Machedon - adăugă povestitorul numit Surduc, dacă boierul mă oprește, scoate Alixăndria și zice c-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
o chiftea, că, techer-mecher, cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
făcut ceva! Peșcheș am dat, balgi-bașlâc am dat, cu leahu nu m-am încuscrit, la moscal prietini n-am avut, pielea prostimii nu o am luat, monastiri n-am rădicat, ci numai o pustie de teatru; cu pâra n-am umblat, hotarele le-am păstrat, se pot vedea și astăzi, pământul l-am însămânțat, l-am arat, l-am adus la sapă de lemn, am scos untu din el și vi l-am trimis. Atunci de ce, luminăția-ta, de ce? Cu ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
admirând hangerele, pumnalele, iataganele, săbiile cu unul sau două tăișuri, adevărate opere de artă care și-au cucerit de demult o binemeritată faimă în lumea întreagă, după căderea Constantinopolului (1453î. Spre deosebire de palatul viziriului în care, cum s-a văzut, cadânele umblau majoritatea neînsoțite, în palatul sultanului, nu zăreai picior de cadână fără picior de eunuc, ei, eunucii, prin specificul activității lor obștești, bucurându-se de toată încrederea sultanului Beșiktaș Mehmet Hamzà. Beșiktaș Mehmet Hamzâ s-a născut la 10 noiembrie 1582

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
care-l povestim cu sufletul la gură, atenți să nu scăpăm nici o nuanță, nici un amănunt nelalocul lui. Pe coridoarele înalte, pâsloase, unde, cum spuneam, nu zăreai picior de eunuc fără picior de cadână, însuși viziriul, cât era el de viziriu, umbla parcă mai aplecat, mai adus spre podea și ținea dreapta. Pe stânga, în sens invers, trece când vreun sol prăfuit, când vreun pașă beștelit, când vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mi-au dat lacrimile și nu-mi puteam lua ochii de la el. — Altceva nu ți-a mai zis? - întrebă Iovănuț numai ochi și urechi. Ba mi-a zis - răspunse Metodiu oprindu-se o clipă. Mi-a zis: „Eu nu știu umbla bine pe-aici, că n-am mai fost de mult. Dar dacă vei vrea tu să-mi arăți unde vine locul acela, m-oi ruga să te pomenească Domnul în împărăția Lui. Vino cu mine și-mi arată și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
chema Doris și suferea de lumbago. Nu putea sta pe scaun, săraca, stătea numai în șpagat. Pe sultan nu-l vedeam, da’ îl auzeam câteodată pe coridoare, că-i plăcea să cânte. Știa multe cântece, în toate limbile pe unde umblase el cu războaiele. Lunea cânta polci, marțea ceardașuri, miercurea doine, joia cazaciocuri și vinerea iară polci, că leșii se tot răsculau și le prindea mai ușor melodiile. La prânz, după cum era și firesc, mâncam bine, beam bine și iară ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până adormea asudat ca un prunc. Se atașase mult de mine, eram ca o mamă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
minte că pe vremea lui Iusuf-pașa, când eram giudecător în Cipru, am scos o frază din care au căzut trei capete. Era o frază așa de frumoasă, că a intrat în popor și-a început să mă caute sultanul de ce umblu cu vorbe. Mă mir și astăzi cum am scăpat cu viață. Dar să trecem. V-ascult, Ce treabă aveți cu Vodă? — Luminăția-ta - zise Metodiu - cele grăite de vârstnica dar înțeleaptă dumitale gură hic et nunc fac lucrul nostru mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
tulbure prea tare dacă ar afla că noi doi, așa jerpeliți și flenduroși cum ne vezi, am fost acolo unde ritoriceasca vorbire e ținută la mare preț și cuvintele sunt ca banii: dacă le ai, bine, dacă nu, trebuie să umbli în toate părțile. — Adică? - întrebă Ximachi. — La Râm, luminăția-ta! — La Râm? se miră Ximachi. Și ce-ați căutat voi acolo? — O scurtă privire aruncată în istorie - spuse Metodiu - ne arată că totdeauna înaintea unui Domn s-a întâmplat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]