10,305 matches
-
Cronicar Primul milion de prefețe Cine spunea că Paul Cernat n-are umor? În numărul 2 al revistei ACADEMIA DE POEZIE (foarte bună de altminteri, cu semnături grele, de la Mihai Șora la Ion Pop, de la Al. Cistelecan la Lidia Vianu, de la Alex Ștefănescu la Ioan Groșan), criticul oferă o mostră cât se poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
pașii și atitudinea celorlalți, reușind pentru câteva clipe să recontureze o lume a armoniei și distincției. Spectacolul este alcătuit din-tr-o suită de mici scene, scurte și bine închegate, al cărui principal liant, dincolo de subiectele care țin de lumea nobiliară, este umorul, aproape omniprezent, exclus doar în scenele tragice, cum este executarea ultimului țar al Rusie, Nicolae al II-lea și a intregii lui familii, scenă evocată prin proiecții la începutul spectacolului și pe viu către sfârșitul lui. Sau scena, pe care
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
scena, pe care nouă nu ne-a mai fost dat să o vedem, în care Regele Mihai, sosit în țară, își repune coroana regală. Căci Dan Puric nu spune lucrurilor numai pe jumătate pe nume, ci până la capăt. În rest, umorul abundă fie că e vorba de Ludovic al XlV-lea, Regele Soare, a cărui bine cunoscută aură cu raze, care-i împodobește capul, se aprinde din când în când, în timp ce el face câțiva pași de dans sau de Împăratul Napoleon
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
fiind un balon, are soarta efemeră a oricărui balon. O scenă galantă, petrecută într-un parc cu boscheți, ne-a reamintit de un balet plin de poezie, Parcul, montat pe scena Operei din Paris de Angelin Preljocaj. În Royal Fashion umorul este însă principalul ingredient al acestei scene, susținut nu numai de personajele respectivei istorioare ci și de o statuie (vie) din parc. O altă scenă, necruțătoare prin umorul ei la adresa comunismului, ilustreză momentul când, peste un grup de personaje în
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
montat pe scena Operei din Paris de Angelin Preljocaj. În Royal Fashion umorul este însă principalul ingredient al acestei scene, susținut nu numai de personajele respectivei istorioare ci și de o statuie (vie) din parc. O altă scenă, necruțătoare prin umorul ei la adresa comunismului, ilustreză momentul când, peste un grup de personaje în costume clasice, năvălesc purtătorii de steaguri roșii, care iau totul de pe acele personaje, dezbrăcându-le, iar când nu mai au ce lua, ultimul venit ia chiar o femeie
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
ana, Elena Badea O hartă realizată de un site web comic tratează în cheie ironică performanțele fiecărei țări. Beneficiind de cunoștințe de matematică și calculatoare, talent la desen și mai ales de mult umor, echipa thedoghousediaries.com a realizat o hartă a lumii inedită. Toate statele lumii apar pe hartă, doar că numele lor au fost înlocuite cu cuvinte care evocă domeniul în care țara respectivă, sau zone din anumite state deține supremația, în
În ce sunt românii campioni mondiali by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63207_a_64532]
-
același lucru se poate spune despre Ioana Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
convins deloc. Prima jumătate de oră din „Hamlet" cu The Wooster Group m-a prins, am urmărit mecanismul sincronizării actorilor de pe scenă cu cei din filmul proiectat, din 1964, cu Richard Burton protagonist, am rîs la ironii, la tipul de umor, la pașii repetați. Nu am înțeles, însă, pentru ce acest demers, la urma urmelor. Atunci, s-a filmat un spectacol de teatru și s-a proiectat în cinematografe. Acum, prin limbaj cinematografic, se revine la teatru. Și? A doua parte
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
arhive, Alexandra Ciocârlie îi opune una mai plauzibilă, a unui Hanibal generos cu inamicii. Le pregătește de pildă acestora, după rang, funeralii strălucitoare. E același Hanibal care în câteva ocazii dovedește, în plină campanie militară durând de șaptesprezece ani, un umor de-o subtilitate citadină. Scena e amintită în Nopțile atice de Aulus Gellius: „Interogat de Antioh dacă armata sa somptuos împodobită ajunge spre a-i înfrunta pe romani, generalul cartaginez, vrând să-l ridiculizeze pe monarh pentru lașitatea și slăbiciunea
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
Jebeleanu, Stelian Moțiu, N. Manolescu, Eugen Negrici. L-am întâlnit personal, în 1993, am făcut ceea ce se numește un interviu de cercetare pentru cartea mea Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc. Impenetrabil, hieratic, distant, politicos, lipsit de umor, de o solemnitate pe cât de crispată, pe atât de adânc înrădăcinată în însuși modul său de a exista, ontologic descumpănit, depeizat, de fapt fără contact cu lumea reală a României post-totalitare, așa mi-a apărut atunci (eram împreună cu Stelian Tănase
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
Umor clasic românesc, într-o interpretare nouă și savuroasa, asta promite regizorul Gelu Colceag și o mână de actori de excepție ai teatrului românesc celor care își doresc să aplaude la scenă deschisă, la 135 de ani de la premiera, piesa "O
O noapte furtunoasă, piesa pentru care I.L. Caragiale era să fie bătut () [Corola-journal/Journalistic/47413_a_48738]
-
textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice, jucînd rolul defel neglijabil al regenerării poeziei după marasmul realist-socialist, dar conținînd și slăbiciuni anevoie de ocolit. Ne oprim în prezentele
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
comparațiile sunt și ele puțin obosite, precum cea cu viața trăită ca într-o cursă cu autobuzul, însă ceva salvează story-ul: sentimentul unei liminale sincerități pentru cronica unei morți anunțate. Totuși o tristețe reținută infuzează relatării o discretă cadență în contrast cu umorul cu care sunt evocate anumite momente. Amintirile lui Crulic includ mici nuclee dramatice, precum divorțul și schimbul de pase între mătuși al cărui obiect îl constituie nepotul, momente sensibile care se înscriu accentuat într-un registru al memoriei afective, precum
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
are aproape 20-25 de ani în timpul Marii Revoluții, atinge jumătatea vieții sub primul Imperiu și moare, octogenar, în anul celeilalte Revoluții, din 1848, după ce trăise Restaurația Bourbonilor. Breton de origine, provenea din părinți opuși ca fire, o mamă plină de umor și de voioșie și un tată sumbru și sever. Al doilea lucru este obiceiul lui Chateaubriand de a se zugrăvi pe sine în multe dintre personajele sale, determinându-i pe biografi să încerce să distingă între adevăr și fantasmă, între
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
care rareori îi joacă feste. Pregătit pentru întîlnirea cu poezia lui de lectura comentariilor critice ale lui Al. Cistelecan, Gabriel Liiceanu întîmpină dificultăți în plasarea pe aceeași lungime de undă cu interlocutorul ce-i „alunecă” printre degete. „Simțul comic și umorul rafinat” asupra cărora atrage atenția fac parte dintr-o strategie a camuflajului printr-o autoderiziune împinsă pînă la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură tutelară e antifraza. Mereu în contrapunct cu „maximalismul” grav al lui Liiceanu, dar contaminîndu-l de naturalețe și umor pînă la nivelul regiei ansamblului, poetul se consideră un substitut al golului lăsat de „genialul” său frate (Emil Ivănescu, sinucis la 22 de ani, model pentru protagonistul din Tinerețe ciudată de Dinu Pillat), și de sora mai mare, a cărei
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
iar zâmbetul roșu exagerat dincolo de comisura buzelor purtând sugestia naturii clownești a detectivului. Holmes transformă întreaga bătălie într-un spectacol de cancan à la Folies Bergère și Moulin Rouge, spectacol din care nu lipsesc și o serie de aluzii homoerotice, umor gros, facil și inutil. La fel, Holmes și Watson valsează la o serată dată în cinstea ambasadorilor unora dintre cele mai importante țări europene, fără ca nimeni să se ultragieze sau măcar să observe ironic din colțul privirii straniul exercițiu de detectivism
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
asemenea întâlniri nu se mai poate pune, din nefericire. Dar atunci de ce încearcă autorul să sară peste umbra lui (și mai ales peste umbra altora), compunând un „interviu imaginar” cu Cristian Popescu (1959 - 1995)? Recunosc că aici îmi suspend simțul umorului. La așa găselnițe, fără supărare, nu-mi dă mâna nici măcar să zâmbesc. Și mai e, tot la acest capitol, ceva. Din moment ce, vedem, lista lui Vakulovski tot e maleabilă, nu s-ar fi putut ca, alături de cele două new entries (Gheorghe
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
lagărul democratic”. Bilanțul e favorabil: „sub aceste auspicii fericite intrăm în anul 1946” (p. 1). În 31 decembrie, ziarul are chiar un „Număr special de Anul Nou”, cu titlul Scânteia în litere roșii, cu pagină de urări versificate, pagină de umor și pagină de relatări politice („Un an de înfăptuiri ale Apărării Patriotice”, p. 7). În pagina Literatură - Artă - Cultură (p. 2), e deja prezent (fără a fi numit ca atare) „folclorul nou”: cu brazda unui Plugușor („Trage- o cu folos
Scânteia sărbătorilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5021_a_6346]
-
nu ne amăgim aiurea. Adâncimea o dă limbajul. Are, deci, dreptate Antoaneta Ralian. Multe din replicile de aici, din Toamna decanei, sunt atât de alerte în inteligența lor încât ar putea fi etichetate drept cinice. Nimic mai fals. E doar umor. Care, de altfel, nu-i lipsește nici lui Radu Paraschivescu. Sclipirilor decanei, acesta le contrapune sclipiri. Aleg cu greu, spre exemplificare un paragraf dintre foarte multele pe care le oferă cartea: „Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
pe care le oferă cartea: „Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor. Mă amuz, deși nu sunt un om vesel. Râd rar și nu sunt optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
era atât de sigur în 1946 nu erau nici exagerări, nici speculații. Există însă în Cărți sau țigări și pasaje mult mai apropiate de literatură, plasate undeva la limita dintre jurnal și fizionomie literară. Orwell face de pildă cu mult umor și un foarte fin simț al observației portretul cronicarului de carte: „E un bărbat de treizeci și cinci de ani, dar arată de cincizeci. E chel, are vene varicoase și poartă ochelari sau ar purta dacă singura lui pereche nu s-ar
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
home) și la Bell Theatre din Londra (Memòria). Fiecare dintre cele trei texte - ce alcătuiesc trilogia mai sus amintită, tradusă de curând și în limba română - conține șapte piese burlești, după cum le intitulează autorul, acestea fiind adevărate texte suprarealiste, de umor absurd, care ne duc cu gândul la Eugen Ionescu și la Samuel Beckett. Iată doar câteva extrase din cronicile apărute la Contra democrației: „Un text foarte puternic, nebun, politic, amuzant, zdrobitor dar și eficient” („Le Figaro”, Armelle Hélliot); „Un Eugen
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
Valeriu Țurcan, purtătorul de cuvânt al șefului statului, a declarat, joi seara, la TVR Info, în timpul unei discuții despre presă, că președintele Traian Băsescu are "nervi foarte țări, iar cei de la Antenă 3 și-au pierdut și simțul umorului", dar și că "mogulii stau călare în regia de emisie". Valeriu Țurcan a spus despre apelul lansat către comentatorii din România să spună cinstit care e afilierea lor ideologică, ca, "într-un fel, era de așteptat ca acest moment va
Valeriu Turcan: Mogulii stau călare în regia de emisie () [Corola-journal/Journalistic/47811_a_49136]
-
m-a refuzat/ bine i-a făcut” (pp. 56 - 57). Nu-i deci o întâmplare că, sub raport tematic, numeroase poeme instrumentează delicate ritualuri ale uitării (să uiți, dar de crăciun). De aici și jocurile de cuvinte, de aici și umorul. De aici, la urma urmelor și poezia. Pe care Nicolae Prelipceanu n-are cum s-o piardă.
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]