3,608 matches
-
globalizării, a omogenizării planetare, singura reacție solidă este recunoașterea identităților culturale comunitare, a identităților individuale, a deosebirilor și punților de legătură între etnic, etnos și ethos. Pletora politicienilor egoiști și oligarhi, sărăcia și dezordinea morală a populației, căutarea de slujbe umile pe alte meleaguri, scăderea dramatică a natalității, bolile care bântuie, și multe altele, nu trebuie să ducă la neglijarea identității naționale. "Numai în fundamentele ei creștine, etnice și culturale există o identitate europeană" (idem, p. 102). lisus s-a coborât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devenit, în răstimp, faima lui de critic literar și de scriitor? Pentru îngrămădiții din cele câteva "mari" orașe românești, dar mai ales din "unicul" cu statut de metropolă, capitala aglomerată pană la sufocare, ar fi de mirare să afle că "umilul profesor" hușean, e preocupat serios de destinul patriei sale și al poporului ei, căutând orice răspuns posibil, și-n ultima consecință și "convenabil", la tot atâtea "imponderabile": a fi sau a nu (mai) fi român, după cea de "a doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din cartea aceasta, din cele patru volume „Călător...prin vâltoarea vremii”, inclusiv din „Jurnalul de front” a lui Leonida Goga, dezidilizând estetismul de suprafață, fals triumfal și solemn în toate, promovează retorica simplă, sinceră și austeră, prezentându ne omul normal, umil, gârbovit de nevoi, preocupat de sine dar și de ceilalți nu neapărat unul vertical și integritator, atrăgător, viguros și atletic, cât mai cu seamă omul umil, gârbovit de nevoi, autorul știind că aceștia sunt indicii profunzimii în viață, ca și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și solemn în toate, promovează retorica simplă, sinceră și austeră, prezentându ne omul normal, umil, gârbovit de nevoi, preocupat de sine dar și de ceilalți nu neapărat unul vertical și integritator, atrăgător, viguros și atletic, cât mai cu seamă omul umil, gârbovit de nevoi, autorul știind că aceștia sunt indicii profunzimii în viață, ca și în artă. Precum Blaise Pascal, referitor la sculptură, profesorul vede omul în scrisorile sale comparându-l cu o trestie tremurândă, mereu fragilă, aflată permanent în bătaia
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
împlinirii vârstei mele de 75 ani. Abia acum, țin să mulțumesc mult, mult de tot, pentru felicitările trimise, pentru atenție și pentru căldura ce rezultă din rândurile scrise și sentimentele de aleasă prețuire pe care mi le atribui. Poate pentru umila mea persoană sunt la gradul superlativ și nu le merit întru totul. Întotdeauna elevii văd în profesorii lor niște oameni superiori, din toate punctele de vedere. În cariera mea didactică, eu nu mi-am făcut decât datoria, apelând la zestrea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
titlul imperial al lui Otto, va declara că "Papa este un ignorant, el nici măcar nu știe că Sfîntul împărat Constantin a transferat la Constantinopol și sceptrul, și întreg Senatul, și miliția romană, lăsîndu-i la Roma doar pe robii cei mai umili... ", arhiepiscopul va replica, la rîndul său: "Știm bine că Împăratul Constantin a venit aici. Dar de vreme ce v-ați schimbat limba, obiceiurile și straiele, Sfîntul Papă a crezut că numele romanilor vă displăcea profund." Și cum, în sfîrșit, Nikephoros Focas repetă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ale bisericilor, arta metalelor sau fildeșului, miniaturi înfrumusețînd manuscrisele, psaltirile, extrasele din Evanghelii, lucrul bijuteriilor și orfevreriei, în toate artiștii carolingieni au știut să se pătrundă de tradițiile cele mai diferite romană, bizantină, orientală, francă etc. nu pentru a copia umil modelele ce li se ofereau, ci pentru a extrage, plecînd de la ele, producții, tehnic și plastic vorbind, originale, din care întreaga artă medievală occidentală postcrioară anului 1000 se va inspira profund. Capitolul 4 EUROPA FEUDALĂ (SECOLELE X-XII) ■ Sistemul feudal intră
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
eșec nu-1 va descuraja pe Ludovic care, în 1270, se îmbarcă pentru Tunis, primă etapă a celei de-a opta cruciade. Deja bolnav și sleit de puteri, el moare aici de ciumă. Acest suveran pios și preocupat de soarta celor umili a fost, în același timp, și un suveran autoritar, conștient de prerogativele coroanei, fără a-și știrbi atributele de om al păcii. El s-a gîndit mai puțin la extinderea domeniului său, cît la consolidarea, a ceea ce dobîndiseră străbunii săi
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pp. 161-162). Astfel de mesaje erau diseminate prin școlile elementare de către dascălii națiunii și apostolii românismului (Ion Creangă, unul dintre autorii Învățătorului copiilor din care este extras citatul, făcea parte din această categorie). Patima xenofobică nu se manifestă doar la umili învățători rurali, ci cuprinde și intelectuali rasați de clasa lui A.D. Xenopol. În manualul său de Istoria Românilor pentru clasele primare (1890), eruditul istoric și subtilul filosof al istoriei lansează un mesaj cu o puternică încărcătură xenofobică: "In Romănia locuesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în abilitatea și înclinația de a construi relații, legături și la nivelul "ierbii"; relațiile cu populația locală sunt vitale, putând înclina balanța spre succesul contrainsurgenței. Cea mai importantă lecție-concluzie din conflictele din Irak, Afganistan, dar și din Vietnam este "fii umil sau vei fi umilit". În acest context, reamintesc că România dispune în străinătate de 2525 militari, din care în Afganistan 1085 luptători, la începutul anului 2011, că s-a angajat încă din anul 2010, să mai trimită încă 600 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de reședintă permanentă în București. Odată cu anularea statutului meu de student, a fost anulată și autorizația mea de reședință în București, iar spectacolul înfricoșător desfășurându-se la barajul poliției ne-a convins să facem stânga-mprejur și să renunțăm la umilul nostru proiect de vânzare a unui pulover uzat. Nu a durat mult până ce mi-am dat seama că nu are niciun rost să continui a mă învârti prin București fără un scop concret și trăind în permanență cu teama de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
studii la Moscova, că era căsătorit cu o rusoaică și că era cadru didactic universitar. Într-o vacanță, am fost invitați de Vasilică la o mică întîlnire între cei mai cultivați oameni din sat și care încercau să evadeze din umilele poziții oferite de soartă. Mare ne-a fost surpriza s-o cunoaștem pe Katia, nevasta profesorului Vasilică. Era o blondă de o frumusețe răpitoare. În plus, era amabilă și dansa cu noi toți "mucoșii". Dacă la început o prindeam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ei n-au văzut schimbările rapide, cînd soarele e înlocuit de întuneric, de furtună, de ceață și grindină și toate la un loc aduc nu rareori moartea. Privim cu nesaț acele splendori, acele frumuseți, dar de pe o poziție de gînganie umilă și nu de pe picior de egalitate. Numai așa sîntem siguri de revenirea noastră în Iașul nostru atît de drag. La Meyries (II) Anul 1816 năștea moștenirea lui Jean Feyler și a soției sale, Dominique. O casă încastrată în muntele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și în veci neiertați. Iar la cine ar fi sau cine ar ști și ar mărturisi dreptu să fie iertați și blagosloviți de Iisus Hristos. Amin.” - In timp ce ascultam acest blestem, mărite Spirit, simțeam că mă trec fiorii. După umila mea știință despre cele sfinte, știu că pe Dumnezeu îl chemi cu rugă fierbinte să-ți vină în ajutor atunci când ești la necaz. Lui Dumnezeu îi mulțumești cu toată căldura sufletului tău pentru că ți-a ascultat ruga ta din momentele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și a așezământului monahal...Imi amintesc de spusele lui Nicolae Iorga într-o însemnare de călătorie din 1907. El spunea că o mână de călugări a ridicat aici în codrii Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” In 1638 însă, a venit Vasile Lupu voievod - „Domnul cel larg în daruri” - și a zidit o biserică din piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite cu vii.” Incursiunile răufăcătorilor însă au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cel puțin 19 ani înainte, dacă nu mai devreme - o altă biserică. Avea dreptate Nicolae Iorga, în 1907, când spunea că o mână de călugări a ridicat aici în Codrul Iașilor un schit din „scânduri înconjurat de căsuțe țărănești ale umililor monahi.” Nu-i pentru prima oară când Vasile Lupu voievod nu spune totul. Greu de spus din ce cauze... - Am mai vorbit, mărite Spirit, despre poslușnici. La 15 mai 1716 însă, revine Mihai Racoviță voievod, care spune: „Facem știre cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur toxic, deopotrivă umil și obraznic, înzestrat prin naștere să lingă, să pupe și să scuipe după cum e cazul, el nu gândește, ci combină oportun, nu acționează, ci se strecoară convenabil, nu comunică, ci pestiferează. În timp ce fură la cântar face bancuri, în timp ce îți întinde
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stareților mănăstirilor un anumit număr de oameni pentru slujire, care erau complet eliberați de aceste contribuții; și deoarece la instaurarea prezentului regim preaglorios Majestatea Voastră cezaro-crăiască-apostolică ordonase prea milostiv ca toate să rămână în vechea stare, astfel chiar și prea umila noastră rugăminte are ca scop, ca la instaurarea unui sistem preamilostiv să ne lăsați să avem parte în marea Voastră milă de privilegiile și drepturile de care ne-am bucurat mai înainte. Deoarece starea clericală depășește cu mult, atât ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
hrănesc amibele. Acestea din urmă le găsesc tocmai prin perceperea ei. Altfel spus : substanța care îi atrage pe prădători către prăzile lor este aceeași care îi atrage pe prădători unii spre alții și îi constituie într-o societate. La acest umil nivel al vieții celulare, contradicția de care s-a lovit Hobbes după Bacon - ca și atîția alți filozofi după ei - își găsește deci soluția. Ei trebuiau să depășească antinomia dintre două maxime considerate la fel de adevărate : omul e lup pentru om
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Din fericire, după cum am mai spus, Dumnezeu a rânduit ca alături de deținuți să fie încarcerați și preoți, care au ținut candela vie și lumina din suflete aprinsă permanent și aș dori să enumăr măcar o parte dintre ei, ca un umil omagiu: arhimandrit Benedict Ghiuș, părintele profesor Dumitru Stăniloae, arhimandrit Gherasim Iscu, părintele Dimitrie Bejan, părintele Iosif Trifa, părintele Ilie Imbrescu, părintele Constantin Voicescu, părintele Ilarion Felea, părintele Pâslaru, părintele Nicolae Grebenea, părintele Justin Pârvu. Căile lui Dumnezeu de a-i
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
prescură Și-un pahar plin cu lacrimi în mâini. Poezia „Pe un zid de temniță” îmi amintește vorbele unuia dintre deținuții politic, care mi-au marcat viața, și anume Dan Lucinescu: „Dragă, ne chinuiau ziua, ne înfometau, ne torturau, ne umile-au, dar habar n-aveau pe unde umblam noi noaptea”. Este vorba evident de o evadare spirituală, de o libertate a sufletului, pe care prezența lui Dumnezeu în tine, un Dumnezeu omniprezent și infinit, o face posibilă. Astfel, deținuții puteau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
placă comemorativă amintind că acolo a locuit Schumann. N-ar fi mare greutate să se simtă pilda aceasta și la noi, restaurându-se cât de puțin casa și punându-se o placă comemorativă, pe care citind-o și cel mai umil dintre țăranii locului să se bucure și să se mândrească cu faptul că în satul lui s-a născut și a copilărit cel mai mare poet al neamului românesc 32. În a doua fotografie, făcută peste vreo 7 ani, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lumea obișnuită făcându-și punte spre o tot mai gravă acomodare existențială comună în aparență și tocită continuu în esență. Or, dacă el nu există, nici copilăria nu mai există. Dar semnele prezenței și actele existenței sale sunt simple și umile 32, ca și acelea ale copilăriei. Copilul este cel căruia îi este teamă de întuneric, cel care vorbește animalelor, arborilor, stâncilor, norilor, stelelor; cel care, la moartea ființelor iubite, reușește să exprime stări sincere de consolare și tot el este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fetița care se află în femeie [...], micșorează pentru a putea vedea, mărește pentru a putea admira 33. Dar ce iese dintr-un asemenea joc de perspective intersectat aproape continuu cu lumea înconjurătoare atunci când scapără cremenea minții geniului? Ne-o spune "umilul" unei lumi ce nu mai este, "sărmanul" Dionis: ...și tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș vedea-o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Amado Alonso în lucrarea Materie și formă în poezie: Contemplând o realitate circumscrisă sieși, poetul o pătrunde atât de adânc cu privirea-i sfredelitoare încât reușește să ne dea o intuiție sentimentală (s.n.) asupra lumii și vieții, ridicând prin aceasta umila realitate concretă a existenței la planul înalt al realităților ideale și al esențelor.14 Așadar, când se vorbește de metafizica poetului trebuie făcută distincția între intuiția sentimentală, care presupune implicare (una obligatorie), și intuiția rece, a ideilor filozofului, transpuse în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]